ICCJ. Decizia nr. 1808/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1808/2014
Dosar nr. 49164/3/2010
Şedinţa publică din 10 iunie 2014
Asupra recursurilor civile de faţă, constată;
Prin cererea înregistrat la data de 12 octombrie 2010, reclamanta SC R. SA. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin D.T.S.C., admiterea contestaţiei împotriva Hotărârii din 1 august 2010 de stabilire a despăgubirilor pentru expropriere şi anularea hotărârii ou privire la cuantumul despăgubirilor pentru suprafaţa de 34 mp situat în Bucureşti, sector 1. Prin cererea precizaîoare depusă la cursul judecării cauzei şi luat în considerare de instanţă pe baza probelor administrate, în conformitate cu dispoziţiile art 129 alin. (6) C. proc. civ.
O altă critică vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, în raport de standardele internaţionale de evaluare, suma reală ce trebuia acordată ridicându-se la 93.998 lei, avându-se în vedere preţul de 2.764,95 lei pe mp. S-a invocat, astfel încălcarea dispoziţiilor O.G. nr. 24/2011, potrivit căruia valoarea de piaţă este suma estimată pentru care o proprietate fiind schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător, într-o tranzacţie cu preţul determinat obiectiv. Or, în cauză contractele comunicate de către Oficiul de cadastru nu reflectă preţul real şi, în consecinţă, nu se poate stabili un prejudiciu corect, pe baza acestora.
Împotriva aceleiaşi decizii a declarat recurs şi pârâtul Municipiul Bucureşti prin D.T.S.C., criticând soluţia pentru nelegalitate şi invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct, 7 şi 9 C. proc. civ.
S-a invocat de către recurent aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că aspectele refacerii împrejmuirii şi a mutării racordului de gaze sunt noţiuni distincte de evaluarea în mod concret a prejudiciului.
Astfel, cu privire la evaluarea împrejmuirii, panourile din fier forjat pot fi reutilizate în cazul mutării gardului, despăgubiri putând fi acordate numai pentru lucrarea de construcţie a fundaţiei şi eventualul zid de sprijin.
Cu privire la modificarea racordului instalaţiei de gaze, instanţele de fond nu puteau acorda despăgubiri bazându-se pe opinia expertului numit de instanţă V.E. cu privire la evaluarea prejudiciului cauzat de mutarea racordului de gaze naturale, întrucât acesta ia în considerare în totalitate suprafaţa utilă a locuinţei situată pe terenul situat în Bucureşti, sector 1, ceea ce încalcă dispoziţiile imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, prin faptul că nu justifică existenţa prejudiciului cert sau a întinderii acestuia.
În mod eronat, instanţa de apel a apreciat că valoarea de 18.230 lei reprezintă prejudiciul cauzat de mutarea racordului de gaze naturale, întrucât această valoare este aferentă suprafeţei de 423,67 mp utili, respectiv întregii construcţii, formată din parter, etaj, garaj, aceasta nefîind afectată de expropriere.
S-a mai invocat faptul că hotărârea instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină în sensul art. 304, pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit jurisprudenţei constante a C.E.D.O., în virtutea art. 6, alin. (1) din Convenţie, instanţelor naţionale ie revine obligaţia de a „audia" argumentele părţilor şi de a realiza o examinare efectivă a motivelor, asigurând astfel caracterul echitabil al procedurii.
Astfel, o motivare de câteva rânduri, care nu oferă niciun argument pertinent pentru a susţine concluzia, nu poate fi considerată decât o lipsă a motivării.
Pe de o parte, instanţa de apel nu oferă niciun motiv pentru care înţelege să acorde despăgubiri pentru refacerea împrejmuirii şi mutarea racordului de gaz, deşi este evident că prejudiciul determinat de expertul V. nu este nici cert, nici determinat sau determinabil, ceea ce încalcă dispoziţiile imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Recursul declarat de reclamanta SC R. SA este nefondat
Examinând susţinerile recurentei, Înalta Curte constată că acestea se subsumează dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând să Ie analizeze din această perspectivă.
