ICCJ. Decizia nr. 1899/2014. Civil. Anulare act. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1899/2014
Dosar nr. 3663/1/2013*
Şedinţa publică din 13 iunie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 629/R din 12 iunie 2013 Tribunalul Harghita, secţia civilă, a respins recursul formulat de reclamanţii S.E.P., P.E.L., S.E.M. şi T.E.S. împotriva Sentinţei civile nr. 261 din data de 21 ianuarie 2013, pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc, a obligat recurenţii la plata sumei de 2000,00 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei T.A.M..
Instanţa de fond a reţinut că reclamanţii S.E.P., P.E.L., S.E.M. şi T.E.S., în contradictoriu cu pârâţii D.M.A., C.T., T.A.M. şi Consiliul Local Craiova au solicitat restituirea imobilului situat în Craiova, str. A. nr. 12, anularea Dispoziţiei nr. 4571/2001 a Consiliului Local Craiova şi să se constate că testamentul din anul 1946, lăsat de defuncta M.V., a fost revocat prin testamentul lăsat de defunctă în anul 1958.
Ulterior, reclamanta şi-a completat acţiunea cu solicitarea de constatare a nulităţii şi caducităţii testamentelor lăsate de defuncta M.V. în anul 1946 şi în anul 1958, a nulităţii Certificatelor de calitate de moştenitor nr. 583/1995 şi nr. 159/2001 emise în temeiul acestor testamente şi a faptului că este unica moştenitoare a acestei defuncte, prin urmare, îndreptăţită la restituirea imobilului situat în Craiova, str. A., nr. 12, ce a aparţinut defunctei.
După soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 3688/215/2008, reclamanţii au solicitat continuarea judecăţii, iar după repunerea pe rol, cauza a fost strămutată la Judecătoria Miercurea Ciuc.
Printr-o precizare de acţiune, formulată în prezenta cauză, reclamanţii au solicitat, în plus faţă de cererile formulate anterior suspendării, să se constate că testamentul lăsat de defuncta M.V. în anul 1946 a fost revocat prin testamentul lăsat în anul 1958.
Pronunţându-se cu prioritate asupra excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamanţilor, instanţa de fond a reţinut că, prin Sentinţa civilă nr. 3.626 din 12 martie 2008 a Judecătoriei Craiova, s-a reţinut că prin testamentul din anul 1946 M.V. a lăsat întreaga sa avere mobilă şi imobilă nepotului său M.I.C., prin testamentul din anul 1958 a lăsat imobilul din str. B.B. nr. 14 nepotului său T.C.u, iar prin H.C.M. Craiova nr. 116 din 9 februarie 1960, imobilul din str. B.B. nr. 14 a trecut în proprietatea statului.
M.V. a decedat la 20 iunie 1960, având ca moştenitori testamentari pe M.I.C., potrivit Certificatului de calitate de moştenitor nr. 583/1995 şi pe T.C., potrivit certificatului de calitate de moştenitor nr. 159/2001.
M.I.C. a decedat la data de 13 august 1960, având ca moştenitori pe C.A., C.T. şi T.A.M., iar T.C. a decedat în anul 1969, având ca moştenitori pe C.A. şi D.M.A. Instanţa a constatat că cele două testamente nu sunt nici caduce şi nici nule, şi a respins cererea de constatare a nulităţii certificatelor de calitate de moştenitor emise în baza acestora, cu motivarea că reclamanţii nu au calitate de moştenitori ai defunctei M.V.
Concluzionând, prima instanţă a reţinut că s-a stabilit cu putere de lucru judecat că reclamanţii nu sunt moştenitori ai defunctei M.V., nu au calitate procesuală activă să repună în discuţie devoluţiunea succesiunii defunctei prin intermediul cererii de constatare a revocării testamentului din anul 1946 şi, în consecinţă, nu au interes să solicite anularea Dispoziţiei nr. 4571/2001 a Consiliului Local Craiova, cererea de restituire a imobilului din str. A., nr. 12 nefiind decât consecinţa anulării Dispoziţiei nr. 4571/2001.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii S.E.P., P.E.L., S.E.M. şi T.E.S., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi judecarea cauzei pe fond în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.
