ICCJ. Decizia nr. 1577/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
Comentarii |
|
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1577/2014
Dosar nr. 4836/111/2012
Şedinţa publică de la 7 mai 2014
Asupra cererii de recurs de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 85/ COM din 19 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul J.P. în contradictoriu cu pârâta SC E. SA Beiuş.
Prin decizia nr. 65/ C/2013-A din 30 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamantul J.P.
Împotriva acestei decizii, reclamantul J.P. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi art. 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată şi la dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs, şi a reţinut:
Prevederile art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată, stabilesc că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, precum şi dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, în cazul neîndeplinirii obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate, se constată că la cererea de recurs formulată de reclamantul J.P. nu a fost ataşată dovada achitării taxei judiciare de timbru, reclamantul fiind legal citat pentru termenul de judecată din data de 7 mai 2014 cu menţiunea de a depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 2106 lei şi timbrul judiciar în valoare de 5 lei, obligaţie asupra căreia nu s-a conformat.
Astfel că, în raport de împrejurarea că recursul nu a fost legal timbrat, precum şi de faptul că în prezenta cauză nu operează scutirea de la plata taxelor de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi cele ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea recursului reclamantului J.P., ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul J.P. împotriva deciziei nr. 65/ C/2013-A din 30 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2014.
← ICCJ. Decizia nr. 1574/2014. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1582/2014. Civil. Constatare nulitate act.... → |
---|