ICCJ. Decizia nr. 2151/2014. Civil. Asigurări sociale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2151/2014
Dosar nr. 1965/1/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 14 iulie 2014
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 63A din 7 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a admis apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva Sentinţei civile nr. 1764 din 13 iunie 2013 a Tribunalului Timiş, s-a modificat această sentinţă civilă şi s-a respins în totalitate contestaţia formulată de M.I., având ca obiect recalculare drepturi de pensie, în sensul valorificării veniturilor din Adeverinţa nr. 395 din 18 martie 2011 emisă de SC A. SA Arad precum şi plata către reclamant a diferenţei dintre pensia recalculată şi cea efectiv achitată, începând cu data de 1 decembrie 2012.
Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs reclamantul M.I., ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 25 aprilie 2014 şi înaintat de această instanţă, la data de 15 mai 2014, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre soluţionare.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat, la data de 26 mai 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C4, la data de 29 mai 2014, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Potrivit dovezilor din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar în data de 12 iunie 2014 a fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al reclamantului M.I., în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 14 iulie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Cod de procedură civilă, fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În speţă, hotărârea atacată cu recurs, respectiv Decizia civilă nr. 63A din 7 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a fost pronunţată în soluţionarea apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva Sentinţei civile nr. 1764 din 13 iunie 2013 a Tribunalului Timiş, pe care a modificat-o, respingând în totalitate contestaţia formulată de M.I., având ca obiect recalculare drepturi de pensie, în sensul valorificării veniturilor din Adeverinţa nr. 395 din 18 martie 2011 emisă de SC A. SA Arad precum şi plata către reclamant a diferenţei dintre pensia recalculată şi cea efectiv achitată, începând cu data de 1 decembrie 2012.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 - privind Noul Cod de Procedură Civilă, hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale, respectiv recalculare drepturi pensie.
În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, Decizia civilă nr. 63A din 7 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin lege, cenzurii acestei căi de atac.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul M.I.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul M.I. împotriva Deciziei civile nr. 63/A din 7 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iulie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2150/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2152/2014. Civil → |
|---|
