ICCJ. Decizia nr. 1677/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1677/2014
Dosar nr. 163/1/2014
Şedinţa publică din 29 mai 2014
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. 10198/3/2012, A.D. a solicitat revizuirea Sentinţei civile nr. 1.361 din 13 februarie 2012 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, solicitând ca în contradictoriu, cu intimata Camera Deputaţilor, prin Secretarul general să se schimbe în tot hotărârea revizuită, să se admită cererea de chemare în judecată şi cererea precizatoare, să se constate nulitatea absolută, a Ordinelor nr. 1.380 din 21 noiembrie 2006 şi nr. 257 din 28 februarie 2008, neînregistrate în carnetul de muncă (CM) Seria Ba Nr. 0194437, a Actului Adiţional nr. 2898/MC din 19 decembrie 2007, înregistrat la Cabinetul Secretarului general al Camerei Deputaţilor, sub nr 51/5607 din data de 28 decembrie 2007, a actelor subsecvente actului adiţional, cu referire la adeverinţa nr. 57/5381 din 24 iunie 2008 şi Decizia nr. 230.847 din 28 august 2008; să se constate că, începând cu data de 28 august 2008, data emiterii Deciziei nr. 230847, venitul brut actualizat, aferent "funcţiei publice", de consilier parlamentar, conform Ordinelor Secretarului general al Camerei Deputaţilor nr. 513 din 28 iulie 1997, nr. 591 din 03 septembrie 1997 şi nr. 886 din 28 septembrie 2001 stabilit în conformitate cu dispoziţiile O.G. nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalul salarizat conform anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică - Anexele nr. I a, nr. I b şi nr. VI/2 b şi dispoziţiile Ordonanţei Guvernului României nr. 110/1999 privind auditul intern şi controlul financiar-preventiv, republicată, era în cuantum de 7.806; să se admită cererea de despăgubiri, cu titlu de daune materiale, în sumă de 140.507 RON, reprezentând diferenţe brute pensie de serviciu, cuvenite şi neacordate, pentru perioada 28 august 2008 - 31 martie 2012 şi 10.000 RON, cu titlu de daune interese morale, pentru "purtarea abuzivă" "prejudiciul cauzat "şi" stresul suferit".
A invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
A susţinut că reprezintă un înscris nou fişa postului aferentă poz. 31 din Anexa 20 Direcţia Comercială din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, întocmită şi comunicată Direcţiei Resurse Umane la data de 8 ianuarie 1999, modificată nelegal de intimată la data de 3 februarie 1999, comunicată pentru prima dată în şedinţa publică de la data de 01 martie 2012 în anexă la Precizările nr. 51/798 din data de 29 februarie 2012 formulate de către Secretarul general al Camerei Deputaţilor, în Dosarul nr. 224561302/2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La data de 09 octombrie 2013 pârâta Camera Deputaţilor, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire promovată de revizuentul A.D.
Prin Sentinţa civilă nr. 8.872 din 15 octombrie 2013 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa astfel tribunalul a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1.361 din 13 februarie 2012 pronunţată în dosarul nr. 60498/3/2010, instanţa de fond a respins excepţia tardivităţii invocată de pârâta Camera Deputaţilor împotriva Deciziei de pensie nr. 230847 din 28 august 2008 şi a respins contestaţia, ca neîntemeiată, privind capetele de cerere ce au avut ca obiect nulitatea absolută a actului adiţional nr. 2898/MC din 19 decembrie 2007, Adeverinţa nr. 57/5381 din 24 iunie 2008 emisă de Camera Deputaţilor pentru actualizarea pensiei de serviciu din aprilie 2008 ca şi calculul venitului brut actualizat cuprins în această adeverinţă.
Această sentinţă a fost menţinută de instanţa de recurs şi împotriva ei s-a formulat revizuire în temeiul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocându-se ca înscris nou fişa postului de şef serviciu, grad profesional expert din anul 1999, înscris pe care revizuentul l-a cunoscut doar în litigiul cu intimata derulat la Judecătoria sector 5 Bucureşti.
Condiţia pentru admiterea revizuirii, în condiţiile temeiului de drept invocat, este aceea ca după pronunţarea hotărârii să se fi descoperit înscrisuri doveditoare noi reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Tribunalul a apreciat că înscrisul invocat de revizuent, fişa postului, poate fi încadrat ca act nou ce nu a fost folosit în dosarul în care s-a pronunţat sentinţa a cărei revizuire se cere.
Cu toate acestea, înscrisul nou invocat trebuie, pentru a justifica cererea de revizuire, să aibă forţă probantă prin el însuşi adică dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii, să fi determinant o altă soluţie decât cea pronunţată.
Tribunalul a conchis că înscrisul invocat de revizuent nu are forţă probantă cu privire la nulitatea actului adiţional nr. 2898/MC din 19 decembrie 2007 a cărei anulare a fost solicitată în dosarul în care s-a pronunţat Sentinţa 1.361 din 13 februarie 2012, în anularea adeverinţei nr. 57/5381 din 24 iunie 2008 sau a deciziei de pensie.
Pentru că nu se încadrează în categoria actelor doveditoare despre care face vorbire art. 322 pct. 5 C. proc. civ., ca o condiţie de admitere a cererii de revizuire, tribunalul a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A.D. solicitând anularea ei în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., considerând această hotărâre ca fiind contrară Sentinţei civile nr. 6.034 din 24 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin Sentinţa civilă nr. 6.034 din 24 octombrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Sentinţei civile nr. 1.077 din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, acţiunea revizuentului prin care acesta solicitase suspendarea Ordinelor nr. 481 din 30 septembrie 2003, nr. 39 din 31 ianuarie 2006 şi nr. 481/2003 privind stabilirea salariilor din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaţilor.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei prin grefa instanţei, intimata Camera Deputaţilor a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, arătând că hotărârile nu sunt potrivnice şi că nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi pentru a se putea pretinde o încălcare a principiului autorităţii de lucru judecat.
Examinând admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., chestiune invocată la termenul de dezbateri din 29 mai 2014, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea dedusă prezentei judecăţi, revizuentul a solicitat revizuirea Sentinţei civile nr. 8.872 din 15 octombrie 2013 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinţei civile nr. 1.361 din 13 februarie 2012 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul susţinând că această decizie este contrară Sentinţei civile nr. 6.034 din 24 octombrie 2012, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Sentinţei civile nr. 1.077 din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti.
Cererea de revizuire este inadmisibilă pentru considerentele ce succed:
Conform dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire, inclusiv al celei întemeiată pe pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., cum e cazul în speţă, pot fi hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de instanţa de recurs atunci când acestea evocă fondul.
În înţelesul textului menţionat, pot face obiect al cererii de revizuire numai hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei deduse judecăţii.
În speţă, cererea de revizuire este îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a respins o cale de atac de retractare, respectiv o cerere de revizuire.
Hotărârea de respingere a unei revizuiri nu se încadrează în categoriile de hotărâri judecătoreşti prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. ca putând face obiect al revizuirii, deoarece nu este o hotărâre dată asupra fondului cauzei
În consecinţă, nefiind îndeplinită condiţia de admisibilitate referitoare la obiectul revizuirii, ce decurge din dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire dedusă judecăţii, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinţei civile nr. 8.872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de revizuentul A.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1676/2014. Civil. Fond funciar. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1678/2014. Civil. Conflict de muncă.... → |
|---|
