ICCJ. Decizia nr. 1605/2014. Civil

Decizii civile ICCJ 2014


R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 1605/2014

Dosar nr. 25052/3/2012

Şedinţa publică din 28 mai 2014

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, petenta SC E.C. SRL. a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare, în sensul obligării intimatei la plata sumei de 949.037,66 lei, constând în:

- 491.972,48 lei (209.356 dolari SUA), preţul achitat la achiziţionarea prin licitaţie a imobilului situat în Bucureşti, sector 3;

- 251,227,2 lei diferenţa de curs valutar (curs referinţă 1 dolari SUA = 3,55 lei);

- 164.000 lei dobândă legală calculată la suma de 491.972,48 lei pentru perioada aprilie 2008 - iulie 2012;

- 20.958,12 lei, impozitul anual plătit către D.I.T.L. Bucureşti;

- 2.459,86 lei - cheltuieli ocazionate de intabularea imobilului:

- 6.230 lei cheltuieli achitate către Asociaţia de proprietari;

- 1.190 lei onorarii achitate către B.E.J. P.V.;

- 11.000 lei - onorarii achitate către Cab. Av. L.M.

În motivarea cererii, petenta a arătat că a adjudecat imobilul menţionat prin procesul-verbal de licitaţie din 30 mai 2008, ce constituie titlu de proprietate şi titlu executoriu în baza art. 74 alin. (5) şi (6) din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului.

Împotriva procesului verbal de licitaţie foştii proprietari, soţii C.P. şi C.I., au formulat contestaţie la executare prin care au solicitat anularea procesului-verbal de licitaţie, contestaţie ce a făcut obiectul Dosarului nr. 3436/2/2008, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Prin sentinţa comercială nr. 56 din 19 mai 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 8506.1/2/2007, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 392 din 1 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosar nr. 7008/1/2011, instanţa a dispus anularea tuturor formelor de executare efectuate de A.V.A.S. în legătură cu vânzarea imobilului situat în Bucureşti, sector 3 pentru realizarea creanţei de 446.269 dolari SUA izvorând din contractul de credit din 8 august 1994 şi din contractul de garanţie imobiliară autentificat din 24 octombrie 1994, începând cu somaţia din 7 decembrie 2006 şi până la ultimul act de executare săvârşit în cauză.

A mai arătat petenta că a notificat A.V.A.S. în vederea restabilirii situaţiei anterioare la data de 29 martie 2012 şi a invitat-o şi la conciliere directă în data de 28 mai 2012, însă aceasta nu a dat vreun răspuns.

De asemenea, petenta a învederat că în perioada 30 mai 2008-1 februarie 2012, deşi era proprietara apartamentului menţionat, foştii proprietari au formulat o contestaţie la executare, din 2008 pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, astfel încât petenta a fost îngrădită în dreptul său de proprietate, în mod abuziv, pe de o parte de către foştii proprietari, iar pe de altă parte datorită litigiilor existente între A.V.A.S. şi foştii proprietari.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 4041 şi art. 4022 C. proc. civ.

În susţinere, petenta a depus înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. 2167 din 5 decembrie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998.

Astfel s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, Dosarul nr. 25052/3/2012 din 14 ianuarie 2013.

Au fost ataşate Dosarul nr. 8506.1/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, Dosarul nr. 8506/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, Dosarul nr. 8506./2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, Dosarul nr. 3436/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi suplimentul la acest dosar, Dosarul nr. 3436/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, Dosarul nr. 7008/1/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.

La data de 4 martie 2013 petenta a depus „precizări”, solicitând ca accesoriile (diferenţă curs valutar şi dobândă legală) să fie actualizate până la momentul plăţii efective.

Petenta a solicitat proba cu înscrisuri şi interogatoriul intimatei A.V.A.S.

