ICCJ. Decizia nr. 1731/2014. Civil. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1731/2014
Dosar nr. 25444/3/2011
Şedinţa publică din 16 mai 2014
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, sub nr. 35394/3/2010, reclamanta SC U.C.G. SRL Bucureşti a chemat-o în judecată pe pârâta SC S. SA, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul teren în suprafaţă de 9.840 mp, situat în Bragadiru, judeţul Ilfov.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile art. 942, 969, 1073 şi 1294 C. civ.
Pârâta SC S. SA a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat ca instanţa:
1. Să constate nulitatea absolută a contractului din 01 august 1996 având ca obiect vânzarea următoarelor: construcţie depozit produse finisaj; împrejmuire; construcţii clădiri în j diferite stadii de execuţie; platformă - rampă beton armat; macara turn şi cale rulare macara şi teren în suprafaţa de 8.360 mp, făcând parte din parcela Ce -45, conform adresei O.C.O.T.;
2. Să constatate intervenită rezilierea contractului din 01 august 1996;
3. Să dispună rezilierea contractului din 01 august 1996;
4. Să dispună obligarea reclamantei-pârâte SC U.C.G. SRL la plata daunelor constând în lipsa de folosinţă a suprafeţei de 1.480 mp, pe care a utnzat-o fără titlu în tot acest interval;
5. Să dispună grănixuirea proprietăţii sale, în temeiul art. 584 C. civ., în aşa fel încât să se delimiteze de suprafaţa de teren de 8.360 mp proprietatea reclamantei-pârâte;
6. Să dispună obligarea reclamantei-pârâte la demolarea gardului ridicat între terenul său şi terenul proprietatea acesteia;
7. Să dispună obligarea reclamantei-pârâte la plata contravalorii terenului în suprafaţă de 1.480 mp, în cazul admiterii acţiunii principale formulate de reclamanta SC U.C.G. SRL şi pronunţării unei hotărârii care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare pentru întreaga suprafaţa de 9.840 mp;
8. Să o oblige pe reclamanta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din 16 martie 2011, tribunalul, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, a constatat suspendarea de drept a judecăţii cererii principale, având în vedere că împotriva pârâtei SC S. SA a fost deschisă procedura insolvenţei şi a disjuns cererea reconvenţională, formându-se astfel Dosarul nr. 25444/3/2011, având ca obiect cererea formulată de SC S. SA.
La termenul de judecată din 11 mai 2011, reclamanta SC S. SA şi-a precizat cererea iniţială, în sensul cuantificării lipsei de folosinţă a terenului la suma de 634.418,90 lei, solicitând obligarea pârâtei SC U.C.G. SRL la plata acesteia.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatorii şi expertize în specialitatea topografie şi contabilă.
Prin sentinţa civilă nr. 7052 din 23 mai 2012, tribunalul a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC S. SA, prin administrator judiciar Cabinet de insolvenţă D.V., împotriva pârâtei SC U.C.G. SRL; a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare din 01 august 1996 încheiat între părţi în privinţa terenului ce a format obiectul acestui contract; a respins restul pretenţiilor ca nefondate şi a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 14.270 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat şi onorariu experţi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta, cât şi pârâta, ambele criticând-o pentru netemeinipie şi nelegalitate.
Prin Decizia civilă nr. 172 din 28 mai 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantei SC S. SA, prin lichidator judiciar Cabinet de Insolventă D.V. şi a admis apelul declarat de pârâta SC U.C.G. SRL împotriva sentinţei civile nr. 7052 din data de 23 mai 2012, a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, pe care a schimbat-o în sensul că a respins primul capăt din acpune ca neîntemeiat şi a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii; a obligat-o pe intimata-reclamantă SC S. SA la plata către apelanta-pârâtă SC U.C.G. SRL a sumei de 23.496,34 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Reclamanta SC S. SA, prin lichidator Cabinet de Insolventă D.V. a formulat recurs împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, criticând-o din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În esenţă, reclamanta a susţinut că instanţa de prim control judiciar a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi că a pronunţat hotărârea atacată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1331 şi art. 584 C. civ., art. 56 şi 57 alin. (2) din Legea nr. 58/1991 şi art. 46 din Legea nr. 18/1991.
La termenul din16 mai 2014, recurenta-reclamantă, prin lichidator Cabinet de Insolventă D.V. a transmis la dosar cerere de renunţare la judecata căii extraordinare de atac. În susţinerea cererii recurentei-reclamante, intimata-pârâtă, prin avocat, a depus la dosar extras din B.P.I. din 13 mai 2014, în care a fost publicat procesul-verbal al Adunării Creditorilor debitoarei SC S. SA din 11 aprilie 2014, prin care cu majoritate de voturi a fost aprobată renunţarea la judecata prezentului recurs.
Similar, intimata-pârâtă SC U.C.G. SRL a depus la dosar cerere de renunţare la plata cheltuielilor de judecată în această fază procesuală.
Înalta Curte a luat în examinare cererea formulată de recurenta-reclamantă în temeiul dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ., reţinând că, potrivit acestei reglementări, reclamantul poate renunţa oricând la judecată, fie verbal, fie prin cerere scrisă.
În speţă, Înalta Curte constată că manifestările de voinţă ale recurentei - reclamante şi intimatei - pârâte, în sensul de a renunţa prima la judecarea recursului şi cea din urmă la a solicita plata cheltuielilor de judecată, reprezintă acte de dispoziţie ce îndeplinesc cerinţele impuse de art. 246 C. proc. civ.
Astfel, renunţarea la judecata recursului este formulată de recurentă prin reprezentantul său legal - lichidatorul numit în procedura insolvenţei şi are la bază şi hotărârea adunării creditorilor.
În ceea ce o priveş pe intimată, renunţarea la plata cheltuielilor de judecată vine din partea societăţii şi este valabil formulată, fiind vorba despre un drept de care partea poate să dispună.
Având în vedere prevederile art. 316, raportat la art. 298 şi la art. 246 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de aceste cereri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
la act de renunţarea reclamantei SC S. SA-prin lichidator Cabinet de Insolvenţă D.V. la judecata recursului declarat împotriva Deciziei civile nr. 172 din 28 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă.
la act de renunţarea intimatei-pârâte SC U.C.G. SRL Bucureşti la cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în această fază procesuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1691/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1737/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
