ICCJ. Decizia nr. 1937/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1937/2014
Dosar nr. 203/114/2012
Şedinţa publică de la 29 mai 2014
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:
Prin Sentinţa nr. 578 din 30 ianuarie 2013, Tribunalul Buzău a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele S.E., T. (fostă S.) M., V. (fostă S.) I.M., C. (fostă S.) I.C. şi S.C., a obligat pârâţii în solidar la plata către reclamante a următoarelor sume cu titlu de despăgubiri: suma de 250.000 RON despăgubiri morale către reclamanta S.E.; sumele de câte 200.000 RON despăgubiri morale pentru fiecare dintre reclamantele T. (fostă S.) M., V. (fostă S.) I.M., C. (fostă S.) I.C. şi S.C.; suma de 100.000 RON despăgubiri materiale către reclamanţi şi la 12.400 RON cheltuieli de judecată către pârâta V. (fostă S.) I.M. reprezentând onorariu de avocat, cu motivarea că despăgubirile acordate au fost stabilite în conformitate cu prevederile art. 49 şi art. 50 din Legea nr. 136/1995 şi art. 26 alin. (1) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule aprobate prin Ordinul nr. 21/2009 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 67 din data de 16 septembrie 2013, a respins apelul reclamantelor S.E., T. (fostă S.) M., V. (fostă S.) I.M., C. (fostă S.) I.C. şi S.C., a admis apelul intimatei-pârâte SC O.V.I.G. SA, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat intimata-pârâtă în solidar la plata următoarelor sume:
- 25.000 RON despăgubiri morale către reclamanta S.E.;
- sumele de câte 20.000 RON despăgubiri morale pentru fiecare dintre reclamantele T. (FOSTĂ S.) M., V. (FOSTĂ S.) I.M., C. (FOSTĂ S.) I.C. şi S.C.;
- suma de 10.000 RON despăgubiri materiale către reclamante, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei atacate.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a apreciat că sumele solicitate cu titlu de daune materiale nu au avut la bază înscrisuri şi declaraţii de martori, care să fie elocvente, precum şi dovezi privind obiceiul locului în astfel de situaţii, felul înmormântării, instanţa de fond neapreciind în mod just cuantumul acestora, iar, în ceea ce priveşte daunele morale, s-a statuat că acestea exced limitei rezonabile stabilite de jurisprudenţă, lipsind criteriul judecăţii în echitate şi determinând o îmbogăţire fără justă cauză a reclamantelor.
Împotriva acestei decizii, reclamantele S.E., T. (fostă S.) M., V. (fostă S.) I.M., C. (fostă S.) I.C. şi S.C. au declarat recurs, solicitând admiterea acestuia şi modificarea deciziei recurate în sensul unei juste aprecieri cu privire la cuantumul daunelor materiale şi morale, fără a invoca niciun motiv de nelegalitate dintre cele limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În argumentarea acestora, s-a învederat că evaluarea prejudiciului trebuie să se realizeze sub aspectul efectelor negative suferite de persoanele lezate pe plan fizic şi psihic, astfel încât aprecierea prejudiciului moral să nu se rezume la determinarea preţului suferinţei fizice şi psihice care sunt inestimabile, ci să se realizeze o apreciere multilaterală a tuturor consecinţelor negative ale prejudiciului şi a implicaţiei acestuia pe toate planurile vieţii sociale ale persoanelor prejudiciate.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor legale în materie, stabilirea şi acordarea despăgubirilor se face conform unor criterii expres instituite de lege, în speţă fiind incidente dispoziţiile Legii nr. 136/1995 şi Normele RCA aprobate prin Ordinul CSA nr. 21/2009. Prin urmare, suntem în prezenţa unui contract ale cărui clauze sunt guvernate de lege, la aprecierea sumelor acordate, instanţa având în vedere mai multe criterii, cum ar fi: consecinţele negative suferite în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, precum şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.
De asemenea, la determinarea cuantumului daunelor morale au fost avute în vedere dispoziţiile art. 49 pct. 1 lit. f) din Normele RCA aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 21/2009, potrivit cărora, la stabilirea despăgubirilor vor fi avute în vedere legislaţia şi jurisprudenţa din România.
Astfel, în privinţa criteriilor de stabilire a despăgubirilor, instanţa supremă a fost constantă în a decide că acestea se stabilesc prin apreciere, în raport cu criteriile expuse anterior, respectiv consecinţele negative suferite de victimă pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. În cuantificarea prejudiciului moral, jurisprudenţa instanţei supreme a statuat că aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimei (Curtea Supremă de Justiţie, Completul de 9 judecători - Decizia nr. 89 din 9 iunie 2003; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, Decizia nr. 4790 din 18 noiembrie 2003).
Criteriul echităţii exprimă cerinţa ca daunele acordate să reprezinte o justă şi integrală dezdăunare a victimei sau a urmaşilor acesteia, iar în termenii Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea lezată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.
Cum instanţa a aplicat în mod just acest criterii, stabilind ca despăgubirile acordate reclamantelor să fie cuantificate la suma totală de 115.000 RON, criticile recurentelor sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele S.E., T. (fostă S.) M., V. (fostă S.) I.M., C. (fostă S.) I.C. şi S.C. împotriva Deciziei nr. 67 din 16 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele S.E., T. (fostă S.) M., V. (fostă S.) I.M., C. (fostă S.) I.C. şi S.C. împotriva Deciziei nr. 67 din 16 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 1934/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1939/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