La data de 1 aprilie 2013 au formulat cerere de intervenţie în interes propriu C.I. şi C.P., solicitând, în temeiul art. 49 alin. (2) şi următoarele C. proc. civ., coroborat cu art. 3791, art. 4012 şi art. 4033 C. proc. civ., raportat la prevederile art. 998, art. 999 şi art. 1000 alin. (3) C. civ., întoarcerea executării silite efectuate de A.V.A.S. asupra imobilului din Bucureşti, sector 3 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară;

- radierea din cartea funciară a tuturor notărilor ce au izvorât din executarea silită nelegală efectuată de A.V.A.S. asupra imobilului în cauză;

- obligarea A.V.A.S. la repararea daunelor materiale în sumă totală de 169.027,48 lei, daune produse prin executarea silită nelegală;

- obligarea A.V.A.S. la plata daunelor morale în sumă de 100.000 euro, pentru suferinţa ce le-a fost cauzată prin executarea silită nelegală şi prin evacuarea din imobil;

- cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de intervenţie, petenţii au arătat că sunt proprietarii imobilului asupra căruia a purtat executarea silită, imobil pe care l-au cumpărat la data de 25 februarie 1997 de la familia T.N. şi T.A. şi abia după 5 ani de la această dată, după ce au investit peste 50.000 dolari SUA în cumpărarea şi modernizarea apartamentului, din întâmplare au aflat că vânzătorii au fost arestaţi, iar apartamentul este posibil să fi fost ipotecat pentru un împrumut bancar ce nu a fost achitat la termen şi că acest împrumut era preluat de A.V.A.S.

Executarea silită efectuată de A.V.A.S. a fost anulată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia irevocabilă nr. 2304 din 29 iunie 2004, după care A.V.A.S. a pornit o nouă executare silită, în anul 2006, în urma căreia apartamentul a fost vândut la licitaţie, iar petenţii au fost somaţi la data de 4 septembrie 2008 să evacueze imobilul, evacuarea având loc la 18 decembrie 2008, mutându-se cu chirie în regim de urgenţă, cheltuielile efectuate cu chiria fiind de 106.400 lei.

La data de 1 februarie 2012, prin Decizia nr. 329 din 1 februarie 2012 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 7008/1/2011, a devenit irevocabilă sentinţa comercială nr. 56 din 19 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 8506.1/2/2007, prin care s-a dispus anularea tuturor formelor de executare şi intervenienţii au reintrat în posesia apartamentului, din care fuseseră evacuaţi, abia la data de 9 martie 2012, dată la care SC E.C. SRL. a predat de bună-voie imobilul.

Drept urmare, intervenienţii au apreciat că sunt în termen să solicite întoarcerea executării silite, conform art. 4042 alin. (3) C. proc. civ. şi obligarea A.V.A.S. la daune materiale în temeiul art. 998-999 şi art. 1000 alin. (3) C. civ., pentru acţiunea în afara legii a angajaţilor A.V.A.S. precum şi la plata daunelor morale, ca o compensare a disconfortului psihic şi fizic suferit de aceştia, pentru umilinţa şi stresul îndurat timp îndelungat ca efect al executării silite nelegale şi al evacuării forţate din imobil.

La data de 29 aprilie 2013 intimata A.A.A.S. - (fostă A.V.A.S.), a formulat întâmpinare (filele 140-145) la cererea de intervenţie în interes propriu, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.

A arătat intimata că cererea intervenienţilor de întoarcere a executării silite este rămasă fără obiect, imobilul fiindu-le restituit acestora încă din data de 9 martie 2012, aceştia aflându-se în posesia apartamentului, după cum au arătat prin cererea de intervenţie.

Cât priveşte cererea pentru plata daunelor materiale, în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 998 - 999 C. civ. iar, prin daunele morale pretinse pentru disconfortul suferit, suma este de natură a duce la îmbogăţirea fără justă cauză a intervenienţilor, care nu justifică în nicio modalitate cuantumul acesteia.

A fost încuviinţată, pentru intervenienţi, proba cu înscrisuri.

La data de 3 iunie 2013, intervenienţii au depus cerere de mărire a câtimii pretenţiilor, de la 169.027,48 lei la 183.123,8 lei, cu titlu de daune materiale produse prin executarea silită şi au depus răspuns la întâmpinarea A.A.A.S.

La data de 16 septembrie 2013, intimata A.A.A.S. a formulat întâmpinare la cererea de întoarcere a executării depusă de SC E.C. SRL., solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată (filele 175-177).

Intimata a arătat că motivul pentru care consideră cererea de întoarcere a executării neîntemeiată este acela că reclamanta nu este îndreptăţită să solicite, concomitent, atât actualizarea sumei de 491.972,48 lei cu diferenţa de curs valutar, cât şi dobânda legală, cumulul celor două tipuri de despăgubiri determinând îmbogăţirea fără justă cauză a creditorului, ceea ce ar însemna o dublă reparaţie.