Este neîntemeiată critica reclamantei în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ, deoarece instanţa de apel s-a pronunţat în limitele investirii sale, având în vedere acţiunea introductivă de instanţă şi modificările ulterioare ale acesteia.
Astfel, prin acţiunea formulată la data de 12 octombrie 2010 reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru terenul expropriat în suprafaţă de 34 mp situat în Bucureşti, sector 1, precum şi a valorii gardului împrejmuitor.
La data de 15 februarie 2011, reclamanta a depus o precizare de acţiune (fila 24 dosarul Tribunalului Bucureşti), solicitând despăgubiri pentru suprafaţa de teren deja menţionată.
La data de 05 aprilie 2011 se depune de reclamantă o altă precizare de acţiune (fila 83 dosar Tribunal), de această dată cerându-se despăgubiri pentru desfiinţarea gardului împrejmuitor şi mutarea instalaţiei de gaz.
Aşa fiind, este evident că reclamanta a clarificat în trei rânduri în ce constă prejudiciul şi întinderea acestuia, respectiv: valoarea gardului împrejmuitor şi a branşamentului la instalaţia de gaze.
În expertiza întocmită în faţa instanţei de fond au fost incluse despăgubiri pentru o cabină şi pavaj şi au fost acordate de Tribunal reclamantei, fără ca aceasta să le fi cerut expres.
În consecinţă, în mod corect instanţa de apel a înlăturat din dispozitiv acordarea despăgubirilor pentru un prejudiciu care nu a tbst cerut de către parte, neindicându-se ca temei de fapt, nici la momentul formulării acţiunii, nici ulterior, astfel încât Curtea de Apel s-a conformat dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. „ In toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii."
Mai mult, acţiunea nu poate fi modificată în calea de atac, aceasta nefiind permis de lege conform art. 316 raportat la art. 294 C. proc. civ., ceea ce înseamnă că nu se poate invoca în recurs o cerere care nu a fost formulată în faţa instanţei de fond, 15 februarie 2011, reclamanta a arătat că solicită şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre de stabilire a despăgubirilor pentru suprafaţa de 34 rnp. Prin o nouă cerere precizatoare depusă la 05 aprilie 2011, reclamanta a solicitat modificarea parţială a Hotărârii din 18 august 2010 în ce priveşte cuantumul despăgubirilor şî obligarea intimatei la plata despăgubirilor pentru suprafaţa de 34 mp din Bucureşti şi prejudiciul creat prin dărâmarea gardului din faţă şi mutarea instalaţiei de gaz.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara unei suprafeţe de teren de 1000 mp situată în Bucureşti, şi a unei suprafeţe de 2.179,85 mp situată în Bucureşti cu clădire aferentă, prin contract de vânzare-cumparare autentificat din 19 mai 2008 de B.N.P. A.Ş. Prin sentinţa civilă nr. 428 din 29 martie 2010 a fost admisă cerere de intervenţie în dosarul de expropriere asupra terenului cumpărat în Bucureşti, dispunându-se exproprierea suprafeţei de 17 mp cu plata unei despăgubiri de 42.732 lei. Pârâta, a emis însă o altă hotărâre de stabilire a despăgubirilor din 2010 cu o valoare mult mai mică, anume 22.701 lei. Prin sentinţa civilă nr. 1654 din 05 noiembrie 2008 Tribunalul Bucureşti a respins ca prematură cererea de expropriere a suprafeţei de 34 mp din Bucureşti, împotriva sentinţei fiind declarat apel care a fost respins prin Decizia civilă nr. 328/A din 25 mai 2009. în ce priveşte suma propusă de expropriator pentru despăgubire ea nu reflectă valoarea reală de piaţă a terenului şi nici prejudiciul creat prin dărâmarea gardului şi refacerea lui.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 901126 aprilie 2010 a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta SC R. SA în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin D.T.S.C.; a modificat în parte Hotărârea din 18 august 2010 de stabilire a despăgubirilor pentru expropriere, în sensul acordării către reclamantă şi a despăgubirii în cuantum de 43.921 lei reprezentând prejudiciul material produs ca urmare a exproprierii suprafeţei de 34 mp din sector 1 Bucureşti, despăgubire alcătuită din: evaluare împrejmuire - 15.280 lei; evaluare branşament gaze -18.230 lei, evaluarea cabină poartă - 8.849 lei şi evaluare pavaj curte 1.562 lei;respinge cererea de anulare a Hotărârii nr. 125 din 18 august 2010 cât priveşte despăgubirea stabilită pentru suprafaţa de teren de 34 mp ca neîntemeiată.
