ICCJ. Decizia nr. 1956/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1956/2014
Dosar nr. 982/108/2012
Şedinţa publică din 18 iunie 2014
Asupra cauzei de faţă reţine următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 22 februarie 2012, reclamanţii P.D., P.I.E. şi P.M. au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, solicitând obligarea acestuia, în calitate de expropriator, la anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 163/253 din 10 octombrie 2011 şi obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în sumă de 26.850 euro pentru terenul expropriat în suprafaţă de 2.685 mp.
În dezvoltarea motivelor, reclamanţii au susţinut că în calitate de proprietari ai terenului situat în Pecica, înscris în CF 304119 nedefinitivă Pecica, nr. cadastral 304119, în suprafaţă totală de 20.000 mp, au fost înştiinţaţi că pe suprafaţa de 2.685 mp urmează a se construi autostrada Arad - Nădlac, iar ca un echivalent al parcelei expropriate urmează a li se plăti despăgubiri materiale.
Prin procesul-verbal cu nr. 163/253 s-a stabilit, ca limită a despăgubirilor, suma de 0,16 euro/mp, însă reclamanţii nu au fost de acord cu această sumă, pe care au considerat-o derizorie atât faţă de valoarea de circulaţie a terenurilor pe piaţă, cât şi faţă de valoarea despăgubirilor acordate anterior care aveau o valoare cuprinsă între 4,34 euro/mp şi 10 euro/mp, în condiţiile în care valoarea medie de piaţă pentru terenurile extravilane din jurul oraşului Pecica, având categoria de folosinţă superioară, era de 10 euro/mp.
În opinia lor, la stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie avută în vedere inclusiv valoarea prejudiciului cauzat proprietarului prin lipsa de folosinţă, în condiţiile în care dacă acesta ar însămânţa terenul cu o cultură de floarea soarelui ar obţine o producţie medie de 3.500 kg/ha, cu o valoare de 8.750 RON/an, iar în 30 ani, ar obţine 262.500 RON, ceea ce nu acoperă sub nici o formă valoarea despăgubirilor,
Mai mult decât atât, reclamanţii au învederat că prin diferenţa existentă între valoarea stabilită după intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2010 şi cea stabilită anterior, pentru aceleaşi terenuri, cu aceeaşi categorie de folosinţă, se creează o discriminare între proprietarii terenurilor din aceeaşi localitate şi care au în proprietate aceleaşi categorii de terenuri, unele dintre ele chiar învecinate. Prin Sentinţa civilă nr. 280 din 29 ianuarie 2013,Tribunalul Arad a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii P.D., P.I.E. şi P.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 163/253 din 10 octombrie 2011 şi a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamanţilor suma de 3.804 RON cu titlu de despăgubiri, respingând restul pretenţiilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut următoarele:
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr. 255/2010 - se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză dispus de către instanţă conform prevederilor legale amintite, a rezultat o valoarea de circulaţie a suprafeţei de 2.685 mp de 46.700 RON, echivalentul a 10,300 euro.
Cu toate că experţii au arătat că pentru estimarea valorii de piaţă au fost utilizate două metode, respectiv metoda comparaţiilor de piaţă şi metoda randament, instanţa a apreciat că suma de 10.300 euro pentru o parcelă de 2.685 mp reprezentând teren agricol situat în extravilanul unei localităţi care nu este nici măcar reşedinţă de judeţ, este una exorbitantă, plasată în afara realităţii obiective. Drept urmare, tribunalul, din oficiu, a solicitat unui birou notarial situat în apropierea zonei în care se regăsea imobilul expropriat să comunice instanţei o copie a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anilor 2011 - 2012.
Urmare a Adresei nr. 223 din data de 08 mai 2012 emisă de BNP Asociaţi "D.", instanţa a reţinut ca preţul de 0,3 euro/mp reprezintă un indicator elocvent pentru stabilirea valorii aproximative de circulaţie a suprafeţei de 2.685 mp expropriată de la reclamanţi pentru construirea autostrăzii Arad - Nădlac, rezultând astfel o valoare de 805 euro, respectiv 3.623 RON.
A apreciat, în schimb, că nu se justifică includerea în cuantumul despăgubirilor a valorii pierderii producţiei agricole pentru un an de zile, întrucât din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu a rezultat că la momentul exproprierii, terenul ar fi fost însămânţat ori cultivat şi că, urmare a exproprierii, reclamanţii nu ar mai fi putut să culeagă recolta.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanţii P.D., P.I.E., P.M. cât şi pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România.