În drept s-a invocat încălcarea prevederilor art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ. art. 105 alin. (2) raportat la art. 312 (5) C. proc. civ.
Recurenţii susţin că excepţiile s-au invocat şi s-au judecat numai împotriva unor note de şedinţă din 29 octombrie 2012 şi care sunt semnate numai de către un reclamant (dintre cei 4 reclamanţi) anume numai de către reclamantul S.P. şi nu în raport de întreaga cauză.
Din acest motiv, recurenţii apreciază că rezultatul judecăţii este total eronat şi nelegal, atât pe fond cât şi procedural şi datorită absenţei acestor probe.
Recurenţii au mai susţinut că pârâţii nici nu au calitate procesuală privind restituirea imobilelor, deoarece pretinsul testament din anul 1946 este revocat pentru bunurile imobile de către testamentul din anul 1958 deja găsit şi el revocat de către instanţe şi, în altă ordine de idei, pârâţii nu au cerut în termen legal şi niciodată timp de peste 10 ani succesiunea testamentară pe baza pretinsului testament din anul 1946, dând astfel dovada că au ştiut că este fals, caduc, revocat, fără nicio valoare juridică.
S-a mai criticat stabilirea greşită şi a cadrului procesual al acţiunii, având drept consecinţă încălcarea principiului disponibilităţii şi al dreptului la apărare şi al accesului la un proces echitabil garantat şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Recurenţii au considerat că instanţa a acordat pârâţilor ceea ce aceştia nu au cerut.
Examinând sentinţa recurată sub aspectul motivelor invocate, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Tribunalul a reţinut următoarele:
Potrivit art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa a soluţionat cu precădere excepţiile procesuale care fac de prisos analizarea fondului.
Sub aspectul excepţiei lipsei calităţii procesuale active, instanţa de fond a reţinut corect că, între condiţiile esenţiale necesare pentru punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii civile se numără calitatea procesuală. Raportându-se la reclamant, calitatea procesuală (activă) semnifică realizarea unei identităţi între această parte din proces şi titularul dreptului pretins, sub aspect material.
Întrucât obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie constatarea nulităţii absolute a unui act juridic, edificator sub această privinţă este regimul juridic al sancţiunii nulităţii absolute.
Referitor la excepţia lipsei interesului, condiţie de exercitare a acţiunii civile constând în folosul practic urmărit de către titularul acţiunii civile, instanţa reţine că acesta trebuie să fie născut şi actual, personal, direct şi legitim.
Din acest punct de vedere cercul persoanelor care pot cere constatarea nulităţii se restrânge în raport cu condiţiile evocate, necesar a fi întrunite sub aspectul folosului practic urmărit.
Recurenţii au criticat hotărârea primei instanţe considerând că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi pe de altă parte cuprinde şi motive contradictorii.
Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 261 alin. (1) C. proc. civ, hotărârea instanţei de fond trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor.
Acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ, rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiţiei şi pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanţele superioare.
Contrar susţinerilor recurenţilor, hotărârea primei instanţe corespunde cerinţelor prevederilor legale menţionate mai sus.
S-a considerat că astfel cum s-a reţinut prin decizia Curţii de Apel Braşov, testamentul din anul 1958 nu poate produce niciun efect juridic, fiind revocat, iar legatele care au luat naştere în baza acestuia au fost desfiinţate. În speţă, s-a constat că certificatul de moştenitor nr. 159/2001 este nul absolut, fiind emis în baza unui testament revocat.
Cât priveşte motivul de recurs referitoare la obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată, s-a reţinut că potrivit principiului înscris de art. 274 C. proc. civ. pe lângă culpa procesuală trebuie făcută şi dovada cheltuielilor efectuate.
