ICCJ. Decizia nr. 1975/2014. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1975/2014
Dosar nr. 8926/121/2012
Şedinţa publică din 19 iunie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 774 din 26 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 8926/121/2032 a fost respinsă, ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul C.P., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Galaţi.
Împotriva sentinţei civile a declarat recurs contestatorul C.P., iar prin Decizia nr. 27 din 16 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respins ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a hotărât următoarele;
Contestatorul C.P. a învestit instanţa de judecată cu o plângere îndreptată împotriva intimatei Casa Judeţeană de Pensii Galaţi vizând modalitatea de soluţionare a cererii sale de acordare a pensiei pentru limită de vârstă.
Prin cererea înregistrată sub nr. 40569 din 09 octombrie 2012, contestatorul a solicitat intimatei aprobarea condiţiilor de vechime pentru pensie.
Prin răspunsul administrativ nr. 40569/3117 din 22 octombrie 2012 emis ca urmare a solicitării contestatorului înregistrată sub nr. 40569 din 09 octombrie 2012, intimata Casa judeţeană de Pensii Galaţi a răspuns acestuia că nu sunt îndeplinite condiţiile în vederea obţinerii pensiei pentru Urnită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare întrucât nu este realizat stagiul complet, de cotizare de 35 de ani.
Reţinându-se aplicabilitatea dispoziţiilor art. 52 şi 53 din Legea nr. 263/2010, s-a constatat că recurentul-contestator, născut la data de 03 iunie 1957, are vârsta standard de pensionare la 65 ani, iar stagiul complet de cotizare de 35 ani.
În raport de dispoziţiile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care prevede reducerea vârstelor standard de pensionare dacă s-a realizat stagiul complet de cotizare, recurentul contestator, chiar dacă pentru activitatea desfăşurată în condiţii deosebite de muncă, beneficiază de o reducere a vârstei standard de pensionare potrivit tabelelor nr. 1 şi 2 prevăzute la art. 55 alin. (1) lit. a din Legea nr. 263/2010, rămâne în discuţie necesitatea îndeplinirii condiţiilor realizării stagiului complet de cotizare de 35 ani.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1671 din Legea nr. 19/2000 invocate de recurentul-contestator s-a constatat că acestea şi-au încetat aplicabilitatea ca efect al abrogării legii în conformitate cu dispoziţiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Decizia pronunţată în soluţionarea recursului a fost atacată cu recurs de către contestator care s-a declarat nemulţumit de soluţia pronunţată de instanţa de recurs, întrucât nu i s-a redus vârsta standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare.
La termenul de judecată din data de 19 iunie 2014, instanţa, din oficiu, a invocat inadmisibilitatea căii de atac promovată de reclamant, în raport de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Carte constată inadmisibil recursul pentru următoarele considerente:
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
În speţă, decizia atacată este o hotărâre pronunţată în soluţionarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. 2 pot. 4 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 299 C. proc. civ.
Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Întrucât hotărârea ce face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind pronunţată de o instanţă de recurs, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins în consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) raportat la an. 299 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.P. împotriva Deciziei nr. 27 din 16 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1972/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1976/2014. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