Apreciază intimata că dobânda legală acoperă întregul prejudiciu suferit de creditor, având în vedere că reflectă şi inflaţia, fiind stabilită de B.N.R. la nivelul dobânzii de referinţă, potrivit O.G. nr. 9/2000.

De asemenea, din înscrisurile depuse de către petentă nu rezultă plata impozitelor în sumă de 20.958,12 lei şi nici perioada pentru care se solicită această sumă, după cum nu se face nici dovada efectuării cheltuielilor reprezentând onorarii de avocat în sumă de 11.000 lei, chitanţele depuse în copie fiind ilizibile, fără indicarea vreunui contract de asistenţă juridică ce ar sta la baza emiterii lor şi fără a preciza obiectul reprezentării sau eventualul dosar de instanţă ce ar fi făcut necesară reprezentarea juridică.

Răspunsul A.A.A.S. la interogatoriul luat de către petenta SC E. SA, a fost depus la data de 1 aprilie 2013 (fila 129).

Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului a constatat următoarele:

Prin sentinţa comercială nr. 26 din 19 mai 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, au fost admise contestaţiile la executare formulate de C.I. şi C.P., în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. (în prezent A.A.A.S) şi cu intimata adjudecatară SC E.C. SRL.

Au fost anulate toate formele de executare săvârşite de A.V.A.S. în legătură cu vânzarea apartamentului situat în Bucureşti, sector 3, pentru realizarea creanţei de 446.269 dolari SUA izvorâtă din contractul de credit din 8 august 1994 şi din contractul de garanţie imobiliară autentificat din 24 octombrie 1994, începând cu somaţia din 7 decembrie 2006 şi până la ultimul act de executare.

Sentinţa a rămas irevocabilă, urmare a respingerii recursului declarat de către A.V.A.S., prin Decizia nr. 329 din 1 februarie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 7008/1/2011.

La data de 9 martie 2012, adjudecatarul imobilului, SC E.C. SRL., a restituit foştilor proprietari, C.P. şi C.I., apartamentul situat în Bucureşti, sector 3, potrivit procesului-verbal de predare-primire încheiat între aceştia (fila 132), înscris depus de către intervenienţii proprietari în probatoriu.

Potrivit dispoziţiilor art. 4041 C. proc. civ. „(1) În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare.

(2) Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit”.

În speţă, aşa cum s-a arătat, adjudecatarul imobilului executat silit de către A.V.A.S., petenta SC E.C. SRL., a restituit bunul imobil foştilor proprietari, intervenienţii C.I. şi C.P., astfel încât, sub acest aspect, întoarcerea executării a fost săvârşită, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de către C.I. şi C.P. fiind fără obiect.

Cum întoarcerea executării se face prin restabilirea situaţiei anterioare, rezultă că intimata A.V.A.S. trebuie să restituie adjudecatarului SC E.C. SRL. contravaloarea imobilului, urmare a anulării licitaţiei organizată de A.V.A.S., soldată cu vânzarea imobilului proprietatea soţilor C.I. şi P. către SC E.C. SRL., respectiv suma de 209.356 dolari SUA, în echivalent în lei şi dobânda legală aferentă sumei plătită cu titlu de preţ, pentru imobilului achiziţionat.

Potrivit art. 2 din O.G. nr. 9/2000, atunci când obligaţia este purtătoare de dobânzi fără a se indica rata acesteia, atunci urmează a fi plătită dobânda legală, în speţă fiind datorată dobânda legală stabilită la nivelul dobânzii de referinţă de către B.N.R.

În acest sens şi intimata A.A.A.S. a declarat, prin întâmpinare, că este de acord să restituie petentei suma plătită de aceasta, cu titlu de preţ, pentru apartamentul adjudecat la licitaţia ce a fost anulată şi dobânda legală la nivelul dobânzii de referinţă stabilită de B.N.R.

Cumularea dobânzilor cu alte daune - interese este permisă numai în mod excepţional, în cazuri expres prevăzute de lege.

În materia întoarcerii executării, legea nu prevede vreo derogare de la dispoziţiile art. 1088 C. civ. şi, de altfel, un cumul al daunelor interese calculate pe baza cursului valutar cu dobânda ar fi inechitabil.

