ICCJ. Decizia nr. 1468/2014. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1468/2014
Dosar nr. 50152/3/2012
Şedinţa publică de la 10 aprilie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Prin cererea formulată la data de 22 decembrie 2012, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. 50152/3/2012, reclamanta I.G. a chemat în judecată pe pârâtele SC C.S. SRL, numai pentru opozabilitate şi numai în ceea ce priveşte capătul de cerere privind rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare mai jos menţionat şi SC T.C.A. SRL, SC N.B.I. SRL, SC A.P.P. SRL şi SC P.R. SRL, pentru acţiune în rezoluţiunea antecontractului mai jos menţionat şi pentru pretenţii, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare (încheiat la data de 23 septembrie 2008 între reclamantă în calitate de promitentă cumpărătoare şi pârâta SC C.S. SRL în calitate de promitentă-vânzătoare) şi să se dispună obligarea în solidar a pârâtelor SC T.C.A. SRL, SC N.B.I. SRL, SC A.P.P. SRL şi SC P.R. SRL, la plata următoarelor sume: 31.353 euro + penalităţi de întârziere în cuantum de 6.000 euro + daune în cuantum de 37.647 euro. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor SC T.C.A. SRL, SC N.B.I. SRL, SC A.P.P. SRL şi SC P.R. SRL la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 7215 p ronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 50152/3/2012 s-au dispus următoarele:
S-a a dmis excepţia netimbrării capătului patru de cerere.
S-a anulat, ca netimbrat, capătul patru de cerere privind obligarea pârâtelor SC T.C.A. SRL, SC N.B.I. SRL, SC A.P.P. SRL şi SC P.R. SRL la plata sumei de 37.647 euro, reprezentând daune.
S-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Iordăchescu Gabriela în contradictoriu cu pârâtele SC C.S. SRL, prin administrator judiciar Casa de insolvenţă Transilvania S.P.R.L., SC T.C.A. SRL, SC N.B.I. SRL, SC A.P.P. SRL, SC P.R. SRL.
S-a dispus rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărarea încheiat la data de 23 septembrie 2008 între reclamanta I.G., în calitate de promitent - cumpărător şi pârâta SC C.S. SRL, în calitate de promitent - vânzător, rezoluţiune dispusă în contradictoriu cu pârâtele SC C.S. SRL, prin administrator judiciar Casa de Insolvenţă Transilvania S.P.R.L., SC T.C.A. SRL, SC N.B.I. SRL, SC A.P.P. SRL şi SC P.R. SRL.
Au fost obligate, în solidar, pârâtele SC T.C.A. SRL, SC N.B.I. SRL, SC A.P.P. SRL şi SC P.R. SRL, la plata sumei de 31.353 euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. de la data plăţii, reprezentând avansul achitat de reclamantă în baza antecontractului mai sus menţionat, precum şi la plata sumei de 6.000 euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. de la data plăţii, reprezentând penalităţi de întârziere.
Au fost obligate, în solidar, pârâtele SC T.C.A. SRL, SC N.B.I. SRL, SC A.P.P.D. SRL şi SC P.R. SRL la plata sumei de 8.387 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe şi a Încheierilor din 13 noiembrie 2013 şi din 11 decembrie 2013 au declarat apel SC T.C.A. SRL, SC N.B.I. SRL, SC A.P.P. SRL şi SC P.R. SRL.
Prin încheierea de şedinţă din 17 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 50152/3/2012, s-a constatat suspendată de drept judecata apelului formulat de apelantele-pârâte SC T.C. A. SRL, SC N.B.I. SRL, SC A.P.P. SRL, SC P.R. SRL împotriva sentinţei civile nr. 7215 din 16 decembrie 2013 şi a Încheierilor din 13 noiembrie 2013 şi din 11 decembrie 2013 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 50152/3/2012, în contradictoriu cu intimata-reclamantă I.G. şi intimata-pârâtă SC C.S. SRL, prin administrator judiciar C.I.T. Sprl.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 36 Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale şi, având în vedere obiectul acţiunii deduse judecăţii, efectele juridice ale admiterii cererii de chemare în judecată, precum şi motivele de apel formulate împotriva sentinţei civile nr. 7215 din 16 decembrie 2013 şi a Încheierilor din 13 noiembrie 2013 şi din 11 decembrie 2013 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 50152/3/2012, a constatat suspendată de drept judecata apelului.
