ICCJ. Decizia nr. 1587/2013. Civil. Reziliere contract. Obligatia de a face, pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1587/2013
Dosar nr. 53321/3/2010
Şedinţa publică de la 11 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe pârâta SC Y.A.S. SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună rezilierea contractului încheiat între părţi la data de 28 iunie 2006, restituirea de către pârâtă a avansului plătit de creditoare în cuantum de 12.500 euro plus TVA (14.875 euro) la cursul zilei din data introducerii cererii de chemare în judecată, adică 62.475 RON şi obligarea pârâtei la plata sumei de 5.950 euro, adică 24.990 RON, reprezentând despăgubiri pentru neexecutarea contractului, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 6505 din 5 octombrie 2010 a admis excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cauzei şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 16946 din 29 septembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta SC Y.A.S. SRL, a dispus rezoluţiunea contractului de proiectare din 28 iunie 2006 încheiat între părţi, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 62.457 RON reprezentând avans şi să plătească suma de 24.990 RON despăgubiri pentru neexecutarea contractului şi 7.221 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a apreciat că pârâta este în culpă cu privire la îndeplinirea obligaţiilor contractuale de predare a documentelor convenite, obţinând doar un certificat de urbanism.
S-a constatat că având în vedere că certificatul de urbanism a expirat părţile au încheiat la data de 25 iunie 2008 un protocol prin care au stabilit că urmează a se reface documentaţia pentru certificatul de urbanism solicitându-se mansardare, refacere faţadă corp C, refacere faţadă şi învelitoare corp A, recompartimentare cu schimbare de funcţiune inclusiv refacere faţadă şi învelitoare corp B, refacerea împrejmuirii şi amenajarea incintei, demolare corpuri anexe.
Ulterior pârâta nu a obţinut un certificat de urbanism, deşi această obligaţie era în sarcina sa.
Instanţa de fond a constatat că obligaţia de a efectua o expertiză tehnică aparţinea pârâtei, iar planurile şi schiţele depuse de pârâtă nu fac dovada îndeplinirii obligaţiilor contractuale, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada predării acestora către reclamantă.
Apelul declarat de pârâta SC Y.A.S. SRL împotriva acestei sentinţe a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 301/2012 din 19 iunie 2012. În argumentarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că la art. 4 din contractul de proiectare părţile au făcut cât se poate de clar referire la Anexa 1 la acesta - tema de proiectare, din modul de redactare al acestuia reieşind cât se poate de clar că părţile au avut în vedere o ternă deja existentă iar nu una care urmează să fie stabilită în viitor.
Curtea a considerat că apelanta şi-a asumat obligaţia prevăzută la art. 5 tocmai în considerarea faptului că avea cunoştinţă de tema de proiectare, cu atât mai mult cu cât la art. 4 s-a arătat că "volumul şi celelalte elemente caracteristice ale documentaţiilor sunt cele definite prin tema de proiectare anexată prezentului contract".
De altfel, lipsa oricăror menţiuni în contract din care să reiasă un minim indiciu în sensul că tema de proiectare va fi stabilită ulterior, unită cu faptul că din redactarea contractului reiese că părţile au avut în vedere o temă deja existentă şi cunoscută de ambele, este de natură să nască, potrivit art. 1203 C. civ. de la 1864, prezumţia în sensul că sunt reale susţinerile intimatei-reclamante.
Acceptarea de către apelantă a cererii de ofertă şi a temei de proiectare care îi fuseseră adresate de intimată reprezintă astfel motivul pentru care acest înscris nu poartă semnăturile reprezentanţilor ambelor părţi. Inserarea sa însă ca anexă la contract şi referirea expresă în art. 4 la această temă dovedesc însă faptul că tema a fost acceptată de către apelantă încă din momentul încheierii contractului şi că îi este opozabilă.
De asemenea, s-a reţinut că apelanta, în situaţia în care dorea într-adevăr să îşi execute obligaţiile şi doar lipsa temei de proiectare ar fi împiedicat-o la acest lucru, chiar de la data la care a primit convocarea la conciliere (16 decembrie 2008) şi până în prezent avea posibilitatea să se conformeze acesteia iar faptul că nu a procedat în acest sens îi reliefează culpa în neexecutarea obligaţiilor asumate.
S-au apreciat ca nefondate motivele de apel prin care se invocă drept cauză a neexecutării obligaţiilor asumate a lipsei unui raport de expertiză tehnică efectuat de către experţi M.L.P.A.T. şi că intimata reclamanta ar fi avut obligaţia de a efectua expertiza tehnică dispusă prin certificatul de urbanism.
S-a mai reţinut că, deşi apelanta invocă neîndeplinirea de către intimată a obligaţiei de efectuare a expertizei, nu este în măsură să indice articolul din contract sau măcar capitolul din contract prin care aceasta şi-ar fi asumat o asemenea obligaţie deşi apelantei îi revenea obligaţia efectuării expertizelor tehnice astfel cum reiese şi din protocolul întocmit de părţi la data de 25 iunie 2008.