De asemenea, cum textul de lege face vorbire expresă doar despre restabilirea situaţiei anterioare executării, restituirea vizează prestaţiile efective reciproce, respectiv restituirea imobilului şi a preţului achitat, pentru orice alte daune interese urmând a se face dovada prejudiciului suportat şi a legăturii de cauzalitate dintre acesta şi eventuala faptă directă ilicită săvârşită de către creditor (A.A.A.S), în condiţiile dreptului comun, pe calea unei acţiuni separate şi nu printr-o cerere de întoarcere a executării.

Pentru acelaşi considerente, curtea a apreciat că celelalte capete de cerere, atât din cererea principală cât şi din cererea de intervenţie principală, altele decât cele care vizează întoarcerea executării, astfel cum este reglementată prin dispoziţiile art. 4041 C. proc. civ., pot fi soluţionate pe calea dreptului comun, printr-o acţiune în răspundere civilă delictuală, cu administrarea probatoriilor impuse de o astfel de acţiune şi care exced cadrului procesual al unei cereri de întoarcere a executării.

Pentru aceste considerente, curtea de apel, faţă de dispoziţiile art. 4041, art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., prin Decizia nr. 93 din 14 octombrie 2013, a admis în parte cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare formulată de SC E.C. SRL.

A dispus întoarcerea executării silite şi a obligat intimata A.A.A.S. Bucureşti (fostă A.V.A.S. Bucureşti) la restituirea sumei de 655.972,96 lei reprezentând 491.972,48 lei echivalentul sumei de 209.359 dolari SUA (preţ imobil adjudecat) şi 164.000,48 lei reprezentând dobânda legală pe perioada aprilie 2008 - iulie 2012.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de C.I. şi C.P.

Împotriva susmenţionatei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC E.C. SRL., pârâta A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.) şi intervenienţii C.I. şi C.P., criticând-o pentru nelegalitate.

1. Recurenta-reclamantă SC E.C. SRL. a susţinut că decizia atacată este greşită cât priveşte respingerea cererii de obligare a pârâtei la plata sumelor ce reprezintă actualizarea creanţei, raportat la diferenţele de curs valutar.

Nu poate fi vorba în cauză de o îmbogăţire fără justă cauză, întrucât obligarea la plata diferenţelor de curs valutar reprezintă echivalentul aceleiaşi sume achitate cu titlu de preţ. Au precizat că preţul a fost achitat în lei, dar negocierea şi stabilirea preţului final al apartamentului în litigiu s-a făcut în dolari. Ca urmare, în realitate au achitat, cu titlu de preţ, suma de 209.356 dolari SUA, doar depunerea fiind făcută în lei.

În faţa instanţei au solicitat obligarea pârâtei la restituirea fie a sumei de 209.356 dolari SUA, fie a echivalentului acestei sume la data plăţii efective (la cursul din data plăţii). Ca urmare, nu solicită nicio sumă în plus faţă de cea achitată, fiind de acord cu restituirea sumei achitate, de 209.356 dolari SUA, în moneda americană sau în lei, la cursul zilei, sume ce nu pot fi considerate ca fiind penalitate sau daune-interese.

Cât priveşte obligarea pârâtei la plata dobânzilor, au susţinut că nejustificat instanţa a obligat-o la plata acestora doar pentru perioada aprilie 2008-iulie 2012, în condiţiile în care sunt lipsiţi de posibilitatea de a folosi suma în cauză. Consideră că pârâta ar fi trebuit să fie obligată la plata acestor dobânzi calculate până la data plăţii efective, respectiv la data restituirii sumei achitate cu titlu de preţ.

Sunt, de asemenea, datorate şi sumele solicitate cu titlu de impozite, intabulare, onorariu avocat sau executor, achitate cu ocazia executării silite, consecinţa întoarcerii executării fiind restituirea şi a acestor sume de bani.

Au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la plata tuturor sumelor solicitate prin cererea introductivă de instanţă.

2. Pârâta A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.)a susţinut, în dezvoltarea căii de atac întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., următoarele:

- în mod greşit a reţinut instanţa de fond că ar fi fost de acord cu achitarea/restituirea către reclamantă a sumei de bani plătită de aceasta cu titlu de preţ pentru apartamentul adjudecat la licitaţia ce a fost anulată, ca şi a dobânzii legale acestei sume.

