ICCJ. Decizia nr. 1968/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1968/2014
Dosar nr. 731/740/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 18 iunie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Alexandria la data de 13 februarie 2014, reclamantul D.D. a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să consfinţească Acordul de mediere nr. 6 din 05 februarie 2014 încheiat cu D.G.D. în legătură cu sistarea stării de indiviziune de pe urma defunctului D.M.G., cu privire la imobilul situat în localitatea Nicolae Titulescu, judeţul Olt.
Prin Sentinţa civilă nr. 1079 din 26 martie 2014, Judecătoria Alexandria şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, în raport de dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 134/2010 privind Codul procedură civilă şi de împrejurarea că, în speţă, competenţa este atrasă de locul situării imobilului, or potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei imobilul se află situat în raza localităţii Nicolae Titulescu, judeţul Olt, aflat în circumscripţia judecătoriei Slatina.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 04 aprilie 2014 sub acelaşi număr.
Prin Sentinţa civilă nr. 4796 din 15 mai 2014, Judecătoria Slatina şi-a declinat la rândul său competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Alexandria şi, constatând ivit conflictul negative de competenţă l-a înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei Slatina a reţinui următoarele:
Competenţa teritorială se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 192/2006 care stabileşte o competenţă teritorială alternativă între judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are sediul sau reşedinţa părţile fie a judecătoriei în circumscripţia căreia se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere, în speţă nefiind vorba despre un litigiu care să atragă competenţa locului situării imobilului. Cum o parte are domiciliul în Alexandria rezultă că Judecătoria Alexandria este competentă să judece cauza.
Înalta Curte, cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui soluţionare a fost învestită reţine următoarele:
Este adevărat că dispoziţiile art. 118 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. reglementează o competenţă teritorială exclusivă în materia cererilor privitoare la moştenire, însă potrivit art. 13 din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare.
Conform prevederilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, în situaţia în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum şi al altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale, sub sancţiunea nulităţii absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanţei de judecată, pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condiţiile de fond şi de formă prin procedurile prevăzute de lege şi să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale.
Articolul 59 alin. (1) teza a 2-a din aceleaşi act normativ reglementează o competenţă teritorială alternativă care aparţine fie judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul oricare dintre părţi, fie judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere.
În speţă, prin cererea formulată, reclamantul a solicitat instanţei ca, prin hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunţată să se consfinţească Acordul de mediere nr. 6 din 05 februarie 2014 încheiat de mediator C.S. între reclamant şi D.G.D.
Regulatorul de competenţă reţine că instanţa de judecată nu a fost sesizată pe cale principală, cu o cerere de sistare a stării de indiviziune care să atragă competenţa materială absolută reglementată de dispoziţiile art. 118 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ci cu o cerere de consfinţire a unui acord de mediere. Or, potrivit dispoziţiilor din actul normativ amintit, în situaţia în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum şi al altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale, competenţă teritorială alternativă aparţine fie judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul oricare dintre părţi, fie judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere.
Împrejurarea că obiect al acordului de mediere îi reprezintă sistarea unei stări de indiviziune rezultate din succesiune cu privire la un imobil, nu este în măsură să califice prezenta acţiune drept una în materie succesorală şi care să atragă competenţa instanţei locului situării imobilului.
Faţă de toate aspectele reţinute mai sus, rezultă că cererea introductivă de instanţă priveşte o cerere prin care se doreşte consfinţirea acordului de voinţă al părţilor privind încetarea stării de indiviziune, stare de indiviziune rezultată din succesiune.
Astfel fiind, Înalta Curte reţine a fi incidente dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator care atribuie competenţa alternativă de soluţionare a cererilor judecătoriilor din circumscripţia locului unde a fost încheiată medierea sau cea de la domiciliul sau sediul oricăreia dintre părţi,
În raport de prevederile legale menţionate şi reţinând că domiciliul reclamantului D.D. se află în Alexandria, zonă aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Alexandria, aceasta este instanţa competentă să se pronunţe cu privire la cererea de consfinţire a acordului de mediere încheiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1966/2014. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1971/2014. Civil → |
|---|
