ICCJ. Decizia nr. 1718/2014. Civil. Conflict de competenţă. întoarcere executare, suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1718/2014
Dosar nr. 5160/280/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 15 mai 2014
Asupra conflictului negativ de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti sub nr. 5160/280 în data de 06 martie 2013, contestatoarea R.A.A.N.- sucursala Cercetări Nucleare Piteşti în contradictoriu cu intimata SC E.S. SRL Bacău, a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începute în Dosarul de executare nr. 165/E/2013, de B.E.J C.C., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea în parte a actelor de executare în ce priveşte înfiinţarea popririi şi întoarcerea executării.
În motivarea contestaţiei la executare a arătat că prin cererea de executare s-a dispus executarea silită prin înfiinţarea popririi asupra conturilor contestatoarei, debitor în titlul executoriu, executare extinsă abuziv şi asupra contestatoarei doar pentru considerentul că este subunitate fără personalitate juridică şi că titlul executoriu nu-i este opozabil contestatoarei, acesta având numai calitatea de terţă persoană vătămată prin actul de executare.
S-a mai arătat că deşi nu are personalitate juridică, are organe proprii de conducere, deţine conturi proprii, are buget de venituri şi cheltuieli propriu, număr de înregistrare propriu în Registrul Comerţului, desfăşoară activităţi comerciale în nume propriu răspunde pentru actele şi faptele sale, iar în calitate de sucursală nu s-a obligat să execute obligaţiile păgubitoare ale regiei şi ale altor sucursale, dacă aceasta nu le execută.
Prin sentinţa civilă nr. 8825 din 04 noiembrie 2013, Judecătoria Piteşti, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu de către instanţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, reţinând că potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, iar conform art. 373 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, afară de cazurile în care legea prevede altfel, iar în cauza de fată, instanţa în raza căreia are loc executarea este Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentinţa civilă nr. 751 din 20 februarie 2014, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de contestatoare şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea R.A.A.N. - S.C.N. Piteşti, cu sediul în Mioveni, judeţul Argeş, în contradictoriu cu intimata SC E.S. SRL Bacău, în temeiul art. 158 alin. (1) C. proc. civ., în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă ivit între Judecătoria Piteşti şi Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre soluţionare.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut, în urma analizei înscrisurilor aflate la dosar că prin sentinţa civilă nr. 333 din 05 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 10133/101/2012, irevocabilă, a fost admisă acţiunea formulată de creditoarea SC E.S. SRL Bacău şi au fost obligate debitoarele R.A.A.N. şi R.A.A.N. prin Sucursala R.P. la plata sumei de 15.229,89 lei reprezentând contravaloare servicii prestate şi a sumei de 1.169,26 lei reprezentând penalităţi de întârziere.
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu de la 08 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1742/225/2013, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 333 din 05 decembrie 2012 a Tribunalului Mehedinţi, la cererea B.E.J. C.C. prin adresa de înfiinţare a popririi din 14 februarie 2013, emisă în Dosarul de executare nr. 128/E/2012, avându-se în vedere că în raport de dispoziţiile art. 373 C. proc. civ. instanţa de executare este Judecătoria Piteşti, din moment ce în circumscripţia acesteia urmează a se face executarea prin raportare la sediul debitorului, fiind irelevant faptul că executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Piteşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
În cauză, Judecătoria Piteşti, a fost sesizată cu o cerere prin care contestatoarea R.A.A.N.- sucursala Cercetări Nucleare Piteşti în contradictoriu cu intimata SC E.S. SRL Bacău, a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite pornite în Dosarul execuţional nr. 128/E/2012 al B.E.J. C.C., a solicitat instanţei anularea în parte a actelor de executare silită începută în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 333 din 05 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 10133/101/2012, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară executării.
Potrivit art. 399 alin. (1) din C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.
În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciţiul terţului poprit.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte, a constatat că primele acte de executare au fost înfiinţate de B.E.J. C.C. în Dosarul de executare nr. 128/E/2012, constând în executarea silită prin înfiinţarea popririi pe conturile contestatoarei R.A.A.N. - S.C.N. Piteşti deschise la terţii popriţi aflaţi în raza teritorială a oraşelor Piteşti şi Mioveni, aspect confirmat şi de contestatoare prin acţiune.
Cum contestaţia este îndreptată împotriva actelor de executare, prin care se invocă nesocotirea anumitor reguli de procedură a executării silite şi săvârşirea unor acte de executare nelegale, solicitându-se desfiinţarea acestor acte, se constată că, competenţa aparţine instanţei de executare în raza căreia s-a început executarea, respectiv a Judecătoriei Piteşti.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 400 alin. (1) C. proc. civ., art. 373 alin. (2) şi art. 452 din acelaşi cod, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1712/2014. Civil. Recalculare pensie.... | ICCJ. Decizia nr. 1719/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