A susţinut doar că, în cazul admiterii cererii de întoarcere a executării silite, nu vor putea fi acordate, concomitent, atât actualizarea sumei de 491.972,48 lei, cât şi dobânda legală.

Devalorizarea monedei naţionale produce, prin ea însăşi, un prejudiciu, deprecierea creanţei producându-se în două etape: de la data exigibilităţii şi până la pronunţarea hotărârii, respectiv de la acest ultim moment şi până la data executării efective.

În lipsa unei clauze contractuale de actualizare inserată în contract, debitorul este îndatorat la echivalentul valoric al prestaţiei la data plăţii efective, preţul actualizat fiind determinat de indicele de inflaţie, astfel cum este acesta atestat de I.N.S.

Actualizarea creanţei are natură moratorie,deoarece prejudiciul cauzat se datorează doar întârzierii, tocmai pentru că obligaţiile băneşti pot fi executate în natură întotdeauna. Plata dobânzii legale, în cazul în care suma a fost actualizată, ar însemna o dublă reparaţie, prejudiciul fiind acoperit fie de dobânda legală, fie de diferenţa rezultată din actualizarea datoriei.

Cumulul celor două tipuri de despăgubiri ar determina o îmbogăţire fără justă cauză a creditorului în prezent, dobânda legală având aptitudinea de a acoperi întregul prejudiciu suferit de creditor, având în vedere că reflectă inflaţia, fiind stabilită de B.N.R. la nivelul dobânzii de referinţă potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 9/2000.

În raport de aceste considerente, au susţinut că nu pot fi admise ambele capete de cerere referitoare la actualizarea sumei şi dobânda legală, motiv pentru care au solicitat respingerea capătului de cerere referitor la acordarea sumei reprezentând diferenţa de curs valutar.

- decizia curţii de apel este nelegală şi pentru că între apărările pârâtei şi considerentele acestei decizii, cu privire la expunerea situaţiei de fapt, nu există concordanţă, pârâta solicitând respingerea cererii de întoarcere a executării silite formulată de reclamantă, iar nu restituirea sumei plătită cu titlu de preţ al imobilului adjudecat.

În mod greşit au fost obligaţi la plata sumei de 6.197 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, întrucât reclamanta nu a făcut dovada efectuării acestora, actele depuse în probaţiune fiind ilizibile.

Au solicitat admiterea recursului şi modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul respingerii cererii de întoarcerea executării silite formulate de reclamanta SC E.C. SRL., ca neîntemeiată.

3. Intervenienţii C.I. şi C.P. au susţinut, în dezvoltarea recursului lor, următoarele:

- după expunerea istoricului cauzei, au învederat că hotărârea curţii de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

În acest sens au învederat că hotărârea atacată nu a amintit decât în trecere de cererea de intervenţie, fără să se pronunţe asupra niciunuia dintre capetele de cerere şi fără să arate care sunt motivele pentru care a respins, în integralitatea sa, cererea de intervenţie ca nefondată, încălcând astfel obligaţia legală de a arăta care sunt argumentele în susţinerea soluţiei date, obligaţie esenţială, de natură a înlătura arbitrariul şi a face posibilă, totodată, exercitarea controlului judecătoresc.

Singura trimitere la cererea de intervenţie se găseşte vag în partea finală a primului paragraf de la pag. 7 a deciziei, în care instanţa susţine că, în opinia sa, restabilirea situaţiei anterioare vizează doar pretenţiile reciproce, iar pentru orice alte daune-interese este necesar a se face dovada prejudiciului suportat şi a legăturii dintre acesta şi eventuala faptă ilicită a creditorului, în condiţiile dreptului comun, pe calea unei acţiuni separate şi nu printr-o cerere de întoarcere a executării silite.

Aceasta se constituie într-o simplă afirmaţie, în condiţiile în care nu a fost indicat vreun temei de drept şi câtă vreme cererea de intervenţie fusese admisă în principiu. Instanţa nu a explicat de ce nu a procedat la judecarea capetelor de cerere privind daunele-interese şi de ce nu a creat un dosar separat care să fie judecat distinct de cauza de faţă.

