ICCJ. Decizia nr. 2234/2014. Civil. Conflict de muncă. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2234/2014
Dosar nr. 1227/1/2014
Şedinţa publică din 18 septembrie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Prin Decizia nr. 914 din 19 martie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea P.L.M. împotriva Deciziei nr. 568 din 7 februarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 30/54/2012.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut că p rin motivele de contestaţie în anulare dezvoltate în scris nu s-a invocat nici unul din motivele de contestaţie reglementate de art. 317 ori de art. 318 C. proc. civ., ci doar faptul că instanţa de recurs nu ar fi analizat corect fondul raportului juridic dedus judecăţii.
Împotriva acestei decizii contestatoarea P.L.M. a formulat o nouă contestaţie în anulare, invocând existenţa unor falsuri şi solicitând a fi supusă unui test poligraf.
În aplicarea dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată următoarele:
Decizia pe care contestatoarea a înţeles să o atace cu contestaţie în anulare a fost pronunţată, de asemenea, într-o contestaţie în anulare, respinsă ca inadmisibilă, ca urmare a faptului că niciunul din motivele invocate nu a putut fi încadrat în motivele expres prevăzute de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac.
Căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).
Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Textul are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.
Aşadar, sunt condiţii de admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât şi cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestaţiei în anulare şi care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.
Or, în speţă, afirmaţiile contestatoarei nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres şi limitativ de art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Mai mult, exercitarea repetată a unei căi de atac, pentru împrejurări ce nu pot constitui motive în înţelesul legii, constituie un abuz de drept.
Nu în ultimul rând, art. 321 C. proc. civ. nu permite formularea unei noi contestaţii pentru motive ce au existat la data celei dintâi, tocmai pentru a se împiedica practica abuzivă a promovării unor contestaţii repetate.
Aşa fiind, faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea P.L.M. împotriva Deciziei nr. 914 din 19 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2233/2014. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2235/2014. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
