ICCJ. Decizia nr. 1667/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1667/2014
Dosar nr. 2200/108/2012
Şedinţa publică din 29 mai 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 744 din 20 februarie 2013 pronunţată în dosarul nr. 2200/108/2012, Tribunalul Arad a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul A.Ş. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin CNADN S.A. din România, cu sediul în Bucureşti, str. D.G., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, cu sediul în Timişoara, str. C.B.; a anulat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 97/139 din 07 octombrie 2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, Consiliul Local Pecica; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.180,8 euro sau echivalentul în RON conform cursului BNR la data plăţii, cu titlu de despăgubiri şi dobânda legală raportat la diferenţa dintre 2.180,8 euro (determinată la cursul BNR din data plăţii) şi suma de 4.641,63 RON stabilită prin Hotărârea nr. 97/139 din 07 octombrie 2011 cu începere de la 06 ianuarie 2012 până la plata efectivă a debitului; a obligat pârâtul să achite reclamantei şi suma de 1.500 RON cheltuielile de judecată parţiale.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că nu a avut loc exproprierea propriu-zisă a terenului prin emiterea deciziei de expropriere, iar procedura de realizare a acesteia urmează legea în vigoare la momentul derulării ei, fiecare act juridic este supus actului normativ sunt imperiul căruia se realizează; prin H.G. nr. 488/2011 s-a stabilit doar o valoare estimativă a despăgubirilor, cuantumul final al fiecărei despăgubirii, urmând a fi determinat prin hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii prevăzută de art. 20 din Legea nr. 255/2010.
Raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile şi care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabileşte pentru Oraşul Pecica o valoare de 2.000 euro/ha, ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/mp, adică 0,9 RON/mp.
Actele juridice constatate prin contractele de vânzare-cumpărare depuse în probaţiune, inclusiv cel al reclamantului şi adresa nr. 221 din 08 mai 2012 a Biroului Notarial "D." oferă următoarele preţuri de vânzare: 0,88 euro/mp (preţ obţinut în urma negocierii unei societăţi comerciale cu o persoană fizică); 0,2 euro/mp şi 0,5 euro/mp (preţuri obţinute în cadrul unor vânzări între persoane fizice) şi 0,3 euro/mp (preţ obţinut în cadrul unei vânzări de către o persoană fizică în favoarea unei persoane juridice) + evaluarea unui preţ minim de 0,15 - 0,2 euro/mp (1.500 - 2.000 euro/ha) în perioada 2010 - 2012 în raporturile dintre persoane fizice şi a unui preţ maxim de 0,29 euro - 0,3 euro/mp (2.900 - 3.000 euro/ha) în acelaşi interval de timp în cadrul tranzacţiilor la care a participat o societate comercială.
Ţinând cont de faptul că, potrivit textului legal antecitat, instanţa este obligată să determine despăgubirea raportat la preţul de vânzare din perioada efectuării expertizei, adică 2012 în cazul de faţă, precum şi aspectele relevate de experţi potrivit cărora, în condiţiile actualei crizei financiare izbucnite în 2008, în anul 2012 s-a înregistrat o uşoară creştere a preţurilor faţă de 2011 şi 2010, tribunalul a concluzionat că în anul 2012, preţul obişnuit de vânzare a terenurilor agricole din extravilanul localităţii Pecica a fost de 0,3 euro/mp.
În consecinţă, valoarea terenului expropriat de 6.510 mp a fost de 1.953 euro, echivalent al sumei de 8.806 RON, la un curs valutar al BNR de 4,5089 RON/euro, iar totalul daunei complementare este de 220 + 207,8 euro, în total 227,8 euro, la care se adaugă prejudiciul principal reprezentat de valoarea de piaţă a terenului expropriat, şi anume 1.953 euro, aşa încât totalul pagubei este de 2.180,8 euro, echivalent al sumei de 9.833 RON.
