ICCJ. Decizia nr. 2150/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2150/2014
Dosar nr. 41808/3/2009*/al
Şedinţa publică din 14 iulie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 27 iunie 2014, petentul T.C. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., completarea dispozitivului Deciziei nr. 1879 din 12 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. 41808/3/2009*, în sensul obligării recurenţilor reclamanţi H.A. şi H.M. la plata cheltuielilor de judecată în favoarea sa.
În motivarea cererii, petentul a arătat că deşi la termenul din 12 iunie 2014, avocat E.S. care l-a reprezentat în cauză, a solicitat atât prin concluziile orale cât şi prin notele scrise depuse la dosar, obligarea recurenţilor reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs, reprezentând onorariu de avocat, pentru care a depus la dosarul cauzei chitanţa în sumă de 4.000 RON, instanţa a omis să se pronunţe asupra acestora.
La termenul din 14 iulie 2014, Înalta Curte a rămas în pronunţare atât asupra încadrării în drept a cererii de completare a dispozitivului cât şi asupra fondului cererii.
În ceea ce priveşte încadrarea în drept a cererii, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 543 C. proc. civ. actual, invocate de petent, nu sunt incidente în cauză, având în vedere că dosarul în care s-a pronunţat Decizia 1879 din 12 iunie 2014 s-a judecat pe dispoziţiile vechiul cod, iar potrivit art. 27 din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Analizând cererea formulată în raport de dispoziţiile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ. incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, urmând a o admite pentru considerentele care urmează:
Potrivit dispoziţiilor legale sus-menţionate, dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.
Omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de prevederile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., sens în care aceasta se poate pronunţa, prin hotărâre separată, asupra cererii de completare.
Art. 274 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului.
Acest drept este recunoscut părţii şi atunci când ea a solicitat cheltuieli de judecată, dar instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.
În speţă, Înalta Curte constată că, la termenul din 12 iunie 2014, avocat E.S., pentru intimatul-reclamant T.C., atât prin concluziile orale cât şi prin notele scrise depuse la dosar, a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 4.000 RON reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei depusă fila 45 din dosarul de recurs, solicitare a cărei soluţionare nu se regăseşte în dispozitivul deciziei, obiect al prezentei cereri.
Or, asupra cheltuielilor de judecată, instanţa trebuie să se pronunţe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate decât prin intermediul executării silite.
Prin decizia al cărei dispozitiv se solicită a fi completat, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţii H.A. şi H.M. împotriva Deciziei nr. 345/A din 3 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Faţă de soluţia adoptată şi de solicitarea avocatei E.S., pentru intimatul pârât T.C., de acordare a cheltuielilor de judecată, devin incidente în cauză dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., privind obligarea părţii care a căzut în pretenţii, la plata cheltuielilor de judecată, solicitate şi dovedite de partea adversă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite cererea petentului şi va dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 1679 din 12 iulie 2014 a acestei instanţe, în sensul celor solicitate.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea formulată de petentul T.C. Completează dispozitivul Deciziei nr. 1879 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 41808/3/2009*, în sensul că obligă pe recurenţii reclamanţi H.A. şi H.M. la plata către intimatul pârât T.C. a sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iulie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2146/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2151/2014. Civil. Asigurări sociale. Recurs → |
|---|