În considerentele sentinţei tribunalul a reţinut că reclamanta SC R. SA a fost proprietara unei suprafeţe de teren de 34 mp, expropriată prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 18 august 2010 de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită în baza Dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 769 din 08 iulie 2010 în baza H.G. nr. 592 din 23 iunie 2010 prin care a fost aprobată declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor afectate de expropriere, în aplicarea prevederilor Legii nr. 198/2004 privind măsuri, prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale.
În drept, legea menţionată a declarat de utilitate publică toate lucrările de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local (drumuri astfel cum sunt definite în O.G. nr. 43/1997). Conform art. 2 alin (1) din lege, expropriator este statul român pentru drumurile de interes naţional, judeţele pentru drumurile de interes judeţean, iar municipiile/oraşele şi comunele pentru drumurile de interes local. în aplicarea prevederilor prezentei legi, statul român este reprezentat de Ministerial Transporturilor, prin SC C.N.A.D.N.R. SA, iar unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autorităţile administraţiei publice locale.
Legea nr. 198/2004 instituie reguli derogatorii de la procedura exproprierii reglementată de Legea nr 33/1994, stabilind termene şi derogări pentru întocmirea documentaţiei şi totodată atribuţia, Guvernului sau a unităţii administrativ - teritoriale de a emite hotărârea de expropriere. Prin această hotărâre se stabilesc şi despăgubirile acordate deţinătorilor terenurilor care constituie coridorul de expropriere, coridor stabilit de SC C.N.A.D.N.R. SA, iar terenurile fiind identificate de A.N.C.P.I. Despăgubirile se stabilesc pe baza unui raport de evaluare întocmit avându-se în vedere expertiza actualizată de Camera Notarilor Publici, potrivit art. 771 alin. (5) din C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare (art. 4 alin. (9) din Legea nr 198/2004).
Plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum şi de către orice persoană care justifică un interes legitim ţart. 5 alin (1) Legea nr. 198/2004), în termen de 10 zile de la data aducerii la cunoştinţă publică, prin afişare la sediul consiliului local pe raza căruia se află imobilul a tabelelor prevăzute la art. 4 alin. (5).
În cazul în care titularii drepturilor reale nu depun cererea şi/sau documentele doveditoare, potrivit prevederilor alin. (1) şi (2), expropriatorul va notifica acestora sumele propuse pentru plata despăgubirilor şi le va consemna într-un cont bancar deschis pe numele expropriatului. Despăgubirile vor fi eliberate în condiţiile prezentei legi.
Asupra cauzei, tribunalul notează că reclamanta se găseşte sub incidenţa art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, reţinându-se că hotărârea de stabilire a despăgubirilor a fost comunicată la 16 septembrie 2010, iar acţiunea a fost introdusă la 12 octombrie 2010, în termenul de 30 zile prevăzut de Legea nr. 198/2004. Tribunalul notează totodată că deşi în cererea precizatoare depusă la 05 aprilie 2011, reclamanta a solicitat modificarea parţială a Hotărârii din 18 august 2010, se constată că reclamanta a solicitat în fapt modificarea Hotărârii din 18 august 2010 care a făcut obiectul acţiunii introduse în termenul de 30 zile.
Reclamanta a contestat cuantumul despăgubirilor stabilite de comisia instituită pe baza raportului de evaluare invocând totodată neacoperirea prejudiciului suferit prin desfiinţarea şi mutarea instalaţiei de gaze.