Tribunalul a reţinut că nu se justifică acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna pretins provocată ca urmare a interdicţiei de construire pe lăţimea benzii de siguranţă şi protecţie, în condiţiile în care, pe de o parte, experţii nu au reţinut existenţa unei astfel de daune, iar, pe de altă parte, terenul expropriat a avut categoria de folosinţă agricol (arabil), iar reclamantul nu au făcut dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care, anterior exproprierii, să fi schimbat categoria de folosinţă a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcţii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri, deopotrivă, atât reclamantul A.Ş., cât şi pârâtul Statul Român, prin CNADNR SA, recursuri care au fost recalificate de curte ca fiind apeluri, în raport cu disp. art. 2811 C. proc. civ., în contextul în care reclamantul a solicitat prin acţiunea introductivă o despăgubire de minim 126.071 RON.
În esenţă, ambele apeluri, depuse şi motivate în termen au adus critici soluţiei instanţei de fond atât din perspectiva valorii efective a despăgubirii dispuse de tribunal, cu privire la suprafaţa de 6.510 mp din terenul situat în Localitatea Pecica, Jud. Arad, nr. cadastral 304124, cât şi la metoda de determinare aleasă de instanţa de fond, despre care s-a afirmat că încalcă disp. art. 25 - 26 din Legea nr. 33/1994 - republicată, la care face trimitere expresă Legea nr. 255/2010.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia Înalta Curte civilă, prin Decizia nr. 162 din 7 noiembrie 2013 a respins apelul declarat de pârâtul Statul Român prin M.T.I. prin CNADN din România SA, a admis apelul reclamantului A.Ş. împotriva aceleiaşi sentinţe pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului la suma de 114.328 RON, la care se adaugă suma de 908 RON cu titlu de daune suplimentare pentru transport; a menţinut în rest sentinţa apelată; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată şi a dat în debit CNADR S.A. cu suma de 900 RON cuvenită experţilor, cu titlu de onorarii pentru expertiza efectuată în apel.
În apel, Curtea, în urma admiterii cererii de probaţiune formulată şi susţinută de ambele categorii de apelanţi, a dispus efectuarea unei noi expertize judiciare, care a avut ca principal obiectiv determinarea valorii terenului expropriat de la reclamanţi în suprafaţa de 6.510 mp din terenul situat în Localitatea Pecica, Jud. Arad, nr. cadastral 304124, exclusiv prin metoda comparaţiei directe precum şi identificarea şi evaluarea eventualelor daune suplimentare.
Lucrarea a fost efectuată în cauză de către experţii judiciari Ş.A., B.M. şi P.I., aceştia concluzionând unanim că valoarea de despăgubire prin metoda comparaţiei directe este de 114.328 RON, la care se adaugă daune suplimentare în valoare de 8.062 RON, compusă din 5.765 RON/daună pentru redobândirea aceleiaşi suprafeţe de teren, 908 RON - dauna datorată cheltuielilor suplimentare de transport, 1.389 RON - dauna determinată de lipsa subvenţiei şi 0 RON - dauna pentru terenuri greu de cultivat.
Această expertiză nu a fost contestată de părţi, acestea neformulând cereri de lămurire sau de completare a lucrări şi nu au formulat niciun fel de obiecţiune.
Curtea a constatat, în primul rând, faptul că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 97/139 din 07 octombrie 2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamanţi a suprafeţei de 6.510 mp din terenul situat în Localitatea Pecica, Jud. Arad, nr. cadastral 304124 şi s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 4.641,63 RON pentru întreaga suprafaţă.
În urma probatoriului suplimentar administrat de curte în apel, respectiv a expertizei tehnice judiciare, s-a constatat că valoarea de piaţă a acestui teren, prin metoda comparaţiei directe este de 3,76 euro/mp, valoarea în RON a acestei suprafeţe expropriate de 6.510 mp fiind de 114.328 RON sau 25.356 euro.
