ICCJ. Decizia nr. 1950/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1950/2014
Dosar nr. 2927/3/2014
Şedinţa din camera de consiliu din 17 iunie 2014
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia I civilă, la data de 17 octombrie 2013, sub nr. 5287/114/2013, reclamanta B.M.A.R. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul de Interne - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date şi Primăria Municipiului Râmnicu-Sărat - Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună recunoaşterea în România a hotărârii judecătoreşti definitive nr. 56/08, emise de Tribunalul pentru Minori din Florenţa (Italia) şi, în consecinţă, să dispună recunoaşterea de plin drept în România a adopţiei reclamantei de către numitul B.F., cetăţean italian. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la înregistrarea în registrele de stare civilă a adopţiei şi la eliberarea certificatului de naştere cuprinzând menţiunile corespunzătoare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentinţa pronunţată de către instanţa italiană, s-a aprobat adopţia reclamantei de către numitul B.F., cetăţean italian, iar această sentinţă a rămas definitivă la data de 16 octombrie 2008.
Prin adresa nr. 62459 din 30 august 2013, pârâta Primăria Municipiului Râmnicu-Sărat - Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor i-a comunicat reclamantei că cererea acesteia va fi soluţionată de pârâta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, iar prin adresa nr. W 3675692 din 23 septembrie 2013, această din urmă pârâtă a precizat că sentinţa de adopţie trebuie recunoscută de instanţa competentă din ţară, conform art. 1 alin. (3) lit. b) din Regulamentul nr. 2201/2003.
La data de 12 noiembrie 2013, pârâta Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Râmnicu-Sărat a formulat în cauză întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu cu admiterea cererii deduse judecăţii.
La data de 29 noiembrie 2013, în termen legal, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că sentinţele de adopţie trebuie recunoscute de tribunalul competent, conform art. 1094 C. proc. civ., în cauză fiind incidente prevederile art. 43 lit. d) şi ale art. 44 din Legea nr. 119/1996, respectiv cele ale art. 100 alin. (2) şi ale art. 93 alin. (3) din Metodologia cu privire la aplicarea unitara a dispoziţiilor în materie civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/2011. Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Râmnicu-Sărat a transmis la sediul instituţiei pârâte documentaţia referitoare la adopţia reclamantei, încuviinţată în Italia, iar sentinţa de adopţie trebuie recunoscută de instanţa competentă din ţară, conform art. 1 alin. (3) lit. b) din Regulamentul nr. 2201/2003,
Prin Sentinţa civilă nr. 88 din 23 ianuarie 2014, Tribunalul Buzău, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei.
Pentru a adopta această soluţie, prima instanţă a reţinut, pe de o parte, că pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, a refuzat să dea curs cererii formulate de către reclamantă, în sensul de a se recunoaşte de plin drept adopţia reclamantei de către cetăţeanul italian B.F., astfel cum rezultă din adresa adresa nr. W 3675692 din 23 septembrie 2013, poziţie procesuală menţinută şi prin întâmpinarea formulată în cauză.
Pe de alta parte, s-a statuat că pârâtul Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Râmnicu-Sărat nu a refuzat recunoaşterea hotărârii străine. Prin adresa nr. 62459 din 30 august 2013, a solicitat, faţă de prevederile art. 100 alin. (2) şi ale art. 93 alin. (3) din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/2011, să i se aducă toate actele în original pentru a înainta dosarul reclamantei la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, iar, prin întâmpinarea depusă la data de 12 noiembrie 2013 s-a declarat "de acord cu prezenta acţiune".
Faţă de împrejurarea că singurul care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine este pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, cu sediul în Bucureşti, s-a concluzionat că, în temeiul art. 1098 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., în prezenta cauză, competent sub aspect teritorial să judece acţiunea pendinte este Tribunalul Bucureşti.
Dosarul a fost astfel înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 2927/3/2014.
La rândul său, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Sentinţa nr. 321 din data de 06 martie 2014, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Buzău; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că domiciliul reclamantei este în judeţul Buzău, respectiv pe raza teritorială a Tribunalului Buzău.
Referitor la condiţia privind dovada că vreo autoritate din circumscripţia Tribunalului Buzău a refuzat recunoaşterea acestei hotărâri străine, tribunalul a constatat că prima instanţă a reţinut greşit că nu a fost manifestat un astfel de refuz de către nicio autoritate care îşi are sediul pe raza teritorială a Tribunalului Buzău, de vreme ce niciuna din aceste autorităţi nu a recunoscut hotărârea străină, reclamanta fiind nevoită să formuleze o cerere de chemare în judecată cu un astfel de obiect.
În consecinţă, s-a apreciat că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de dispoziţiile art. 1098 din C. proc. civ., competenţa teritorială şi materială de soluţionare a cererii deduse judecăţii revine Tribunalului Buzău.
Sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin acţiunea introductivă reclamanta a învestit instanţa cu o cerere prin care a solicitat recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de Tribunalul pentru minori din Florenţa (Italia) prin care s-a dispus aprobarea adopţiei minorei M.A.R. de către numitul B.F., cetăţean italian.
Regulamentul CE nr. 2201/2003 nu este aplicabil conform exceptării exprese prevăzute la art. 1 alin. (3) lit. b) a hotărârii privind adopţia, astfel că pentru determinarea instanţei competente în cazul cererii de recunoaştere a efectelor hotărârii în cauză sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun.
Potrivit art. 1098 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine".
Astfel cum rezultă din actele dosarului reclamanta s-a adresat iniţial pârâtei Primăriei municipiului Râmnicu-Sărat - Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor pentru înscrierea adopţiei în registrul de stare civilă şi eliberarea unui nou act de naştere. Această instituţie i-a comunicat reclamantei faptul că cererea trebuie avizată de pârâta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (adresa nr. 62549 din 30 august 2013 emisa de Primăriei municipiului Râmnicu-Sărat - Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor- fila 17 dosar Tribunalul Buzău). Ca răspuns la documentaţia trimisă de primărie, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a stabilit că pentru a produce efecte în România, sentinţa de adopţie trebuie recunoscută de o instanţă competentă.
Primăria municipiului Râmnicu-Sărat - Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor care îşi are sediul pe raza teritorială a Tribunalului Buzău,nu a negat concluzia Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, astfel că prin conduita urmată aceasta este instituţia care a manifestat refuzul recunoaşterii hotărârii străine, în sensul art. 1098 din C. proc. civ. Faptul că a fost de acord cu admiterea acţiunii nu înlătură refuzul recunoaşterii hotărârii anterior formulării acţiunii.
Având în vedere considerentele reţinute, soluţionarea pricinii este de competenţa Tribunalului Buzău, în favoarea căruia urmează a fi stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1949/2014. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 1951/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