Comisia de experţi desemnată în cauză de tribunal a depus la dosar un prim raport de expertiză la 14 noiembrie 2011 (fila 129), stabilind prin comparaţia ofertelor de pe piaţă preţul pe mp al terenului expropriat la data expertizării la 266 euro/mp rezultând o valoarea a terenului de 49.450 lei, gardul edificat din zidărie pe fundaţii de beton cu centuri de beton armat a fost evaluat Ia 1.187 euro; costul de înlocuire a branşamentului de gaze a fost evaluat la 7.232 lei. Opinie separată a tăcut expertul Acriş Vaier care a criticat aspectul că au fost alese anumite oferte de pe piaţă pentru a se determina o valoarea cât mat mică a suprafeţei expropriate, nu a fost cuprinsă în evaluare casa poartă şi pavajul de la intrarea în imobil, evaluând terenul expropriat la 643,24 euro/mp respectiv 93.998 lei despăgubire, evaluarea zidului la 68.940 lei, valoarea branşamentului de gaze la 15.320 lei, adăugând cabină poartă 13. 250 lei şi pavaj la intrare imobil 11.865 lei. Expertul V.E. a răspuns la obieeţiuniie expertului A.V., evaluând terenul la 37.318 lei, împrejmuire 15.280 lei, branşament gaze 15.320 lei, casă poartă 8.849 lei, pavaj 1.562 lei (fila 197).
Dispunându-se refacerea raportului de expertiză, la 29 mai 2012 s-a depus un raport în care fiecare expert a avut câte o opinie distinctă (filele 6, 14,40 vol II). Prin încheierea din 12 februarie 2013 s-a dispus completarea raportului de expertiză cu luarea în considerare a contractelor de vânzare-cumpărare comunicate la dosar de D.I.T.L. Sector 1 şi O.C.P.I. Sector 1.
Experţii V.E. şi B.D. au evaluat terenul expropriat de 34 mp raportat la preţurile menţionate în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar de D.I.T.L. Sector 1 şi O.C.P.I. Sector 1 la cuantumul de 5.610 euro, reprezentând 23.149 lei la un curs mediu de 4,12 lei/euro şi la o valoare de 165 euro/mp. Expertul A.V. a refuzat în fapt. să stabilească preţul terenului expropriat raportat la preţurile din contractele de vânzare-cumpărare comunicate de la dosar cu motivaţia că în opinia sa5 preţurile din contractele depuse demonstrează fenomenul de evaziune fiscală în masă, astfel că îşi menţine opinia privind evaluarea făcută din punctul său de vedere, de 893,33 euro/mp. Tribunalul notează însă că această valoare a fost corectată d expert în raportul refăcut, propunând un preţ unitar de 640,32 euro/mp (fila 14 vol. II.).
În ce priveşte cuantumul efectiv al despăgubirii, tribunalul a reţinut că prin hotărârea din 18 august 2010 s-a stabilit cuantumul despăgubirii la 45.403 lei, potrivit unui raport evaluator întocmit în 15 iulie 2010 (fila 40 vol. I).
Opiniile a doi dintre cei trei experţi din comisia desemnată de instanţă au stabilit o valoare de 165 euro/mp pentru cei 34 mp expropriaţi, luând în considerare trei valori orientative constând în preţuri din două contracte de vânzare-cumpărare privind terenuri similare de 300 mp, 475,59 mp şi 54 mp.
