ICCJ. Decizia nr. 1592/2014. Civil. îndreptare eroare materială. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1592/20 14
Dosar nr. 1663/1/2014
Şedinţa publică din 27 mai 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 16 octombrie 2009, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantul D.C.S. a chemat în judecată pe pârâta M.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 500 . 010 RON pentru repararea prejudiciului moral cauzat prin atingerea imaginii publice şi reputaţiei, ca urmare a afirmaţiilor denigratoare proferate de pârâtă la adresa sa, cu ocazia desfăşurării seminarului „Reconstrucţia dreptei” în cadrul „Şcolii de vară a Partidului Democrat Liberal”, desfăşurat în localitatea C. la data de 6 septembrie 2009.
Reclamantul a solicitat, totodată, publicarea hotărârii judecătoreşti, pe cheltuiala acestuia, în primele trei ziare ca difuzare la nivel naţional, precum şi în ziarele care au preluat afirmaţiile calomnioase, Ziarul F. şi Ziarul Z., precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1554 din 18 octombrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând la data de 6 septembrie 2009, cu ocazia desfăşurării Seminarului „Reconstrucţia dreptei”, în cadrul Şcolii de vară a Partidului Democrat Liberal, desfăşurat la C., pârâta a nominalizat o faptă care, în opinia sa, reprezintă „un caz clar de corupţie”, această opinie fiind preluată şi de către cotidianul „F.”.
S-a reţinut că pârâta a exprimat opinia menţionată în contextul în care s-a analizat existenţa unei incompatibilităţi între calitatea de avocat şi cea de parlamentar. În acest context, respectiv cumularea calităţii de avocat cu cea de parlamentar, a fost menţionat numele reclamantului, alături de numele parlamentarului P.
Tribunalul a apreciat că afirmaţiile pârâtei nu au caracter calomnios şi nu pot conduce la deteriorarea imaginii politice a reclamantului, de natură a-i leza demnitatea şi onoarea, câtă vreme persoana alături de care a fost nominalizat nu face obiectul unor anchete penale sau a altor investigaţii care să pună la îndoială probitatea sa morală.
S-a considerat că reclamantul nu poate solicita instanţei să condamne atitudinea pârâtei, care s-a situat la limita unei prudenţe sugestive, aspect reţinute şi de către C.E.D.O., care în repetate rânduri a arătat că, în cazul în care critica vizează un politician, aceasta este de interes public. Prin urmare, tribunalul a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, art. 998-art. 999 C. civ.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamantul, susţinând că prima instanţă a apreciat greşit probele administrate în ceea ce priveşte calificarea exprimării „un caz clar de corupţie”, folosite de pârâtă ca neavând caracter calomnios. Apelantul a învederat că faptul că persoana alături de care a fost nominalizat nu face obiectul unor anchete penale sau investigaţii care să pună la îndoială probitatea sa morală nu prezintă relevanţă în contextul în care intimata a făcut referire la o faptă determinată, pe care a explicat-o în detaliu şi pe care a calificat-o ca faptă de corupţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 726 A din 3 octombrie 2011, a admis apelul declarat de reclamantul D.C.S. şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 10.000 RON pentru repararea prejudiciului moral cauzat reclamantului.
S-a dispus publicarea hotărârii judecătoreşti, pe cheltuiala pârâtei, în primele trei ziare ca difuzare la nivel naţional, precum şi în ziarele care au preluat afirmaţiile calomnioase, Ziarul F. şi Ziarul Z.
S-a respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedit.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că fapta ilicită a intimatei pârâte constă în afirmarea în public, la data de 7 septembrie 2009, a unei fapte neadevărate, respectiv a unei fapte de corupţie care ar fi fost săvârşită de către apelantul reclamant, în calitatea sa de avocat şi parlamentar. S-a considerat că această afirmaţie depăşeşte elementele unei simple judecăţi de valoare, ci reprezintă o afirmaţie concretă, denigratoare, în legătură cu activitatea desfăşurată de reclamant.
Instanţa de apel a reţinut că, din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că reclamantul a încheiat vreun fel de contract de consultanţă sau de altă natură cu societăţi de stat din judeţul pe care îl reprezintă în calitate de parlamentar sau că, în perioada de referinţă, ar fi exercitat influenţe politice în privinţa derulării activităţii de consultanţă juridică a cabinetului său de avocatură, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, impunându-se cumularea reparării prejudiciului prin acordarea despăgubirilor morale, cu cea a publicării hotărârii.