În raport de considerentele de fapt şi de drept expuse, tribunalul a respins recursul formulat de reclamanţi cu consecinţa obligării lor la plata cheltuielilor de judecată şi în recurs în sumă de 2000,00 RON în favoarea intimatei T.A.M.
Împotriva Sentinţei nr. 261 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc şi a Deciziei nr. 629/R din 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita, secţia civilă, au formulat cerere de revizuire revizuenţii S.P., T.S., S.M. şi P.L. care au susţinut următoarele motive:
Se consideră că aceste două hotărâri sunt potrivnice cu alte hotărâri precedente, date de mai multe instanţe, inclusiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Se invocă de către revizuenţi contrarietatea Deciziei civile nr. 629R din 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita şi a Sentinţei civile nr. 261 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc cu Deciziile nr. 674 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, nr. 1086 din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Braşov şi Decizia nr. 474 din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov.
Prin Decizia civilă nr. 629/R din 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita, secţia civilă, invocată de revizuenţi s-a respins recursul formulat de reclamanţii S.E.P., P.E.L., S.E.M. şi T.E.S. împotriva Sentinţei civile nr. 261 din data de 21 ianuarie 2013, pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc şi au fost obligaţi recurenţii la plata sumei de 2000,00 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei T.A.M. Prin Sentinţa civilă nr. 261 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc s-a respins cererea formulată de reclamanţi de revocare a testamentului din anul 1946. S-a reţinut cu putere de lucru judecat că reclamanţii S.P., T.S., S.M. şi P.L. nu au calitate procesuală activă, nefiind moştenitori ai defunctei V.M.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată de intimaţi, constată că nu se poate reţine inadmisibilitatea cererii de revizuire formulate prin prisma dispoziţiilor art. 322 alin. (1) teza I C. proc. civ. În această ipoteză a contrarietăţii de hotărâri nu este aplicabilă condiţia ca hotărârile definitive contradictorii să fi evocat fondul cauzei.
Verificând admisibilitatea cererii de revizuire prin raportare la dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., chestiune pusă în discuţie la termenul de dezbateri din 30 mai 2014, Înalta Curte reţine următoarele:
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. prevede că se poate cere revizuirea dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate.
Din analiza deciziilor indicate a fi contradictorii cu Sentinţa civilă nr. 261 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc şi cu Decizia civilă nr. 629/R din 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita, se reţine că Decizia nr. 674 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova este o decizie prin care s-a casat cu trimitere Decizia civilă nr. 85 din 6 februarie 2009 a Tribunalului Dolj.
Pe de altă parte, prin Decizia nr. 1.086 din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Braşov s-a respins contestaţia în anulare împotriva Deciziei nr. 281/2011 a Curţii de Apel Braşov prin care s-a admis în parte recursul pârâţilor D.M.A., C.T., T.A.M. S-a reţinut în considerentele deciziei că în privinţa testamentului din 1958 acesta a fost revocat de testatoare, iar cu privire la testamentul din 1946 acesta este valabil, precum şi Certificatul de calitate de moştenitor nr. 583/1995.
De asemenea, prin Decizia nr. 474 din 21 aprilie 20112 a Curţii de Apel Braşov s-a respins cererea de îndreptare, lămurire şi completare a Deciziei nr. 281/2011 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
Prin cererea de revizuire se pretinde, în esenţă, nesoluţionarea petitului privind constatarea revocării testamentului iniţial (1946), astfel cum se dispusese prin Decizia de casare nr. 674 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova.
Iniţial, a existat un singur dosar, 4864.2/215/2006 având ca obiect contestaţia formulată de reclamanţi împotriva deciziei emise în temeiul Legii nr. 10/2001, constatarea nulităţii şi caducitatea testamentelor din 1946 şi 1958 precum şi anularea Certificatului de calitate de moştenitor nr. 583/1995.