Constatarea comisiei de experţi în completarea la raportul de expertiză s-a întemeiat pe tranzacţii efectuate în anul 2011 (contract din 19 septembrie 2011 şi contract din 17 iunie 2011), instanţa dispunând ca, în raport de aceste preţuri să stabilească valoarea terenului. Aceştia au luat în considerare Ia evaluarea terenului şi condiţiile de piaţă actuale, aplicând corecţiile necesare. Având în vedere că experţii au luat în considerare această corecţie, instanţa va constata că preţui just pe mp al terenului de 34 mp este cel evaluat la 115 euro/mp, rezultând o evaluare a terenului de 231.49 lei raportat la valorile efectiv practicate şi relevate de contractele de vânxare-curnpărare depuse la dosar. Văzând propunerea comisiei de expropriere, tribunalul constată că valoarea reţinută în opinie majoritară de experţi este inferioară valoni propuse de comisie, astfel ca va fi respinsă contestaţia împotriva Hotărârii din 18 august 2011 pe acest aspect. De altfel, şi în opinia majoritară a experţilor în raportul refăcut, în care fiecare expert a avut o opinie proprie, s-au propus pentru terenul de 34 mp valorile de 43.103 lei, de respectiv 30.739 lei, inferioare şl acestea valorii propuse de comisie. Expertul A.V. a propus valoarea de 640,32 euro/mp conducând la o despăgubire pentru teren de 95.727 lei. Opinia acestuia fiind în minoritate, tribunalul a luat în considerare evaluările efectuate de ceilalţi doi experţi care au situat despăgubirea pentru teren la un cuantum inferior celui propus de comisie.
În ce priveşte cuantumul prejudiciului solicitat a fi reparat de reclamantă şi produs ca urmare a exproprierii, tribunalul a reţinut că, deşi reclamanta nu a indicat în mod clar în cererea precizatoare depusă la dosar Ia 05 aprilie 2011 aspectul că solicită acoperirea şi a prejudiciului produs prin distmgerea pavajului şi a unei cabine poartă, tribunalul a constatat că experţii A.V. şi V.E. au admis că în urma exproprierii a fost desfiinţat şi o parte a pavajului din faţa clădirii şi o cabină poartă, evaluând fiecare aceste două obiective afectate. Tribunalul a constatat că evaluarea efectuată de expertul A.V. asupra branşamentului gaze, gardului, pavajului şi cabinei de poartă au luat în considerare criterii bazate pe valoarea de piaţă. A apreciat tribunalul că faţă de aspectul că acestea reprezintă despăgubiri, cu titlu de prejudiciu material suportat ca urmare a exproprierii, este întemeiată opinia expertului Vâlcu Emil relativ Ia aspectul că este necesar a fi luat în considerare costul de înlocuire pentru acestea. S-a reţinut prin urmare valorile stabilite pe baza acestui criteriu de către expert V.E. pentru prejudiciul material invocat, constând în: evaluare împrejmuire - 35.280 lei; evaluare branşament gaze - 18.230 lei, evaluarea cabină poartă - 8.849 lei şi evaluare pavaj curte 1.562 lei, în total 43.921 lei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Municipiul Bucureşti şi S. C. Românită S.A.
Apelanta SC R. SA a formulat întâmpinare Ia apelul formulat de Municipiul Bucureşti solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Prin Decizia civilă nr. 252/A din 28 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apei Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă SC R. SA, împotriva sentinţei civile nr. 901 din 26 aprilie 2013, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. 49164/3/2010.
A admis apelul declarat de apelantul-pârât Municipiul Bucureşti prin D.T.S.C. împotriva sentinţei civile nr. 901 din 26 aprilie 2013, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. 49164/3/2010.
A schimbat în parte sentinţa, în sensul că prejudiciul material este în cuantum de 33.510 lei reprezentând evaluare împrejmuire şi evaluare branşament gaze.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a admis apelul formulat de Municipiu! Bucureşti şi a respinge apelul formulat de SC R. SA, având în vedere urcătoarele considerente:
Apelul Municipiului Bucureşti a fost apreciat fondat, deoarece nici prin cererea principală şi nici prin precizările ulterioare din 15 februarie 2011 reclamanta nu a solicitat despăgubiri pentru pavajul din curtea imobilului şi pentru cabina poartă.
Compunerea prejudiciului este la latitudinea reclamantul ui, acesta având obligaţia de a-1 determina prin cererea de chemare în judecată, deoarece în temeiul principiului disponibilităţii procesului civil, reclamantul stabileşte limitele investirii. Instanţa are obligaţia de a analiza dacă componentele sale reprezintă sau nu, un prejudiciu real precum şi întinderea acestuia.