S-a mai reţinut că în mod nefondat apelanta invocă executarea parţială a obligaţiilor asumate, prin aceea că s-a obţinut certificatul de urbanism şi că o parte din lucrările aferente primei etape ar fi fost efectuate, câtă vreme din cele de mai sus se constată că apelanta reclamanta nu şi-a îndeplinit în mod culpabil totalitatea obligaţiilor şi că neexecutarea este suficient de importantă încât să justifice sancţiunea rezoluţiunii dispusă de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii pârâta SC Y.A.S. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În argumentarea pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., recurenta a susţinut, în esenţă, că, întreaga construcţie a argumentării şi motivării deciziei recurate se întemeiază pe concluzia instantei de apel potrivit căreia înscrisul întitulat "cerere de ofertă şi tema de proiectare" ar constitui în realitate Anexa nr. 1 la contractul încheiat de către părţi cu nr. x/2006, care pe lângă faptul că nu este motivată, aceasta este total greşită, fiind străină de natura pricinii.
În opinia recurentei, instanţa de apel fie considera că trebuia să existe o ofertă tehnică depusă în mod separat de către recurenta-pârâtă şi care trebuia să fie negociată de către părţi în funcţie de cererea ofertă a intimatei-reclamante, fie trebuiau avute în vedere doar prevederile contractului nr. x/2006 prin prisma legislaţiei speciale ce îl reglementează, fără a ţine seama de niciun alt înscris ce nu este deopotrivă însuşit de ambele părţi.
Referitor la pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., recurenta a susţinut că din motivarea deciziei recurate se trage concluzia că instanţa de apel consideră că expertizele tehnice ar fi trebuit efectuate de către recurenta-pârâtă sau prin mijlocirea acesteia. Ori, consideră recurenta, o asemenea interpretare presupune schimbarea naturii juridice a contractului pârâţilor, transformându-l în contract de prestări servicii de expertiză, recurenta-pârâtă neavând o asemenea specialitate şi neasumându-şi o asemenea obligaţie, sau respectiv transformă contractul părţilor în contract de mandat, obligaţia recurentei-pârâte fiind aceea de a găsi experţii, aceştia urmând a fi plătiţi separat de către intimata-reclamantă.
În motivarea pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel nu a avut în vedere faptul că Legea nr. 10/10995 arată în mod clar şi expres ce atribuţii are fiecare parte într-un astfel de contract, atribuţii din care rezultă faptul că investitorul, în speţă intimata-reclamantă are obligaţia de a realiza expertizele tehnice preliminare necesare realizării activităţii de proiectare.
Totodată, susţine recurenta, instanţa a interpretat greşit şi etapele logice şi logico-juridice prevăzute de legea specială pentru realizarea obiectului contractului încheiat de către părţi, etape ce se presupune că erau cunoscute părţilor la momentul încheierii contractului.
Recurenta susţine că instanţa de apel nu a observat dispoziţiile art. 948, 969 şi 970 din vechiul C. civ., în vigoare la data semnării contractului nr. x/2006 şi trebuia să aibă în vedere numai acele obligaţii însuşite îndeobşte de ambele părţi şi să analizeze comportamentul părţilor prin prisma bunei-credinţe în executarea contratului.
În opinia recurentei, instanţa de apel ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că legea părţilor este doar contractul nr. x/2006 şi faptul că tema de proiectare nu se putea realiza şi nici măcar oferta, fără să existe expertizele premergătoare acesteia şi pe care o atare temă de proiectare să se justifice şi să observe că din probatorii rezultă că o atare expertiză nu a existat şi nici nu există la acest moment.
De asemenea, recurenta susţine că instanţa de apel în mod greşit impută recurentului-pârât faptul că nu şi-a îndeplinit obligaţiile nici măcar în timpul judecării cauzei atâta timp cât nesocoteşte faptul că obligaţia preliminară şi premergătoare a intimatului-reclamant, aceea de a prezenta expertizele M.L.P.A.T. nu este îndeplinită.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului pârâtei şi în consecinţă pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată şi neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta SC A. SA, răspunzând punctual fiecărui motiv de recurs invocat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Prin argumentele aduse în sprijinul motivului analizat, recurenta susţine că instanţa de apel nu a motivat concluzia potrivit căreia înscrisul intitulat "cerere de ofertă şi tema de proiectare" ar constitui în realitate anexa nr. 1 la contractul nr. x/2006 şi că prin construirea acestei concluzii s-au invocat elemente străine de natura cauzei.
Criticile recurentei sunt nefondate.
Se constată astfel, contrar susţinerilor recurentei, că hotărârea curţii de apel cuprinde motivele pe care se sprijină şi care au format convingerea instanţei, precum şi pe cele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor, instanţa nefiind ţinută (obligată) să răspundă fiecărui argument invocat de părţi, putând să sistematizeze susţinerile părţilor şi chiar să procedeze într-o altă ordine, decât cea prezentată de părţi, la examinarea acestora, atât timp cât motivarea unei soluţii clare şi convingătoare impune acest lucru şi cât nu sunt încălcate exigenţele dispoziţiilor art. 281 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., - ceea ce în speţă nu se regăseşte.
