ICCJ. Decizia nr. 1958/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1958/2014
Dosar nr. 1224/59/2013
Şedinţa publică din 18 iunie 2014
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin declinare de la Curtea de Apel Timişoara, la data de 28 ianuarie 2014, G.C. a solicitat anularea Deciziei civile nr. Deciziei civile nr. 1619 din 20 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuentul arată că există contradicţie între decizia a cărei revizuire o solicită şi Decizia civilă nr. 1438 din data de 29 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, ambele având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 1382 din 30 ianuarie 2013 pronunţată de judecătoria Timişoara în dosarul 32228/325/2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea împotriva încheierii de carte funciară formulată de intimatul Municipiul Timişoara prin Primar, iar prin Sentinţa civilă nr. 22496 din 02 noiembrie 2012 pronunţată de aceeaşi de judecătorie în Dosarul nr. 20513/325/2012, a fost admisă plângerea împotriva încheierii de carte funciară formulată de acelaşi intimat şi a fost dispusă notarea în cartea funciară a plângerii penale formulate împotriva lui G.C. şi A.C.. Cele două hotărâri nu se pot concilia, întrucât cea de-a doua hotărâre a respins cererea de notare în cartea funciară a plângerii penale, cu toate că prima hotărâre constată că o astfel de notare este posibilă.
Revizuentul susţine că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de pct. 7 al art. 322 C. proc. civ. pentru admisibilitatea cererii de revizuire, existând două hotărâri definitive contradictorii, subzistând tripla identitate de elemente (părţi, obiect şi cauză), hotărârile fiind pronunţate în procese diferite. Susţine, de asemenea, că în al doilea proces a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat, depunând la dosarul cauzei hotărârile pronunţate în cauze similare.
Intimatul Municipiul Timişoara prin Primar a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
Analizând condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire formulate de G.C. şi întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Între părţile din prezenta cauză au existat două litigii.
Primul dintre acestea şi înregistrat pe rolul judecătoriei Timişoara sub nr. 20513/325/2012 a avut ca obiect plângerea formulată de Municipiul Timişoara prin Primar împotriva încheierii de carte funciară nr. 97915 din 04 iulie 2012 emisă de Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş. Prin această încheiere de carte funciară a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva încheierii nr. 9353 din 26 ianuarie 2011, prin care a fost respinsă notarea în cartea funciară nr. X, provenită din conversia C.F. Y Timişoara) nr. topografic PS 633, a plângerii penale pentru infracţiunile de fals şi uz de fals săvârşite de proprietari împotriva lui G.C. şi A.C.
Pentru a pronunţa această soluţie, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş a reţinut că plângerea penală a cărei notare a fost solicitată nu este în legătură cu o infracţiune care a stat la baza înscrierilor în cartea funciară, dreptul de proprietate al lui G.C. şi A.C. fiind înscris în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, şi ca atare nu poate face obiectul unei notări în cartea funciară.
Împotriva aceste încheieri, petentul a făcut plângere care a fost înregistrată pe rolul judecătoriei Timişoara sub nr. 4261/325/2011 la data de 23 februarie 2011, respinsă prin Sentinţa civilă nr. 22094 din 22 septembrie 2011, soluţie menţinută prin Decizia civilă nr. 90 din 31 ianuarie 2011 a Tribunalului Timiş. Curtea de Apel Timişoara prin Decizia civilă nr. 1601 din 19 iunie 2012 a casat ambele hotărâri judecătoreşti şi a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş, în raport de prevederile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996.
Prin încheierea nr. 97915 din 11 iulie 2012, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Timiş a respins, ca inadmisibilă, cererea de reexaminare împotriva încheierii de carte funciară nr. 9353 din 26 ianuarie 2011.
Prin Sentinţa civilă nr. 22496 din 02 noiembrie 2012 a Judecătoriei Timişoara, pronunţată în Dosarul nr. 20513/325/2012, menţinută prin Decizia nr. 1619 din 20 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, a fost admisă plângerea intimatului Municipiului Timişoara prin Primar împotriva încheierii de carte funciară nr. 97915 din 11 iulie 2012 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Timiş şi a fost dispusă notarea în CF nr. X (provenită din conversia C.F. Y Timişoara) nr. topografic PS 633, a plângerii penale formulate împotriva lui G.C. şi A.C.