După casare cu trimitere, la Judecătoria Craiova, s-au disjuns cererile privind constatarea nulităţii testamentelor şi a Certificatului de calitate de moştenitor nr. 583/1995, fiind pronunţată Decizia civilă nr. 281/R din 8 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov.
După reluarea judecăţii la Judecătoria Miercurea Ciuc (care fusese suspendată) cererea având ca obiect restituirea imobilului situat în Craiova, şi anularea Dispoziţiei nr. 4.571/2001 a Consiliului local Craiova, cerere precizată prin adăugarea petitului privind constatarea revocării testamentului din 1946 prin cel din 1956, a fost soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 261 din 21 ianuarie 2013, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor, urmare a admiterii excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamanţilor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că hotărârile supuse revizuirii au fost pronunţate într-o cauză cu cereri disjunse, Decizia de casare nr. 674 din 21 mai 2009 neproducând nicio vătămare în acest sens.
Adăugarea petitului privind constatarea revocării testamentului din 1946 de către reclamanţi a avut loc ulterior disjungerii cererilor formulate.
Astfel, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale de a fi în prezenţa a două hotărâri definitive contradictorii date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate dar pronunţate în dosare diferite.
Pe de altă parte, din cuprinsul Sentinţei civile nr. 261/2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc rezultă că s-a dezbătut excepţia autorităţii de lucru judecat şi anume s-a invocat această excepţie şi s-a reţinut că reclamanţii nu au calitate procesuală activă pentru petitul privind constatarea revocării testamentului din 1946, în considerarea celor statuate prin Decizia nr. 281/R/2011 a Curţii de Apel Braşov.
Prin Sentinţa civilă nr. 261 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc s-a reţinut puterea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 281 R din 8 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov prin care s-a considerat că moştenirea fiind testamentară, reclamanţii nu vor mai putea veni la succesiune, neavând calitatea de moştenitori rezervatari.
Scopul acestei căi de atac este acela de a evita contradicţiile din hotărârile judecătoreşti, cerinţă ce valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, şi anume: interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de elemente reglementate de art. 1201 C. civ.
Celelalte critici formulate de revizuenţi constituie critici de nelegalitate a hotărârilor supuse revizuirii asupra cărora instanţa nu poate face reaprecieri în acest cadru procesual, dându-se eficienţă, cu ocazia soluţionării petitului cu privire la constatarea nulităţii testamentului din 1946 (urmare a disjungerii) puterii de lucru judecat a Deciziei civile nr. 281/R/2011 a Curţii de Apel Braşov. De altfel, prin Sentinţa civilă nr. 261/2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc s-a dat corect eficienţă puterii de lucru judecat a primei hotărâri prin care se constatase că testamentul din 1946 producea efecte, reclamanţii neavând vocaţia la succesiunea autorului, în lipsa calităţii de moştenitori rezervatari.
În concluzie, instanţa observă că în cauză nu este îndeplinită condiţia prevăzută de lege pentru admisibilitatea cererii de revizuire şi anume aceea de a exista hotărâri potrivnice date în una şi aceeaşi pricină, în dosare diferite.
Aceasta întrucât posibilitatea de a solicita revizuirea întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este supusă condiţiei ca hotărârile potrivnice să conţină elemente caracteristice existenţei lucrului judecat, iar raţiunea reglementării izvorăşte din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluţionării aceleiaşi cauze prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea lucrului judecat.
În consecinţă, nefiind îndeplinită condiţia de admisibilitate a revizuirii, ce decurge din dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire dedusă judecăţii, ca inadmisibilă.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. vor fi obligaţi revizuenţii S.P., T.S., S.M. şi P.L. la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimaţii T.A.M. şi C.T.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii S.P., T.S., S.M. şi P.L. împotriva Sentinţei nr. 261 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc şi a Deciziei nr. 629/R din 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita, secţia civilă.
Obligă pe revizuenţii S.P., T.S., S.M. şi P.L. la 1000 RON cheltuieli de judecată către intimaţii T.A.M. şi C.T.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1898/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1900/2014. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