Nu se regăseşte în conţinutul motivării deciziei curţii de apel nici susţinerea recurenţilor potrivit căreia decizia curţii de apel ar conţine motive străine de natura pricinii, de vreme ce motivarea dată deciziei curţii de apel cuprinde considerentele reţinute în soluţionarea problemelor ce drept deduse judecăţii, prin raportare la argumentele invocate de părţi în acţiune, la apărările părţilor şi la probatoriul administrat şi, de asemenea, ţinând cont de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, astfel încât acest motiv va fi respins ca nefondat.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează interpretarea greşită a actului dedus judecăţii şi schimbarea naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Aceste dispoziţii vizează încălcarea principiului potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Din acest punct de vedere trebuie reţinut că natura raporturilor juridice a fost determinată ţinând seama de contractul de proiectare încheiat între părţi şi de clauzele acestuia şi că actului dedus judecăţii nu i-a fost dată o altă calificare.
Susţinerea recurentei conform căreia instanţa de apel, prin concluzia că expertizele tehnice ar fi trebuit efectuate de către recurenta-pârâtă sau prin mijlocirea acesteia şi că o astfel de interpretare presupune schimbarea naturii juridice a contractului părţilor transformându-l în contract de prestări servicii de expertiză sau în contract de mandat, este nefondată.
Astfel, se constată că prin interpretarea dată contractului, instanţa de apel nu a schimbat natura lui, ci interpretând clauzele stabilite de părţi le-a dat înţelesul şi finalitatea urmărită la încheierea contractului de proiectare supus spre analiză, constatând, în mod corect, că pârâta avea obligaţia efectuării expertizelor tehnice, fapt ce reiese şi din protocolul întocmit de părţi la data de 25 iunie 2008, unde părţile au prevăzut că demersurile pentru expertiză şi finanţare se vor face tot de către proiectant.
De altfel, în argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenta a relatat opinii proprii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel ceea ce vizează în realitate netemeinicia deciziei, iar motivul de nelegalitate a fost invocat cu scopul de a repune în discuţie probele şi de a solicita instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.
Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau aplicarea greşită a legii.
Criticile subsumate de către recurentă motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu vizează niciuna dintre tezele avute în vedere de acest text legal. Astfel, decizia atacată este motivată în drept, dispoziţiile legale aplicate fiind cele care au incidenţă în pricină. Instanţa de apel nu a făcut decât să verifice respectarea obligaţiilor contractuale şi să dea eficienţă contractului dintre părţi şi dispoziţiilor art. 969 C. civ.
Astfel, s-a reţinut corect de către instanţa de apel că, la art. 4 din cuprinsul contractului de proiectare părţile au făcut referire clară la Anexa nr. 1 la acesta - tema de proiectare, din modul de redactare al acestuia reieşind cât se poate de clar că părţile au avut în vedere o temă deja existentă, iar nu una care urmează să fie stabilită în viitor.
Susţinerile recurentei conform cărora instanţa de apel nu a observat dispoziţiile art. 948, 969 şi 970 C. civ. şi că trebuia să aibă în vedere numai acele obligaţii însuşite de ambele părţi, şi să analizeze comportamentul părţilor prin prisma bunei-credinţe în executarea contractului, sunt nefondate.
Astfel, instanţa de apel, raportându-se la contractul de proiectare a cărui reziliere a fost solicitată, a analizat corect obligaţiile asumate de părţile contractante la momentul încheierii actului juridic interpretând corect dispoziţiile legale în raport de dispoziţiile art. 969 - 970 C. civ., art. 948 C. civ., constatând, în mod corect, că apelanta şi-a asumat obligaţia, la art. 5, ca în termen de 60 de zile de la data încheierii contractului să predea documentaţia pentru faza PAC, având cunoştinţă de tema de proiectare.
Totodată, din acest punct de vedere, instanţa de apel a constatat corect că, potrivit art. 2, 3, 14 din contract pârâta SC Y.A.S. SRL avea obligaţia de a elabora proiectul, de a acorda consultanţă tehnică, de a organiza şi coordona întreaga activitate de proiectare.
Nici critica prin care se invocă drept cauză a neexecutării obligaţiilor asumate, lipsa unui raport de expertiză nu poate fi reţinută, întrucât aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel obligaţia efectuării expertizelor tehnice revenea însăşi pârâtei, conform art. 3 din contract şi a protocolului încheiat la data de 25 iunie 2008, unde părţile au prevăzut că demersurile pentru expertiză şi finanţarea se vor face tot de către proiectant.
Aşa fiind, se constată că, instanţa de apel a analizat şi a răspuns tuturor criticilor formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, decizia atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC Y.A.S. SRL împotriva Deciziei civile nr. 301/2012 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1578/2013. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 1643/2013. Civil → |
|---|
