ICCJ. Decizia nr. 1707/2014. Civil. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1707/2014
Dosar nr. 3310/99/2012
Şedinţa publică de la 15 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Tribunalul laşi, secţia a ll-a civilă contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 949/ CIV din 27 iunie 2012, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.D.C. în contradictoriu cu pârâta SC V.R. SA Bucureşti.
A constat nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 5 lit. a) din Condiţiile speciale ale convenţiei de credit din 27 septembrie 2007.
A obligat pârâtă la plata către reclamant a comisionului de risc în sumă de 0,19 % aplicat lunar la soldul creditului şi a dobânzii legale aferente începând cu data de 17 februarie 2011 până la data plăţii efective a debitului.
A constat nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 3 lit. d) din convenţia de credit din 27 septembrie 2010.
A constat nulitatea clauzelor menţionate la art. 8.1 lit. c) şi d) din Condiţiile generale ale convenţiei de credit din 27 septembrie 2007 şi art. 10.2 din Condiţiile generale ale convenţiei de credit din 27 septembrie 2007.
A dispus continuarea derulării convenţiei de credit din 27 septembrie 2007 cu excluderea clauzelor mai sus menţionate.
A obligat pârâta la întocmirea unui nou plan de rambursare. Curtea de Apel laşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 9 din 28 ianuarie 2013, a respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocate de pârâtă.
A respins apelul formulat de pârâta SC V.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 949/ CIV din 27 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul laşi, secţia II civilă contencios administrativ şi fiscal, păstrând în esenţă aceeaşi motivare.
Împotriva Deciziei nr. 9 din 28 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia civilă, a declarat recurs pârâta SC V.R. SA Bucureşti întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului său şi respingerii acţiunii reclamantului.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 şi 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare aspectul netimbrării recursului, având în vedere că acesta primează înaintea oricăror alte cereri şi excepţii, formulate în faţa instanţelor de judecată şi a reţinut următoarele:
Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate, se constată că, cererea de recurs formulată de pârâta SC V.R. SA Bucureşti nu a fost însoţită de dovada achitării taxei de timbru, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată de astăzi, 15 mai 2014, cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 496 lei şi timbru judiciar în cuantum de 5 lei, conform dovezii aflate la fila 27 din dosarul de recurs.
Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepţii, motive de recurs, constatând că cererea de recurs nu a fost timbrată anticipat şi nici până la termenul stabilit de instanţă, 15 mai 2014, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită şi că în cauză nu operează scutirea legală de la plata taxei de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 modificată şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi să dispună anularea recursului pârâtei, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC V.R. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 9 din 28 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1704/2014. Civil. Nulitate act juridic. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1709/2014. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