Împotriva acestei încheierii au declarat recurs reclamanta I.G. şi pârâtele SC T.C.A. SRL Bucureşti, SC N.B.I. SRL Bucureşti, SC A.P.P. SRL Bucureşti şi SC P.R. SRL Bucureşti.
I. În recursul său reclamanta I.G., a adus următoarele critici deciziei recurate:
Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii insolvenţei se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, or, în speţa de faţă numai SC C.S. SRL se află în procedura insolvenţei, cererea de chemare în judecată fiind formulată împotriva acestei pârâte numai pentru opozabilitate şi nu pe aspectul rezoluţiunii contractului, iar celelalte pârâte au fost chemate în judecată atât pentru rezoluţiunea contractului cât şi pentru pretenţii, pârâta SC C.S. SRL nefiind chemată în judecată pentru pretenţii.
Ca atare, se impunea judecata pe fond a apelului şi nu suspendarea judecăţii.
II. În recursul lor pârâtele SC T.C.A. SRL Bucureşti, SC N.B.I. SRL Bucureşti, SC A.P.P. SRL Bucureşti şi SC P.R. SRL Bucureşti, au adus următoarele critici deciziei recurate:
Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, suspendarea judecăţii trebuia dispusă doar în ce priveşte pe SC C.S. SRL, urmând ca apelul că continue a fi judecat în contradictoriu cu celelalte societăţi.
Recurentele - pârâte au mai arătat că deschiderea procedurii insolvenţei faţă de pârâta SC C.S. SRL a avut loc încă din anul 2012, când cauza se afla pe rolul primei instanţe, această situaţie nefiind invocată de către reclamantă sau de instanţă din oficiu, or, dacă suspendarea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 85/2006 ar opera de drept, atunci ea trebuia să intervină încă din etapa de judecată în faţa primei instanţe şi nu doar în etapa apelului.
Analizând hotărârea recurată, pin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Aşa după cum a reţinut şi instanţa de apel, la data de 11 mai 2012, prin sentinţa civilă nr. 5474 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 16167/3/2012, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de pârâta SC C.S. SRL, fiind numit administrator judiciar C.I.T. Sprl.
Hotărârea primei instanţe, respectiv sentinţa civilă nr. 7212 a fost pronunţată la data de 16 decembrie 2013, dar chiar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 22 decembrie 2012, deci după deschiderea procedurii insolvenţei împotriva pârâtei SC C.S. SRL.
Prin urmare, instanţa de apel trebuia să analizeze cauza ori pe fondul litigiului, dacă aprecia că, în mod corect, prima instanţă nu a dispus suspendarea judecării pricinii faţă de toate pârâtele sau numai faţă de pârâta care se afla în procedura insolvenţei, ori trebuia să anuleze sentinţa apelată şi să trimită cauza la prima instanţă pentru a dispune suspendarea judecării cauzei faţă de toate pârâtele sau numai faţă de pârâta aflată în procedura insolvenţei, sau să anuleze sentinţa apelată şi să reţină procesul spre judecare şi să pronunţe ea o atare soluţie, în funcţie de cum aprecia.
În orice caz, hotărârea instanţei de apel este nelegală, cel puţin sub aspectul suspendării judecăţii faţă de pârâtele care nu sunt în procedura insolvenţei, hotărârea fiind dată cu greşita aplicare a art. 36 din Legea nr. 85/2006, pe de o parte, iar, pe de altă parte, nici nu este stabilită complet starea de fapt, sub aspectul dacă se impunea suspendarea judecării cauzei încă din etapa judecării în primă instanţă şi nici sub aspectul dacă se impunea suspendarea faţă de toate pârâtele, ori doar faţă de pârâta aflată în procedura insolvenţei, sau nu se impunea deloc, dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată.
Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1), (3) şi (5) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi la art. 36 din Legea nr. 85/2006, va admite recursurile declarate de reclamanta I.G. şi de pârâtele SC T.C.A. SRL Bucureşti, SC N.B.I. SRL Bucureşti, SC A.P.P. SRL Bucureşti şi SC P.R. SRL Bucureşti împotriva încheierii de şedinţă din 17 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 50152/3/2012, pe care o va casa şi va trimite cauza pentru continuarea judecăţii, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamanta I.G. şi de pârâtele SC T.C.A. SRL Bucureşti, SC N.B.I. SRL Bucureşti, SC A.P.P. SRL Bucureşti şi SC P.R. SRL Bucureşti împotriva încheierii de şedinţă din 17 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 50152/3/2012, pe care o casează şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1465/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 147/2014. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