La 4 februarie 2014, intimata pârâtă M.M. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale din decizia nr. 726 A din 3 octombrie 2011, solicitând ca în dispozitivul acesteia să se menţioneze publicarea hotărârii judecătoreşti, pe cheltuiala pârâtei, în primele trei ziare ca difuzare la nivel naţional, precum şi în ziarele care au preluat informaţiile calomnioase, Ziarul F. şi Ziarul Z., astfel cum a solicitat reclamantul în cererea de chemare în judecată şi cum a reţinut şi instanţa în preambulul deciziei.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin încheierea şedinţei din Camera de consiliu din 17 martie 2014, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de intimata pârâtă M.M., reţinând că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 2811 C. proc. civ., omiterea menţionării a două litere din denumirea unui ziar, nu constituie o eroare materială, în realitate fiind vorba despre aceeaşi publicaţie.
Împotriva încheierii menţionate a declarat recurs pârâta M.M., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâta recurentă a criticat încheierea atacată pentru aprecierea nelegală în sensul că omiterea a două litere din denumirea ziarului nu ar constitui o eroare materială, deoarece ar fi vorba despre aceeaşi publicaţie, deşi în realitate sunt două publicaţii diferite.
În acest context, recurent a arătat că Ziarul F. şi F.F. sunt două publicaţii distincte, care aparţin de două trusturi diferite.
S-a susţinut că în conţinutul deciziei instanţei de apel nu există nicio referire cu privire la motivele care au condus la schimbarea petitului solicitat de reclamant, în sensul că acesta a dorit publicarea în Ziarul F.F., iar în dispozitivul hotărârii s-a făcut referire la Ziarul F.
În dovedirea motivelor de recurs, pârâta recurentă a depus la dosar extrase de audienţe, număr de cititori cu privire la publicaţiile Ziarul F. şi F.F. şi articole de presă cu privire la acestea.
Examinând criticile invocate de recurentă raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Se impune a se preciza că, deşi pârâta M.M. a formulat o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., nu a solicitat lămurirea, întinderea sau aplicarea dispozitivului deciziei nr. 726 A din 3 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a, ci îndreptarea erorii materiale din cuprinsul acesteia, prin obligarea de a publica hotărârea în Ziarul F., în loc de F.F. cum era corect, conform solicitării reclamantului din petitul acţiunii.
Instanţa de apel a calificat cererea ca pe o cerere de îndreptare a unei erori materiale, deşi a analizat-o din perspectiva dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ.
Asupra calificării naturii juridice a cererii, pârâta nu a formulat motive de recurs, necontestând că a solicitat îndreptarea unei erori materiale săvârşite prin omiterea a două litere din numele ziarului în care s-a dispus publicarea hotărârii.
Deşi inexactă sub aspectul motivării, soluţia dată cererii pârâtei prin încheierea recurată este legală, Înalta Curte urmând să substituie parţial motivarea în sensul celor ce succed:
Într-adevăr, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar în faza procesuală a recursului există două publicaţii cu nume asemănătoare: Ziarul F. şi F.F. şi nu una singură, cum eronat a reţinut instanţa de apel, în lipsa unor dovezi în acest sens, care nu îi poate fi imputată.
Acest aspect este însă lipsit de relevanţă, în condiţiile în care prin acţiunea introductivă, fixând cadrul procesual, reclamantul a solicitat publicarea în Ziarul F., alături de alte cotidiene.
Aceeaşi solicitare a fost făcută şi în finalul motivelor de apel, precum şi în concluziile scrise depuse în dosarul Curţii de Apel Bucureşti.
Prin urmare, raportat la obiectul cererii reclamantului şi în condiţiile în care nu a intervenit nicio precizare ulterioară din partea acestuia, instanţa de apel a dispus corect publicarea hotărârii în Ziarul F.
Astfel, nu se poate susţine că s-ar fi încălcat principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil, prin schimbarea obiectului cererii reclamantului, critica recurentei sub acest aspect fiind nefondată.
Pentru considerentele expuse, Curtea va constata că soluţia respingerii cererii de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul deciziei nr. 726 A din 3 octombrie 2011 este legală, nefiind întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva încheierii de şedinţă din 17 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta M.M. împotriva încheierii de şedinţă din 17 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1590/2014. Civil. Grăniţuire. Revizuire - Fond | ICCJ. Decizia nr. 1606/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