Curtea a constatat că această valoare este singura determinată în raport cu normele prev. de disp. art. 25 - 26 din Legea nr. 33/1994 - republicată, la care face trimitere expresă Legea nr. 255/2010 şi că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală atunci când a decis să ignore aceste dispoziţii şi a ales în schimb să aplice alte criterii de evaluare, derivate din Grila de impozitare a Notarilor Publici, care conţine doar valori orientative ale terenurilor, folosite pentru a stabili impozitele şi taxele notariale în raport cu dispoziţiile Codului fiscal şi nicidecum pentru a determina valoarea reală de piaţă a unui bun imobil supus exproprierii şi care, potrivit Legii nr. 33/1994, trebuie să aibă la baza metoda comparaţiei directe.
Legea stabileşte fără echivoc că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
În apel, cu ocazia refacerii expertizei, experţii au analizat şi determinat valoarea strict prin raportare la preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, respectiv oraşul Pecica din judeţul Arad.
În ceea ce priveşte daunele suplimentare cauzate proprietarilor, deşi experţii le identifică la valoarea de 8.062 RON, compusă din 5.765 RON - daună pentru redobândirea aceleiaşi suprafeţe de teren, 908 RON - dauna datorată cheltuielilor suplimentare de transport şi 1.389 RON - dauna determinată de lipsa subvenţiei, Curtea a constatat că singura care se justifică a fi acordată este cea de 908 RON, respectiv dauna datorată cheltuielilor suplimentare de transport.
Instanţa de apel a reţinut că nu se impune a fi incluse şi sumele necesare reclamanţilor pentru a-şi reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeaşi zonă, de pe piaţa liberă, a unei alte suprafeţe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public şi care cuprind: 2% comision unei societăţi de intermedieri imobiliare, 1% cheltuieli notariale suportate de cumpărător şi 2% o estimare a cheltuielilor suplimentare legate de deplasări, publicitate, câtă vreme valoarea de vindere forţată, respectiv preţul pe care îl vor încasa reclamanţii, prin metoda comparaţiei directe reprezintă chiar valoarea reală de piaţă a terenului acestora, ca şi cum ar fi fost vândut pe piaţa liberă, care raport dintre cerere şi ofertă.
Tot pentru acest motiv, a reţinut curtea, nu se justifică nici includerea în cuantumul despăgubirilor a contravalorii producţiei agricole, nerealizate, respectiv dauna pentru lipsa de folosinţă a terenului şi în plus, curtea va constata, asemenea tribunalului, că din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii, terenul ar fi fost însămânţat ori cultivat şi că, urmare a exproprierii, reclamanţii nu ar mai fi putut să culeagă recolta.
Aceasta deoarece din probe nu a rezultat că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, ori că ar fi fost dat în arendă, astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual şi incert, legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu îşi are nicio fundamentare legală.
Pe de altă parte, curtea a constatat că se impune acordarea daunelor în cuantum de 908 RON datorate cheltuielilor suplimentare de transport şi daunele pentru lipsa de acces la parcelele rămase în proprietate, reţinând că prima expertiză de la fond a indicat că noile drumuri de acces pe care expropriatorul este obligat să le realizeze vor presupune o rută de deplasare mai lungă decât prezenta, astfel că eventualele cheltuieli suplimentare de transport nu sunt incerte, reclamanţii fiind nevoiţi să facă un ocol, pentru a ajunge la cealaltă parcelă care le rămâne în proprietate.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a formulat recurs pârâtul Statul Român prin M.T.I. prin CNADN din România SA întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat următoarele:
Despăgubirea propusă şi neacceptată de expropriat se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. Ambele componente au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor propuse a fi plătite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor tine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de evaluare, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia. Valoarea la care se vând imobilele de acelaşi fel rezulta din însăşi raportul de evaluare întocmit pentru aceste terenuri şi este mai mică decât cea propusă de expropriator spre a fi plătită.
