ICCJ. Decizia nr. 1518/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1518/2014
Dosar nr. 44596/3/2012
Şedinţa publică din 21 mai 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 828 din 23 aprilie 2013 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a anulat cererea formulată de reclamanta S.O., prin reprezentant avocat I.V., pentru lipsa calităţii de reprezentant a avocatului menţionat, cu motivarea că nu există dovada că reclamanta are domiciliul în străinătate, pentru a face aplicarea dispoziţiilor art. 67 alin. (3) C. proc. civ., în sensul de a aprecia că în baza procurii generale prezentate de avocat, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta susţinând legalitatea procurii şi solicitând desfiinţarea hotărârii cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Prin decizia nr. 287 A din 11 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, hotărârea atacată a fost anulată, deoarece în mod greşit instanţa de fond a soluţionat cauza în baza unei excepţii de procedură, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
În considerente s-a reţinut că reclamanta S.O. are domiciliul în Austria, dovadă efectuată în baza paşaportului eliberat de autorităţile din Austria-Viena, astfel cum a reţinut notarul public „Birou Notarial, B.” la data de 12 octombrie 2011 prin încheierea de autentificare a procurii date de reclamantă către numitul V.M., căruia i-a solicitat să o reprezinte pentru a efectua toate operaţiunile necesare pentru retrocedarea unor bunuri imobile, menţionate în procură.
Mandatarul reclamantei, V.M., a împuternicit pe avocatul I.V. să o reprezinte pe reclamanta S.O. în faţa oricărei instanţe judecătoreşti conform împuternicirii avocaţiale eliberate în baza contractului de asistenţă juridică din 3 septembrie 2012 şi în baza procurii depuse la dosar în copie legalizată.
În baza situaţiei de fapt menţionată şi analizând procura dată de reclamanta S.O., instanţa de apel constatat că avocatul I.V. are calitatea de reprezentant al reclamantei în acest proces, în baza contractului de asistenţă juridică încheiat cu mandatarul reclamantei, V.M., iar procura dată acestuia este, cu prisosinţă, acordată inclusiv pentru cereri de chemare în judecată în scopul valorificării sub orice formă a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor menţionate în procura din 12 octombrie 2011.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Bucureşti, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că reclamanta nu a dovedit existenţa domiciliului său în străinătate întrucât prezentarea paşaportului în faţa notarului public, în anul 2011, nu poate constitui o astfel de dovadă. A mai susţinut că, în speţă, reprezentantul reclamantei trebuia să depună o procură specială pentru cererea de chemare în judecată, deoarece procura sa generală permitea doar reprezentarea în probleme legate de retrocedarea unor imobile.
Recursul nu este fondat.
Analizând natura mandatului acordat în cauză, Înalta Curte reţine că acesta este unul special, întrucât reprezentarea nu priveşte toate interesele mandantului, ci numai actele necesare, inclusiv formularea cererilor în procedura administrativă sau judiciară, pentru redobândirea dreptului de proprietate asupra unor imobile preluate abuziv de către stat.
Fiind vorba despre un mandat special, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 67 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ. care se referă la reprezentarea judiciară a mandatarului cu procură generală.
Ca atare, este lipsită de relevanţă situaţia domiciliului reclamantei şi nu interesează nici faptul dacă s-a dovedit sau nu existenţa acestuia în străinătate.
Din modul de redactare a contractului de mandat, Înalta Curte apreciază că sintagma „să formuleze cereri în faţa oricărei persoane juridice” se referă la toate cererile privind retrocedarea imobilelor preluate abuziv, inclusiv la cererile de chemare în judecată în legătură cu imobilele respective.
De asemenea, mandatarul V.M. a fost împuternicit, pe lângă depunerea diligenţelor necesare pentru retrocedarea imobilelor, să dea şi procură de substituire unui avocat.
În baza acestei împuterniciri mandatarul reclamantei a împuternicit, în condiţiile art. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, pe avocatul I.V. pentru reprezentarea mandantei în instanţă, neexistând niciun impediment legal pentru încheierea contractului de reprezentare şi asistenţă judiciară din 3 septembrie 2012.
Ca atare, mandatul conferit în cauză este unul special, acordat şi pentru formularea cererilor de chemare în judecată, nefiind necesară arătarea, în mod concret, a numărului de dosar, întrucât, potrivit art. 68 alin. (3) C. proc. civ., mandatul se prezumă că este dat pentru toate actele judecăţii, chiar dacă nu cuprinde nicio menţiune în acest sens şi dacă nu este limitat, în mod expres, la anumite acte sau pentru o anumită instanţă, ceea ce nu este cazul în speţă.
Faţa de aceste aspecte, recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 287 A din 11 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1517/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1522/2014. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