Prin Decizia civilă nr. 181 din 21 noiembrie 2013, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul reclamanţilor şi a schimbat în parte hotărârea atacată. în sensul că a dispus obligarea pârâtului la plata către aceştia a sumei de 44100 RON cu titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că stabilirea dacă evaluarea estimativă a terenurilor realizată prin H.G. nr. 488/2011 este una corectă sau nu, poate fi determinată doar în cadrul unei acţiuni civile exercitate potrivit art. 22 din Legea nr. 255/2010, cu efectuarea unei expertize în condiţiile art. 25 - 26 din Legea nr. 33/1994. Or, în speţă, prima instanţă nu s-a conformat dispoziţiilor legale mai sus menţionate, în sensul că nu a stabilit despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care să aibă în vedere valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat, precum şi preţui cu care se vând imobile similare.
Pentru aceste considerente, instanţa de apel a dispus completarea probatoriului prin efectuarea unei expertize potrivit căreia valoarea terenului expropriat a fost determinată la valoarea de 44.100 RON.
În ceea ce priveşte apelul pârâtului, instanţa a reţinut că susţinerile pârâtului apelant au caracter general, nefiind critici punctuale şi concrete ale modului în care instanţa a interpretat şi aplicat normele legale pe care şi-a întemeiat hotărârea sau ale manierei în care a calculat despăgubirea ce-i revine reclamantei pentru terenul expropriat.
Prin cererea formulată la data de 28 ianuarie 2014, pârâtul Statul român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi drumuri Naţionale din România SA, Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, a declarat recurs împotriva deciziei civile pronunţată de instanţa de apel, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pot 9 şi art. 312 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârilor atacate iar pe fondul cauzei, respingerea acţiunii ca neîntemeiata, constatând că valorile stabilite prin expertiza care a stat la baza declanşării procedurilor de expropriere sunt cele corecte.
În motivare, a indicat elementele componente ale despăgubirii propuse şi neacceptate de expropriat (valoarea imobilului şi prejudiciul cauzat), elemente care, în opinia sa, au fost avute în vedere la calculul despăgubirilor contestate în prezenta cauză şi a expus criteriile ce stau la baza stabilirii cuantumului despăgubirilor.
A învederat că preţul stabilit prin raportul de evaluare este corect iar datele cuprinse în raportul de evaluare ce a stat la baza hotărârii de stabilire a despăgubirilor sunt conforme cu dispoziţiile legale. A arătat că, în prezent, cadrul legal al exproprierii este reprezentat de dispoziţiile Legii nr. 255/2010, raportul de evaluare fiind întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 11 din legea specială, ale Legii nr. 33/1994 şi ale standardelor internaţionale de evaluare, valoarea stabilită în cuprinsul său fiind una specială, mai mare decât valoarea de piaţă, interesul generai, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, fiind corelat eu cel privat, al proprietarilor.
Pârâtul a mat invocat faptul că indicatorii tehnico - economici ai obiectivului "Autostrada Nădlac - Arad" au fost aprobaţi prin H.G. nr. 1480/2009, iar suma globală necesară despăgubirilor a fost stabilită prin H.G. nr. 416/2010 şi suplimentată prin H.G. nr. 1248/2010.
Examinând recursul în raport de excepţia de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte urmează a constata tardivitatea căii de atac, pentru următoarele considerente:
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul generai de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecarea unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Conform dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, termen care se calculează pe zile libere, potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că termenul de 15 zile, astfel cum este reglementat de dispoziţiile legale anterior citate, a fost depăşit. Astfel, Decizia nr. 99 din 21 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, a fost comunicată recurentului pârât, aşa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la lila 114 dosar apel la data de 16 decembrie 2013.
De la această dată a început să curgă termenul de recurs de 15 zile, care se împlinea pe data de 1 ianuarie 2014, zi declarată nelucrătoare. Conform prevederilor art. 101 alin, 5 C. proc. civ., în situaţia în care termenul se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală, acesta se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare. Cum prima zi lucrătoare ce a urmat datei de 01 ianuarie 2014 a fost 06 ianuarie 2014, rezultă că ultima zi de depunere în termenul legal a recursului a fost aceasta din urmă.
Cererea de recurs a pârâtului a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 28 ianuarie 2014, conform ştampilei de primire aplicată de instanţă pe memoriul de recurs.
În atare situaţie, se constată ca recurentul pârât a eludat dispoziţiile art. 301 C. proc. civ., deoarece a formulat recursul cu depăşirea termenului de 15 zile stabilit de aceste prevederi, împrejurare faţă de care, data fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, faţă de excepţia de fond a nulităţii, în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii reprezentând o excepţie de procedură absolută şi peremptorie.
Pentru aceste considerente, recursul urmează a fi respins, ca tardiv formulat.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurenta pârâtă să plătească intimaţilor pârâţi P.I.E., P.M. şi P.D. 2500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, a căror plată a fost probată cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ce constă în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România împotriva Deciziei nr. 181 A din 21 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apei Timişoara, secţia I civilă.
Obligă pe recurentul pârât Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România la plata sumei de 2500 RON către intimaţii reclamanţi P.I.E.., P.M. şi P.D., reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1955/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1957/2014. Civil. Hotarare care sa ţină loc... → |
|---|