Din această perspectivă, s-a constatat că reclamanta nu a învestit instanţa de judecată decât în ceea ce priveşte prejudiciul creat ca urmare a dărâmării gradului din faţă şi mutarea instalaţiei de gaze care alimentează casa, cererea din 5 aprilie 2011 ca şi cea din 12 octombrie 2010 sunt lipsite de orice echivoc, reclamanta menţionând în clar că "prejudiciul este creat prin dărâmarea gardului din faţă şi mutarea instalaţiei de gaze care alimentează casa"( fila 83 dosar Tribunaf-vol. 1).
Critîeile Municipiului Bucureşti cu privire la evaluarea împrejmuirii şi a racordului .de gaze ce ar trebui modificat ca urmare a exproprierii nu sunt fondate.
Din raportul de expertiză rezultă că urmare a exproprierii este necesar a se reface împrejmuirea proprietăţii precum şi mutarea racordului de gaz, estimarea costurilor pentru aceste operaţiuni fiind o componentă a determinării valorice a prejudiciului, experţii desemnaţii având competenţa de a se pronunţa asupra acestora.
În cea ce priveşte valoarea stabilită Curtea a constatat că expertul desemnat de instanţă ing. V.E. a avut în vedere valoarea de înlocuire, folosind în calculaţie Catalogul de evaluare. În baza acestora a determinat valoarea prejudiciului creat ca urmare a exproprierii, valoare medie în comparaţie cu cea propusă de expertul desemnat de reclamantă, care a indicat o valoare mult mai mare, şi cea propusă de expertul desemnat de pârât, care a indicat o valoare mult mai mică.
Omologarea variantei propuse de expertul V. de către instanţă este corectă şi conformă cu art. 210-212 C. proc. civ.
Astfel, Curtea a avut în vedere valoarea stabilită de expertul V.E. din. care rezultă o valoare pentru împrejmuire de 15.280 lei, iar pentru branşament gaze o valoare de 18.230 lei, în total 33.510 lei.
Apelul formulat de SC R. SA nu este fondat pentru următoarele motive:
Criticile referitoare la evaluarea împrejmuirii şi a racordului de gaze sunt nefondate pentru aceleaşi considerente avute în vedere şi în apelul Municipiului Bucureşti, motivarea Curţii fiind comună celor două apeluri, raţiunile expuse anterior fiind aceleaşi, opinia expertului ing. A.V. propunând o sumă cu mult mai mare decât cea a expertului propus de instanţă.
În aceste condiţii, şi având în vedere dispoziţiile art. 210 C. proc. civ instanţa a omologat varianta cu valoarea medie rezultată prin metoda comparaţiei.
Nici criticile referitoare la valoarea despăgubirilor pentru terenul în suprafaţă de 34 mp nu sunt fondate.
Expertul A.V. a avut în vedere la stabilirea valorii de piaţă a terenului expropriat oferte de vânzare preluate de pe internet şi nu astfel cum s-a statuat în practică şi în jurisprudenţă, contracte de vânzare - cumpărare încheiate pentru terenuri din aceiaşi zonă şl aceiaşi categorie de folosinţă. Aceste aspecte au şi atras refacerea raportului de expertiză dispus de instanţă prin încheierea de şedinţă din 12 februarie 2013.
Doi dintre experţi s-au conformat dispoziţiilor instanţei având în vedere contractele de vânzare - cumpărare depuse la dosar de D.G.I.T.L. a sectorului 1 şi O.C.P.I. Bucureşti.
Expertul V.V. a exprimat un punct de vedere separat singura motivaţie pentru care nu a luat în considerare contractele de vânzare cumpărare încheiate efectiv în zonă fiind o presupusă evaziune fiscală în" proporţie de masă", fără nici un alt argument care să justifice luarea în considerare a ofertelor de vânzare de pe internet.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC. R. SA, criticând soluţia pentru nelegalitate şi invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994.
