ICCJ. Decizia nr. 1804/2014. Civil. Contestatie la executare. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1804/2014
Dosar nr. 1905/1/2014
Şedinţa publică din 10 iunie 2014
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
La data de 12 mai 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost învestită de contestatorul V.D.T. cu soluţionarea contestaţiei în anulare îndreptată împotriva Deciziilor nr. 310/R din 25 aprilie 2014 şi nr. 1076/R din 22 octombrie 2013, ambele fiind pronunţate de aceeaşi instanţă, Tribunalul Timiş, secţia I civilă.
În motivarea în fapt a contestaţiei în anulare, întemeiată formal în drept pe dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ. de la 1865, contestatorul a susţinut că instanţa de recurs, a considerat că acesta are calitatea de parte în Dosarul nr. 12149/325/2012 al Tribunalului Timiş, astfel că solicită anularea deciziilor menţionate şi reluarea judecării cauzei în vederea pronunţării unei hotărâri, în care acesta să nu figureze în calitate de moştenitor al defunctului V.S., cum, în mod greşit au reţinut instanţele.
Prin Decizia nr. 1076/R din 22 octombrie 2013, Tribunalul Timiş, secţia I civilă, a respins recursul declarat de V.M., V.A. şi V.S. (acesta din urmă decedat) continuat de moştenitorii V.M., V.A., V.D.T. împotriva sentinţei civile nr. 7047 din 08 noiembrie 2012 a Judecătoriei Timişoara pronunţată în contradictoriu cu intimatul Ş.V. A respins şi cererea de acordare a cheltuielilor judecată.
Tribunalul Timiş, secţia I civilă, prin Decizia nr. 310/R din 25 aprilie 2014 a respins contestaţiile în anulare formulate de contestatorii V.A., V.M. şi V.D.T. împotriva deciziei nr. 1076/R din 22 octombrie 2013 pronunţată de aceeaşi instanţă, în Dosarul nr. 12149/325/2012 în contradictoriu cu intimatul Ş.V. A dispus obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 50 lei către intimaţi.
Verificându-şi, cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a contestaţiei în anulare, în raport de dispoziţiile imperative ale art. 319 alin. (1) din acelaşi cod adoptat în 1865, Înalta Curte constată că se impune declinarea soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Timiş, instanţa care a pronunţat ambele hotărâri.
Aşa fiind, Înalta Curte va declina în favoarea Tribunalului Timiş, competenţa materială de soluţionare a contestaţiei în anulare de faţă, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 319 alin. (1) C. proc. civ. adoptat în anul 1865,,contestaţia se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă.”
Textul procedural mai sus evocat, consacră caracterul de cale extraordinară de atac de retractare a contestaţiei în anulare, indiferent de motivul invocat, deci, fără relevanţă dacă este o contestaţie în anulare de drept comun sau specială, ceea ce însemnă că, aceasta este de competenţa instanţei care a pronunţat decizia împotriva căreia a fost exercitată calea de atac.
Constatând că obiect al contestaţiei în anulare sunt deciziile pronunţate de Tribunalul Timiş, în raport de regulile instituite prin textul procedural la care s-a făcut referire, normă cu caracter imperativ, de la care părţile nu pot deroga, Înalta Curte apreciază că nu este competentă a soluţiona calea extraordinară de atac.
Întrucât această cale extraordinară de atac este configurată ca fiind una de retractare, de competenţa instanţei care a pronunţat-o şi niciodată a instanţei superioare, Înalta Curte va declina contestaţia în anulare în favoarea instanţei care a pronunţat hotărârile împotriva cărora a fost declarată această cale de atac, respectiv Deciziile nr. 310/R din 25 aprilie 2014 şi nr. 1076/R din 22 octombrie 2013 ale Tribunalului Timiş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină în favoarea Tribunalului Timiş, competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul V.D.T. împotriva Deciziei nr. 310/R din 25 aprilie 2014 a Tribunalului Timiş, secţia I civilă, precum şi împotriva Deciziei nr. 1076/R din 22 octombrie 2013 a aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1803/2014. Civil. Grăniţuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1805/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
