ICCJ. Decizia nr. 1977/2014. Civil. Actiune în daune delictuale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1977/2014
Dosar nr. 548/1/2014
Şedinţa publică din 19 iunie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 1 martie 2007, reclamanta Direcţia Judeţeană pentru Tineret Dâmboviţa a chemat în judecată pe Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Regia Naţională a Pădurilor, Direcţia Silvică Târgovişte şi Ocolul Silvic Pucioasa, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 900.000 RON reprezentând prejudiciu cauzat Taberei "S." M. prin distrugerea vilelor B şi D, ca urmare a alunecărilor de teren din anul 2005, şi închiderea vilei A pentru a nu pune în pericol viaţa copiilor.
La termenul de judecată din 3 iunie 2009, când au avut loc şi dezbaterile pe fond. pârâta Direcţia Silvică Târgovişte a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ocolului Silvic Pucioasa, excepţie ce a fost admisă având în vedere că, potrivit art. 6 alin. (10) lit. a) din H.G. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva şi aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare ocoalele silvice sunt subunităţi din structura organizatorică a unităţilor din cadrul Romsilva, care nu au organe proprii de conducere, astfel că nu pot sta în judecată ca pârâte, aşa cum cer dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ.
Prin Sentinţa civilă nr. 1310 din 10 iunie 2009, Tribunalul Dâmboviţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ocolului Silvic Pucioasa şi a respins acţiunea formulată de reclamantă. S-a luat act că pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Dâmboviţa, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
La termenul din 22 martie 2012, având în vedere că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite de instanţă în sarcina acesteia, s-a dispus suspendarea judecării recursului în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ.
Prin referatul din data de 17 mai 2013, s-a învederat că de la data suspendării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., respectiv 22 martie 2012, a trecut mai mult de un an, perioadă de timp în care nu s-a îndeplinit niciun act de procedură, dosarul fiind repus pe rol, din oficiu, în vederea constatării perimării.
Prin Decizia nr. 116 din 23 octombrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, s-a constatat perimat apelul reclamantei, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 şi 252 C. proc. civ. şi s-a menţionat în dispozitivul hotărârii: "Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare".
Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 23 ianuarie 2014, instanţa din oficiu a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitiv, în sensul menţionării "Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare" în loc de "Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare".
Împotriva Deciziei nr. 116 din 23 octombrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a declarat recurs, la 28 ianuarie 2014, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Dâmboviţa prin Consiliul Judeţean Dâmboviţa, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului, pusă în discuţie din oficiu, Înalta Curte constata următoarele:
Prin Decizia nr. 116 din 23 octombrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, apelul reclamantei a fost constatat perimat în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Conform acestei text legal orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Potrivit art. 253 alin. (2) C. proc. civ. actualizat prin O.U.G. nr. 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, M. Of. 479/2000, hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare.
Prin urmare, termenul de declarare şi motivare a recursului este de 5 zile de la pronunţarea deciziei recurate, respectiv 23 octombrie 2013, termen care se calculează pe zile libere, iar potrivit art. 301 coroborat cu art. 101 alin. (1) C. proc. civ., acesta s-a împlinit la data de 29 octombrie 2013, aceasta fiind ultima zi de declarare a recursului.
Cererea de recurs a fost depusă la 28 ianuarie 2014, conform datei faxului şi vizei de înregistrare la Curtea de Apel Ploieşti aplicate pe cererea de recurs, cu depăşirea termenului de recurs, motiv pentru care intervine sancţiunea decăderii prevăzută de art. 103 C. proc. civ., cât timp partea recurentă nu a invocat şi dovedit o împrejurare mai presus de voinţa sa, care să o fi împiedicat să exercite în termenul legal calea de atac a recursului.
Faţă de cele arătate, fără să se analizeze motivele de recurs formulate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Dâmboviţa prin Consiliul Judeţean Dâmboviţa, se va privi ca tardiv recursul, în cauză neexistând aspecte de nelegalitate în sensul art. 3041 C. proc. civ. şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Dâmboviţa prin Consiliul Judeţean Dâmboviţa împotriva Deciziei nr. 116 din 23 octombrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1976/2014. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 1978/2014. Civil. Partaj judiciar. Revizuire -... → |
|---|
