ICCJ. Decizia nr. 1660/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1660/2014
Dosar nr. 3972/107/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 29 mai 2014
Deliberând, în condiţiile art. 395 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 16 iulie 2013 reclamanţii R.M.C., C.F., A.L. şi M.G.L.E. au solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea şi Ministerul Finanţelor Publice la plata dobânzii legale aferente titlului executor pentru drepturi băneşti reprezentat de Decizia nr. 1.286 din 19 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.
Prin Sentinţa civilă 78 din 16 ianuarie 2014 Tribunalul Alba, secţia civilă, în majoritate, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Judecătoriei Oradea competenţa de soluţionare a cauzei.
În motivarea opiniei majoritare, s-a reţinut că obiectul cauzei de faţă nu are natura juridică a unui litigiu de dreptul muncii, deoarece se solicită plata dobânzii legale.
Aşadar, competenţa de soluţionare se determină conform dispoziţiilor art. 94 C. proc. civ., precum şi ale art. 107 C. proc. civ.
În minoritate, instanţa a reţinut că se impunea respingerea excepţiei necompetenţei materiale, faţă de împrejurarea că cererea de chemare în judecată vizează un drept accesoriu celui principal, care este litigiul referitor la drepturile salariale.
Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea a pronunţat Sentinţa civilă nr. 5.294 din 8 mai 2014, prin care a admis necompetenţa materială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Alba, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că reclamanţii au calitatea de judecători ai Tribunalului Bihor, iar pârâţii sunt ordonatori de credite.
Aşadar, obiectul cererii de chemare în judecată intră sub incidenţa art. 266 şi art. 268 C. muncii, dobânzile fiind despăgubiri acordate salariatului.
Examinând conflictul de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că Tribunalul Alba este competent să soluţioneze cauza de faţă, în considerarea argumentelor ce succed:
Litigiul dedus judecăţii are ca obiect obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea la plata dobânzii legale aferente titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 1.286 din 19 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, începând cu data rămânerii definitive şi până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la virarea sumelor aferente drepturilor băneşti pretinse.
În cauză, prin acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 3972/107/2013, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea şi Ministerul Finanţelor Publice la plata dobânzii legale aferente titlului executor pentru drepturi băneşti reprezentat de Decizia nr. 1.286 din 19 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.
Reclamanţii din cererea de faţă fac parte din categoria personalului bugetar, cărora li s-au acordat sume de bani cu titlu de drepturi salariale printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, iar pârâţii sunt autorităţi şi instituţii publice în sarcina cărora s-a stabilit, prin acea hotărâre, obligaţia plăţii creanţelor.
Pentru acoperirea prejudiciului suferit prin eşalonarea drepturilor salariale câştigate, prin prezenta acţiune reclamanţii au solicitat dobânzi penalizatoare, ce reprezintă câştigul pe care creditorii l-ar fi obţinut ca urmare a investirii banilor, dacă aceştia ar fi fost plătiţi la scadenţă, iar nu actualizarea creanţei cu indicele preţurilor de consum, ce are rolul menţinerii valorii reale a obligaţiei monetare la data efectuării plăţii.
Or, pentru soluţionarea justă şi pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti temeinice şi legale, fără însă a se cerceta pe fond pretenţia formulată, se impune a se observa că dobânda şi actualizarea sunt două instituţii de natură juridică diferită, dobânda reprezentând preţul lipsei de folosinţă, iar actualizarea cu indicele de inflaţie urmărind păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti.
Raportat la aceste aspecte, dobânzile pretinse prin demersul judiciar cu soluţionarea căruia reclamanţii au învestit Tribunalul Alba se circumscriu dispoziţiilor art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, sumele solicitate fiind corelative drepturilor salariale cuvenite acestora.
Reclamanţii şi-au fundamentat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile citate, care reglementează modalitatea de plată a salariului, precum şi posibilitatea obligării angajatorului la plata daunelor-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, în cazul întârzierii nejustificate a plăţii salariului sau pentru neplata acestuia.
Întrucât hotărârea judecătorească la care au făcut trimitere reclamanţii a stabilit drepturi salariale în favoarea acestora, acţiunea formulată în cauză vizează un drept accesoriu, situaţie în care Tribunalul Alba este competent să soluţioneze pricina.
În cauză, natura şi obiectul acţiunii, respectiv interesul reclamanţilor sunt circumscrise, supuse şi subrogate dreptului material principal, respectiv diferenţelor salariale dispuse prin titlul executoriu pronunţat de tribunal, ca instanţă de fond, situaţie în care dobânzile trebuie raportate la aceste prestaţii pecuniare, existând şi raportul cauzal necesar solicitării sumelor accesorii debitului principal, care conduce la aprecierea şi calificarea instanţei de judecată, cu reţinerea şi valorificarea inclusiv a cerinţei de simetrie jurisdicţională, determinându-se astfel atribuirea justei competenţe materiale în favoarea tribunalului, instanţă deplin competentă material în judecarea cauzei, astfel cum s-a reţinut şi în opinia minoritară la Tribunalul Alba.
Pe de altă parte, executarea sau executarea cu întârziere a obligaţiei de plată stabilită printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligaţiei a cărei încălcare a fost sancţionată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este sau nu un contract. Astfel, daunele interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu şi fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
Aceasta modalitate de reparare a prejudiciului, cauzat tot prin fapta angajatorului care nu a achitat de bună voie diferenţele salariale datorate, prin analiza îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale în circumstanţele date, nu atrage incidenţa art. 94 lit. j) C. proc. civ., cât timp este vorba de o hotărâre judecătorească prin care a fost soluţionat un litigiu referitor la drepturi salariale ce decurg din derularea unui raport juridic de muncă.
Din perspectiva normelor juridice incidente, precum şi faţă de obiectul acţiunii, la stabilirea instanţei competente să soluţioneze pricina trebuie avute în vedere prevederile art. 269 alin. (1) C. muncii, potrivit cărora judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite potrivit C. proc. civ.
În contextul arătat, acest act normativ, prin prevederile art. 95 pct. 1 şi 4, a acordat competenţă tribunalelor să judece, în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date în competenţa altor jurisdicţii, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.
Astfel, întrucât se constată că printr-o dispoziţie legală expresă s-a stabilit competenţa materială de soluţionare a conflictelor de muncă în favoarea tribunalului, pentru toate considerentele expuse anterior, competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, va fi stabilită în favoarea Tribunalului Alba.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Alba.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1659/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1663/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