În esenţă, reclamanta a invocat faptul că a solicitat în faţa instanţei de fond acordarea întregului prejudiciu rezultat ca urmare a exproprierii, astfel încât, nu se justifică înlăturarea sumelor de bani ce reprezintă valoarea cabinei şi a pavajului, aşa cum au fost reţinute în raportul de expertiză de expertul Acriş Vaier. Chiar dacă prejudiciul a fost indicat generic, acesta trebuia determinat în
Sunt nefondate şi susţinerile privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, în raport de standardele internaţionale de evaluare, precum şi prin O.G. nr. 24/2011.
Instanţele au avut în vedere stabilirea obiectivă a preţului de vânzare a imobilului în litigiu, stabilit de experţi în conformitate cu preţurile din contractele de vânzare pentru terenuri similare.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, iar la calcularea cuantumului acesteia, experţii precum şi instanţa vor ţine seama de preţul eu care se vână, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administraţiv-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de acestea.
În accepţiunea dispoziţiilor legale menţionate mai sus, preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea adminîstrativ-teritorială înseamnă preţul de piaţa cu care ar trebui să se înstrăineze dreptul de proprietate asupra unui bun, la o anumită dată, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piaţă concurenţială şi în cazul în care părţile contractante respectă condiţiile unei vânzări corecte.
Nu poate fi primită susţinerea reclamantei că în contractele depuse la dosarul cauzei au fost consemnate preţuri nereale, deoarece acestea rezultă din contracte de vânzare-cumparare, întocmite în formă autentică notarială.
Recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin D.T.S.C.i este nefondat.
Examinând susţinerile recurentului, Înalta Curte constată că pârâtul a invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.,urmând să le analizeze din această perspectivă.
Sunt neîntemeiate susţinerile pârâtului în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art, 304 pct. 7 C. proc. civ., referitoare la nemotivarea hotărârii judecătoreşti, deoarece instanţa de apel a motivat soluţia în fapt şi în drept, răspunzând argumentelor părţilor.
Situaţia de fapt a fost determinată pe baza probelor administrate, stabilindu-se valoarea terenului expropriat şi a prejudiciului ce a rezultat din expropriere : valoarea gardului ce împrejmuia imobilul şi a refacerii branşamentului la gaze, acestea fund determinate prin expertiză tehnică de specialitate.
Aşa fiind, instanţa a respectat standardele unui proces echitabil, analizând susţinerile părţilor, atât în raport de criticile formulate în calea de atac, cât şi în raport de probele administrate în apel. Aceste aspecte au fost reflectate în cuprinsul hotărârii judecătoreşti pronunţate de Curtea de Apel, care, în esenţă, trebuie să răspundă argumentelor invocate de părţi, fiind importantă calitatea acestora, nu volumul motivării.
Sunt neîntemeiate şi criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că au fost acordate daune a căror întindere nu a fost determinată, în raport de art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Recurentul-pârât nu contestă îndreptăţirea reclamantei la acordarea despăgubirilor pentru expropriere şi a prejudiciului rezultat din această operaţiune, ci se referă la cuantumul acordat pentru refacerea branşamentului de gaz şi la posibilitatea refolosirii unor părţi din gardul împrejmuitor, critic! care nu vizează aplicarea legii, ci evaluarea probatoriului de către instanţa de apel.
Determinarea întinderii prejudiciului, a elementelor ce-l compun, respectiv; valoarea terenului, refacerea gardului împrejmuitor, a branşamentului la gaze, etc, precum şi modalitatea de calcul folosită sunt aspecte care ţin de situaţia de fapt, deci de temeinicie şi, în consecinţă, nu pot fi analizate în recurs, faţă de abrogarea art. 304 pct. 11 C. poc. civ, prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC R. SA şi de pârâtul Municipiul Bucureşti prin D.T.D.S.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC R. SA şi de pârâtul Municipiul Bucureşti prin D.T.D.S.C. împotriva Deciziei civile nr. 252/A din 28 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1807/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1809/2014. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