Au susţinut că preţul de piaţă stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect. De altfel, datele cuprinse în raportul de evaluare întocmit de S.C. E. S.R.L. sunt în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi sunt susţinute şi de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în zonă. În prezent, cadrul legal în materie de exproprie îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local. Conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 255/2010 expropriatorul are obligaţia de a aproba prin Hotărâre de Guvern şi lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, aşa cum rezultă din evidenţele unităţilor administrativ-teritoriale.
Indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii "Autostrada Nădlac - Arad" au fost aprobaţi prin H.G. nr. 1.480/2009, publicată în M. Of. nr. 845/8.12.2009.
Prin H.G. nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanşarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării "Autostrada Nădlac - Arad", precum şi suma globală estimaţi cu titlu de despăgubire în valoare de 63.000 mii lei, sumă rezultată din Raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere. Suma de 63.000 mii lei aprobată prin H.G. nr. 416/2010 a fost suplimentată cu suma de 17.500 mii lei prin H.G. nr. 1.248/2010, în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 198/2004, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât la data promovării hotărârii iniţiale din cauza insuficienţei bugetare a fost alocată de la bugetul de stat doar suma de 63.000 mii lei, suma globală necesară acestui proiect fiind de 80.500 mii lei.
Art. 11 din Legea nr. 255/2010, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, prevede la alin. (7), (8) şi (9):
"(7) înainte de data începerii activităţii comisiei prevăzute la art. 18, un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăţilor imobiliare, membru al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, va întocmi un raport de evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, pe fiecare categorie de folosinţă.
(8) Raportul de evaluare se întocmeşte avându-se în vedere expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici potrivit art. 771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(9) Raportul de evaluare se întocmeşte sub coordonarea Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România".
Raportul a fost întocmit şi cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, aşa cum sunt ele prevăzute de Legea nr. 33/1994, adică preţul la care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel şi contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul exproprierii.
În concret, conform Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii nr. 255/2010 a terenurilor afectate de construcţia autostrăzii pe U.A.T, Pecica, jud. Arad, întocmit în mai 2011, suprafaţa totală ce urmează a fi expropriată este de 865211 mp, având o valoare de despăgubire totală de 684.356,29 RON. Raportul de evaluare a fost întocmit în concordanţă cu reglementările Standardelor Internaţionale de Evaluare de către domnul ing. G.N., expert evaluator bunuri mobile şi proprietăţi imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimaţie nr. 6253, şi calitatea de Expert funciar membru AEF, legitimaţie nr. 018 şi de către doamna Ec. G.N., expert proprietăţi imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimaţie nr. 1222.
Raportul de evaluare a fost întocmit în vederea estimării valorii terenului expropriat, bazându-se pe principiile exproprierii pentru cauză de utilitate publică, idei directoare declarate prin legislaţia în vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimată conform prevederilor Legii nr. 255/2010 şi Legii nr. 33/1994 şi conform standardului internaţional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor compusă din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
Prin urmare, această valoare specială este mai mare decât o valoare de piaţă, care reprezintă: "suma estimată pentru care o proprietate poate fi schimbată la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte acţionează în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângeri".
În urma raportului de evaluare întocmit, proprietarii terenurilor sunt obligaţi să vândă, iar cumpărătorul este, la rândul său, obligat să cumpere, amândoi fiind condiţionaţi de proiectul de utilitate publică în cauză, şi anume "Construcţia Autostrăzii Nădlac - Arad, pe teritoriul administrativ al Jud. Arad". Astfel, preeminenţa interesului general, care este definit de art. 2, alin (1), lit. i) al Legii nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ, ca fiind: "interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor", determină prevalarea în faţa interesului privat al proprietarilor, însă determină totodată o justă şi imediată despăgubire, care în concret are aptitudinea de a fi mai însemnata decât valoarea de piaţă a imobilului.
De asemenea, raportul de evaluare a fost întocmit analizând piaţa specifică a proprietăţilor imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum: definirea pieţei (tipul de proprietate, potenţialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor şi arendaşi), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieţei (cererea probabil, oferta competitivă, etc.).