Cel de-al doilea litigiu a avut drept obiect plângerea formulată de Municipiul Timişoara prin Primar împotriva încheierii de carte funciară nr. 162883 din 26 octombrie 2012 prin care Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş a respins cererea de reexaminare împotriva încheierii nr. 9359 din 26 ianuarie 2011 de respingere a notării în cartea funciară nr. Z Timişoara a plângerii penale împotriva lui G.C. şi A.C.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: pct. 7 dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Din dispoziţiile legale anunţate rezultă că motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. permite anularea ultimei hotărâri, în ipoteza în care se ajunge în situaţia ca acelaşi proces să fie soluţionat de două ori, prin pronunţarea unor hotărâri contradictorii, cu încălcarea puterii de lucru judecat a primei hotărâri.
Pentru ca motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să fie admisibil este necesar să fie îndeplinite condiţiile de triplă identitate cu privire la părţi, obiect şi cauză. Dacă în ceea ce priveşte identitatea calităţii părţilor şi al cauzei acestea sunt îndeplinite, Înalta Curte reţine că obiectul este diferit.
Astfel, se constată că obiectul deciziei a cărei revizuire se solicită l-a reprezentat plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr. 97915 din 04 iulie 2012, iar în primul litigiu obiect l-a constituit plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr. 162883 din 26 octombrie 2012.
Totodată, atât doctrina cât şi practica judiciară au statuat asupra faptului că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri judecătoreşti ale căror dispozitive conţin prevederi de neconciliat, care nu se pot executa simultan.
Se constată însă că punerea în executare a dispozitivului hotărârii a cărei revizuire a fost solicitată nu este împiedicată de dispozitivul primei hotărâri judecătoreşti, respectiv Decizia civilă nr. 1438 din 29 octombrie 2013, devreme ce fiecare vizează cărţi funciare diferite. Astfel, Decizia civilă nr. 1619 din 20 noiembrie 2013 a vizat notarea în cartea funciară nr. X Timişoara provenită din conversia cărţii funciare nr. Y Timişoara, nr. Top. 633, în timp ce Decizia civilă nr. 1438 din 29 octombrie 2013 a privit notarea plângerii penale în cartea funciară nr. Z Timişoara, cu nr. Top. 630/2.
Doar în situaţia în care cele două litigii ar fi purtat asupra aceluiaşi imobil înscris în aceeaşi carte funciară, identificat prin acelaşi nr. topografic, ar fi putut fi vorba despre o imposibilitate de punere în executare a celor două hotărâri judecătoreşti, chestiune ce nu poate fi reţinută în prezenta cauză.
Împrejurarea că aceleaşi dispoziţii legale au primit o interpretare diferită de către instanţele de judecată, nu poate deschide revizuentului prezenta cale de atac. O eventuală constatare a existenţei unei jurisprudenţe neunitare a instanţelor cu privire la chestiunea notării în cartea funciară a plângerilor penale poate face obiectul unei alte proceduri judiciare.
În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 57 din 11 februarie 2014 care chemată să verifice constituţionalitatea prevederilor art. 28 - 31 din Titlul II, Capitolul II din Legea nr. 7/1996 privind cadastru şi publicitatea imobiliară, republicată, a statuat asupra faptului că modul sumar de redactare a prevederilor legale criticate nu poate fi suplinit prin mecanismul excepţiei de neconstituţionalitate.
Faţă de considerentele mai sus reţinute, instanţa reţine că nu sunt îndeplinite cerinţele textului atunci când soluţiile contradictorii sunt pronunţate în cauze diferite, prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neacoperind situaţiile rezultate din practica neunitară a instanţelor, a căror reglare este atributul altor mecanisme judiciare.
Or, în speţă, revizuentul raportându-se impropriu la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., tocmai această practică neunitară o invocă, făcând trimitere la alte hotărâri pronunţate de aceeaşi instanţă prin care a fost dată o altă interpretare dispoziţiilor legale amintite.
Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârea asupra căreia poartă cererea de revizuire nu se înscrie în ipoteza legală prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul G.C. împotriva Deciziei nr. 1619 din 20 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1957/2014. Civil. Hotarare care sa ţină loc... | ICCJ. Decizia nr. 1966/2014. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
