ICCJ. Decizia nr. 1690/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1690/2014
Dosar nr. 8298/105/2008
Şedinţa publică din 30 mai 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Încheierea din data de 17 septembrie 2013 pronunţată în dosarul nr. 8298/105/2008, Curtea de Apel Ploieşti a dispus suspendarea judecării recursului declarat de contestatorii A.C. şi A.R., ambii prin procurator L.M.L., împotriva Sentinţei civile nr. 4.912 din 12 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Ploieşti, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (forma în vigoare la data introducerii acţiunii) până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 5018/105/2009 al Judecătoriei Ploieşti.
S-a reţinut în considerentele sus-menţionatei încheieri, care este irevocabilă, că în conformitate cu disp. art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (forma în vigoare la data introducerii acţiunii), instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Prin Cererea înregistrată sub nr. 18413 din 24 septembrie 2013, recurenţii, prin procurator, au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, fixându-se termen în vederea discutării cererii de repunere pe rol la data de 12 noiembrie 2013.
Prin Încheierea din data de 12 noiembrie 2013, pronunţată în dosarul nr. 8298/105/2008, Curtea de Apel Ploieşti a respins cererea formulată de recurenţii-contestatori, prin procurator, de repunere pe rol a cauzei, ca neîntemeiată, menţinând măsura suspendării judecării cauzei dispusă prin încheierea din data de 17 septembrie 2013.
S-a reţinut de către instanţă prin Încheierea din data de 12 noiembrie 2013, în esenţă, că în speţă, cauza care a determinat suspendarea judecării pricinii în recurs în temeiul disp. art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin Încheierea din data de 17 septembrie 2013, încheiere care este irevocabilă, nu a dispărut, nefăcându-se dovada că dosarul nr. 5018/105/2009 al Judecătoriei Ploieşti ar fi fost soluţionat, între timp, în mod irevocabil, astfel încât Curtea a privit cererea de repunere pe rol a cauzei ca neîntemeiată, respingând-o.
Prin Cererea înregistrată sub nr. 24069 din 20 noiembrie 2013, recurenţii, prin procurator, au formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, fixându-se termen în vederea discutării cererii de repunere pe rol la data de 28 ianuarie 2014, fără a se depune însă dovada - nici prin cererea de repunere pe rol şi nici la termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2014 - că dosarul nr. 5018/105/2009 al Judecătoriei Ploieşti ar fi fost soluţionat, între timp, în mod irevocabil.
Prin Sentinţa civilă nr. 561 din data de 16 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 5018/105/2009 - disjuns din dosarul nr. 8298/105/2008 - a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Prahova şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanţii A.C. şi A.R., ambii prin procurator L.M.L., în contradictoriu cu pârâţii R.Ş.M., M.M., S.C. C.T. S.A. şi Primăria Ploieşti în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
Împotriva sentinţei sus-menţionate au declarat recurs reclamanţii A.C. şi A.R., ambii prin procurator L.M.L., iar prin Încheierea de şedinţă din data de 7 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-a luat act de renunţarea la judecata recursului.
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Ploieşti sub nr. 5018/105/2009, iar prin Sentinţa civilă nr. 6 din 07 ianuarie 2011 - invocată de recurenţi - s-a admis excepţia de necompetenţă materială, excepţie invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Prahova, secţia civilă.
Prin aceeaşi sentinţă s-a constatat conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Ploieşti şi Tribunalul Prahova după rămânerea definitivă a acestei hotărâri, fiind înaintat dosarul spre soluţionarea conflictului negativ de competenţă Curţii de Apel Ploieşti.
La Curtea de Apel Ploieşti dosarul a fost înregistrat sub nr. 182/42/2011, iar prin Sentinţa nr. 4 din data de 17 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti s-a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti. Prin Decizia nr. 701 din data de 10 mai 2012 a Tribunalului Prahova, la care au făcut referire recurenţii în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar la termenul din data 28 ianuarie 2014 în faţa instanţei de recurs, a fost admisă excepţia tardivităţii declarării recursului şi s-a respins ca tardiv introdus recursul declarat de reclamanţii A.C. şi A.R. împotriva Sentinţei civile nr. 6 din 07 ianuarie 2011 a Judecătoriei Ploieşti, astfel încât decizia respectivă nu schimbă cu nimic cele statuate prin Sentinţa nr. 4 din data de 17 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, prin s-a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
Împotriva Sentinţei nr. 4 din 17 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti au formulat cerere de revizuire revizuenţii-reclamanţi A.C. şi A.R., ambii prin procurator L.M.L., iar prin Sentinţa nr. 3 din data de 26 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată de intimaţii R.M. şi M.M., fiind respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Recursul declarat de revizuenţi împotriva Sentinţei nr. 3 din data de 26 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a fost respins de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 6.848 din data de 06 octombrie 2011.
Drept urmare, dosarul nr. 5018/105/2009 - care are ca obiect anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate pentru apartamentul în discuţie - a fost restituit spre competentă soluţionare Judecătoriei Ploieşti, iar prin Încheierea din data de 12 martie 2013 a Judecătoriei Ploieşti s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 1551 C. proc civ., chiar recurenţii arătând că dosarul respectiv este în continuare suspendat.
În consecinţă, în raport de considerentele mai sus arătate, Curtea a respins ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol cauzei, formulată de recurenţi, prin procurator şi a menţinut suspendarea dispusă prin încheierea din data de 17 septembrie 2013.
Prin Încheierea de şedinţă din 28 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, s-a respins cererea recurenţilor A.C. şi A.R., ambii prin procurator L.M.L., de repunere pe rol a cauzei, ca neîntemeiată, şi s-a menţinut măsura suspendării judecăţii cauzei dispusă prin Încheierea din data de 17 septembrie 2013.
Împotriva Încheierilor de şedinţă din 17 septembrie 2013, 12 noiembrie 2013 şi 28 ianuarie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, contestatorii A.C. şi A.R. au declarat recurs.
Se apreciază că în mod nelegal s-a dispus suspendarea judecării recursului în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., şi ulterior s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de contestatori.
La termenul din 30 mai 2014 Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 299 şi 377 alin. (2) C. proc. civ.
Faţă de excepţia invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată şi o va admite ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 299 C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Încheierile recurate nu fac parte din categoriile enunţate, ci sunt încheieri irevocabile conform art. 2441 C. proc. civ. conform căruia asupra suspendării judecării procesului, instanţa se a pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.
Atât Încheierea de şedinţă din 28 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti prin care s-a respins cererea de repunere pe rol cât şi cea din 17 septembrie 2013 prin care s-a dispus suspendarea judecării recursului precum şi Încheierea din 12 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei sunt încheieri pronunţate în recurs, fiind hotărâri irevocabile.
Faţă de cele ce preced, recursul va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorii A.C. şi A.R. împotriva încheierilor de şedinţă din 17 septembrie 2013, 12 noiembrie 2013 şi 28 ianuarie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1689/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1691/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