Prima instanţă nu a arătat nici care au fost motivele care au împiedicat-o să judece şi capetele de cerere ce vizau repararea daunelor materiale şi morale cauzate de executare, câtă vreme aceste capete de cerere erau conexe cererii principale de întoarcere a executării silite, prejudiciul fiind cauzat în mod evident prin executarea silită ce a fost anulată.

Deşi a considerat ca admisibilă cererea de întoarcere a executării silite, instanţa de fond nu a motivat care au fost motivele pentru care a respins primele două capete de cerere ale cererii de intervenţie care vizau exact acest aspect.

- hotărârea curţii de apel a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

Prima instanţă a interpretat în mod restrictiv prevederile art. 4011 C. proc. civ., susţinând că, în cazul dedus judecăţii, întoarcerea exercitării silite presupune doar restituirea imobilului către debitor şi restituirea preţului către adjudecator, cu dobânda la zi.

Curtea de apel, la rândul său, a refuzat să observe că textul legal enunţat, ce se coroborează cu prevederile art. 998 şi următoarele C. civ., nu restriţionează întoarcerea executării silite doar la restituirea imobilului şi a preţului, repunerea părţilor în situaţia anterioară presupunând nu numai readucerea imobilului în patrimoniul lor şi restituirea preţului către adjudecator, ci şi restituirea tuturor cheltuielilor pe care le-au făcut/suportat ca efect al executării silite nelegale, precum şi repararea daunelor morale.

Restituirea situaţiei anterioare înseamnă mai mult decât simpla restituirea a apartamentului ce a fost executat silit în mod nelegal, prin restabilirea situaţiei anterioare înţelegându-se repararea tuturor daunelor cauzate de executarea silită nelegal efectuată, numai astfel lucrurile putând fi aduse la starea existentă înainte de momentul executării silite.

Înainte de deposedarea de bunul proprietatea lor, acesta se prezenta într-o stare perfectă de utilizare, pentru ca, după trei ani de nefolosinţă, la predare, să se prezinte ca un apartament total nefuncţional, plin de mucegai şi igrasie, cu o parte a mobilierului şi aparaturii electronice imposibil de curăţat şi de nefolosit, ceea ce i-a pus în situaţia de a cheltui sume importante de bani pentru a readuce bunul şi dotările acestuia la starea anterioară.

Înainte de începerea executării silite dispuneau de sume mari de bani pe care au fost nevoiţi să le cheltuie pentru mutarea şi depozitarea mobilierului, precum şi pentru a locui cu chirie într-un alt apartament, astfel încât restabilirea situaţiei anterioare presupune şi recuperarea acestor cheltuieli făcute ca efect al executării silite nelegale.

Înainte de începerea exercitării silite erau o familie liniştită şi împlinită, iar ca urmare a acestei executări silite, nelegal efectuate, au suferit traume fizice şi psihice ale căror efecte nu vor putea fi şterse niciodată.

Au solicitat admiterea recursului şi, în principal, modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii de intervenţie şi obligării pârâtei la plata daunelor materiale produse prin executarea silită ilegală în sumă totală de 183.123,8 lei, precum şi a celor morale în cuantum de 100.000 de euro, iar, în subsidiar, casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanţa fondului să se pronunţe pe toate capetele din cererea de intervenţie printr-o hotărâre motivată în fapt şi în drept.

Referitor la calea de atac dedusă judecăţii, se constată următoarele:

Potrivit art. 4011 C. proc. civ., în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.

După ce stabileşte acest principiu, textul legal enunţat precizează, referitor la cele două forme de executare silită, directă (în natură) şi indirectă (prin echivalent), că bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit, iar în cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzare (executare silită indirectă), în cazul urmăririi silite mobiliare, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată cu rata inflaţiei, cu excepţia situaţiei când îşi găseşte aplicare art. 449 C. proc. civ. (când se dovedeşte reaua-credinţă a adjudecatarului).