În concluzie, susţine că valorile stabilite prin expertiza ce a stat la baza declanşării procedurilor de expropriere (cea efectuată S.C. E. S.R.L.) au fost cele corecte.
Intimatul A.Ş. a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului motivat de împrejurarea că dezvoltarea criticilor din recurs nu permite încadrarea în vreunul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ. În subsidiar, a arătat de ce recursul este şi nefondat.
La termenul de judecată din data de 29 mai 2014 instanţa de recurs a supus dezbaterii excepţia nulităţii recursului şi a rămas în pronunţare pe acest aspect.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei de apel în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
În speţa de faţă, susţinerile recurentului se referă la chestiuni vizând etapa administrativă a exproprierii, respectiv modalitatea de evaluare a despăgubirilor în această etapă, iar nu la argumentele instanţei de apel, referitoare la modalitatea de stabilire a despăgubirilor în etapa judiciară a contestaţiei raportat la dispoziţiile legale în materie.
Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.
Modalitatea în care recurentul a înţeles să critice decizia atacată constă practic în redarea actelor normative în materia exproprierii pentru utilitate publică şi a cronologiei acestora, referinţe asupra indicatorilor tehnico-financiari, cu referire la etapa administrativă a exproprierii, fără însă a se raporta la argumentele instanţei de apel în fundamentarea hotărârii recurate cu privire la modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor şi fără a indica în concret în ce constă greşeala de nelegalitate a Curţii în soluţionarea apelului.
Astfel, memoriu de recurs nu conţine critici propriu-zise, fiind străine de considerentele hotărârii atacate şi referindu-se la împrejurări ce nu pot fi configurate ca fiind critici de nelegalitate.
În calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.
Criticile recurentului nu au legătură cu argumentele deciziei atacate prin prezentul recurs şi, din acest motiv, nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În această situaţie, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanţa de recurs.
Pe cale de consecinţă, reţinând că recursul nu este motivat conform cazurilor prevăzute în art. 304 C. proc. civ. şi nici nu există motive care să poată fi examinate şi din oficiu, în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata, în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ., nulitatea căii de atac exercitate de reclamant.
Faţă de soluţia adoptată şi de solicitarea formulată de intimatul A.Ş., de acordare a cheltuielilor de judecată, devin incidente în cauză dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., privind obligarea părţii care a căzut în pretenţii, la plata cheltuielilor de judecată, solicitate de partea adversă.
De asemenea, s-a făcut dovada cu actele depuse la dosar a suportării de către intimat a cheltuielilor de judecată, în cuantum total de 5.169 RON din care 669 RON contravaloare transport aerian Timişoara - Bucureşti, dosar recurs şi 4.500 RON onorariu avocat.
Cu toate acestea, însă, ţinând seama de criteriile la care se refera art. 274 alin. (3) C. proc. civ., respectiv proporţionalitatea onorariului cu pregătirea apărării în raport de gradul de dificultate a cazului, instanţa reţine că avocatul intimatului nu a desfăşurat un volum de muncă pentru executarea mandatului primit de natură să justifice onorariul perceput în cuantum de 4.500 RON, apreciindu-l ca nejustificat de mare în raport cu activitatea desfăşurată.
În acest sens, Înalta Curte considera că suma de 2.000 RON este suficientă pentru a compensa valoarea prestaţiei avocatului M.E.R., apreciind că numai în aceste limite cheltuielile de judecata constând în onorariu de avocat pot fi puse în sarcina pârâtului Statul Român prin M.T.I. prin CNADN din România S.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâtul Statul Român prin M.T.I. prin CNADN din România S.A. împotriva Deciziei civile nr. 162 din 7 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Obligă recurentul la plata sumei de 2.669 RON cheltuieli de judecată în recurs (onorariul de avocat fiind redus la 2.000 RON, conform dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.), către intimatul-reclamant A.Ş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1666/2014. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 1668/2014. Civil. Uzucapiune. Recurs → |
|---|
