ICCJ. Decizia nr. 1807/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1807/2014
Dosar nr. 10025/1/2010
Şedinţa publică din 10 iunie 2014
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni la 26 mai 2003, reclamantul M.M. i-a chemat în judecată pe pârâţii C.I., C.C. şi B.E., solicitând ca, prin hotărârea ce instanţa va pronunţa, să se dispună ieşirea din indiviziune asupra bunurilor succesorale ce au aparţinut defunctului C.I. (decedat), cu ultimul domiciliu în comuna Vadu Moldovei, judeţul Suceava.
Prin sentinţa civilă nr. 1471 din 24 noiembrie 2005, Judecătoria Fălticeni a admis acţiunea având ca obiect partaj succesoral, iar masa succesorală, moştenitorii şi cotele ce li se cuvin acestora au fost stabilite prin încheirea de admitere în principiu pronunţată la data de 23 iunie 2004, irevocabilă prin Decizia nr. 234/2005 a Curţii de Apel Suceava.
Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus sistarea stării de indiviziune, atât reclamantul cât şi pârâţii primind în natură terenuri în valoare de câte 7.102,50 lei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii B.E. şi C.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 428 din 4 aprilie 2006, Tribunalul Suceava, secţia civilă, a anulat ca netimbrate apelurile declarate în cauză, constatând incidente dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Împotriva deciziei nr. 428/2006 a Tribunalului Suceava au declarat recurs pârâţii B.E. şi C.I., criticând-o pentru nelgalitate, iar prin Decizia nr. 1386 din 20 iunie 2006, Curtea de Apel Suceava-Secţia civilă a admis recursul declarat de pârâţi.
A casat decizia nr. 428 din 4 aprilie 2006 a Tribunalului Suceava şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Suceava, reţinând în esenţă că, în raport de valoarea obiectului litigiului (284.100.000 lei), tribunalul era competent a se pronunţa în recurs.
Prin decizia nr. 1983 din 8 noiembrie 2006, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii B.E. şi C.I. împotriva sentinţei civile nr. 1471 din 24 noiembrie 2005 a Judecătoriei Fălticeani.
La data de 14 septembrie 2010, sub nr. 6501/1/2009, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, recursul declarat de C.I.I. împotriva sentinţei civile nr. 1471 din 24 noiembrie 2005 a Judecătoriei Fălticeni.
Recurentul a precizat şi în faţa instanţei faptul că a înţeles să atace hotărârea pronunţată în primă instanţă în dosarul ce are ca obiect partajul judiciar.
Faţă de cele reţinute şi, având în vedere dispoziţiile art. 2821 şi 299 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a constatat că, în speţă, competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 1471 din 24 noiembrie 2005 a Judecătoriei Fălticeni aparţine altei instanţe, respectiv Tribunalului Suceava.
Astfel, prin Decizia nr. 293 din 3 noiembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Împotriva Deciziei civile nr. 293 din 3 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava a declarat recurs C.I.I., criticând-o pentru nelegalitate, cale de atac ce a fost trimisă spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin încheierea din 20 septembrie 2011 (fila 26 dosar), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar prin încheierea din 5 martie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul art. 155 1 alin. (1) C. proc. civ., întrucât instanţa a apreciat că au fost indicate mai multe căi de atac, solicitându-se ,,anularea/casarea Deciziei nr. 2187/2007 şi Deciziei nr. 1471/2005” (…), aşa încât, partea care a exercitat calea de atac avea obligaţia de a se conforma dispoziţiilor instanţei şi a preciza care este aceasta şi hotărărea împotriva căreia a fost exercitată calea de atac.
Prin rezoluţia din 6 mai 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus repunerea cauzei pe rol, în vederea discutării excepţiei perimării, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul se constată perimat.
De la data de 5 martie 2013, când s-a dispus ultima suspendare a judecăţii recurentul nu a mai efectuat vreun act de procedură lăsând în nelucrare pricina şi nici nu s-a conformat obligaţiei stabilită de instanţă de a indica calea de atac şi hotărârea pe care a înţeles să o atace, astfel că, instanţa supremă, din oficiu, a repus cauza pe rol prin rezoluţia de la 06 mai 2014, în vederea discutării perimării, acordând termen la data de 10 iunie 2014, pentru când a citat legal părţile.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu”.
În accepţiunea textului procedural mai sus evocat, perimarea este reglementată de legiuitor ca o sancţiune aplicată părţilor, determinată de atitudinea culpabilă a acestora, manifestată tocmai prin lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancţiune, cât şi de desistare de la judecată.
În definirea perimării, culpa părţii este esenţială şi rezidă, în speţă, din neîndeplinirea obligaţiilor stabilite de instanţă, în sarcina recurentului.
În raport de aceste considerente şi având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii, interval de timp în care recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de a preciza calea de atac şi hotărârea atacată, Înalta Curte în temeiul art. 252 C. proc. civ., va constata din oficiu, perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de C.I.I. împotriva Deciziei nr. 293 din 03 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1806/2014. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 1808/2014. Civil → |
|---|