În toate împrejurările în care nu mai este posibilă restabilirea situaţiei anterioare prin predarea bunurilor în natură, aceasta se va realiza prin echivalent, creditorul fiind obligat să restituie numai ceea ce a dus la mărirea efectivă a patrimoniului său. Aceasta rezultă din prezentarea explicită a conţinutului dreptului de a fi pus în situaţia anterioară, realizată de legiuitor în art. 4041 alin. (3) C. proc. civ., în care se arată că „întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei realizate din vânzare, actualizată în funcţie de rata inflaţiei”. Textul foloseşte cuvântul „restituire” iar nu „despăgubire”, ceea ce duce neîndoielnic la concluzia că se restituie atât cât s-a primit şi anume „suma rezultată din vânzare”. Cu toate acestea, pentru ca, prin trecerea timpului, în condiţiile actuale, în care valoarea banilor are un caracter fluctuant, se va proceda, în conformitate cu dispoziţiile legale enunţate, la actualizarea creanţei, care în speţă a fost solicitată a fi realizată sub forma dobânzii legale (art. 1082 şi 1088 C. civ. de la 1864).

Legal s-a reţinut echivalenţa de schimb valutar de la momentul efectuării plăţii, întrucât, în raport de situaţie dată, potrivit termenilor normelor legale incidente, ceea ce urmează a se restitui este suma achitată, realizată din vânzare, la care se vor calcula dobânzile legale aferente până la data restituirii sumei ce constituie preţul vânzării.

Din această perspectivă se vădeşte ca fiind legală şi conformă normei art. 4041 C. proc. civ. dispoziţia instanţei de restituire a sumei achitată la momentul executării silite, în prezent desfiinţată, fiind însă necesar, în acord cu dispoziţiile art. 4041 alin. (3) C. proc. civ., ca actualizarea sumei menţionate sub forma dobânzii legale să fie aplicată şi în continuare, începând cu luna august 2012 până la achitarea integrală a debitului, limite în care va fi modificată decizia curţii de apel, numai în acest fel acoperindu-se paguba produsă prin lipsa de folosinţă a acestei sume de bani.

În contextul arătat, al înţelesului sintagmei „restabilirea situaţiei anterioare” care are, potrivit celor susenunţate, un sens restrictiv, nu sunt admisibil a fi obţinute pe această cale procedurală, a întoarcerii executării silite, şi pe acest temei legal, art. 4041 C. proc. civ., orice alte daune - astfel cum au fost pretinse în cauză - impozite, taxe, daune materiale ori morale ci, eventual, pe calea dreptului comun, cum legal a reţinut instanţa de apel.

Ca urmare, se vădesc a nu fi fondate criticile din recursul părţilor vizând nelegalitatea hotărârii sub aspectul neacordării daunelor morale ori materiale pretinse în cauză, chestiune ce, aşa cum s-a arătat mai sus, poate fi supusă analizei în condiţiile dreptului comun, pe calea unei acţiuni separate, toate aceste daune presupunând efectuarea de verificări cât priveşte existenţa şi dovada prejudiciului cauzat, a eventualei fapte ilicite săvârşite de către creditor, a legăturii de cauzalitate dintre acestea, respectiv a îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale iar nu, pur şi simplu, restituirea prestaţiilor efective reciproce, şi anume restituirea imobilului, respectiv a preţului achitat.

Din această perspectivă se vădesc a nu fi fondate criticile din recursul intervenienţilor privind nemotivarea hotărârii sub aspectul soluţiei dată cererii acestora, instanţa de apel expunând, într-o manieră clară, simplă şi concisă, argumentele ce au fundamentat hotărârea pronunţată, indicând, aşa cum s-a arătat şi în prezenta hotărâre, caracterul special restrictiv al cererii de faţă, care nu permite analiza şi a pretenţiilor solicitate de intimaţii-intervenienţi.

Nu sunt fondate nici criticile constând în greşita obligare a creditoarei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanta adjudecatară în cauză, cheltuieli dovedite cu actele depuse la dosar şi în condiţiile îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 274 C. proc. civ.

Ca urmare, şi faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă va fi admis în limitele menţionate, restul dispoziţiilor sentinţei urmând a fi menţinute. Celelalte recursuri declarate în cauză urmează să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC E.C. SRL împotriva Deciziei nr. 93 din 14 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă intimata A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.) să plătească recurentei SC E.C. SRL şi dobânda legală corespunzătoare sumei cuprinse în dispozitiv, începând cu luna august 2012 şi, în continuare, până la achitarea integrală a debitului.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de intervenienţii C.I. şi C.P. şi de pârâta A.A.A.S. împotriva aceleiaşi decizii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1564/2014. Civil. Conflict de muncă. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 1662/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1605/2014. Civil