ICCJ. Decizia nr. 2412/2014. Civil. Hotarare care sa ţină loc de act de vanzare-cumparare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2412/2014
Dosar nr. 425/114/2013
Şedinţa publică din 26 septembrie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 17 ianuarie 2013, reclamanta P.M. a chemat în judecată pe pârâta SC C.V. SRL Merei, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare a terenurilor evidenţiate în antecontractul autentificat din 20 aprilie 2012 la BNP S.S. Buzău, iar, în subsidiar, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 130.000 euro şi a dobânzilor aferente calculate de la 20 aprilie 2012, până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta SC C.V. SRL antecontractul autentificat din 20 aprilie 2012 la BNP S.S. Buzău, prin care pârâta se obliga să îi vândă terenurile situate în comuna Merei, judeţul Buzău, pentru suma totală de 300.000 euro. La aceeaşi dată, între pârâta SC C.V. SRL şi SC Î.M.C.V. SRL cu sediul în Republica Moldova, s-a încheiat contractul de cesiune de creanţă prin care s-a menţionat că SC C.V. SRL, în calitate de cedent, cedează cesionarului SC Î.M.C.V. SRL cu sediul în Republica Moldova toate drepturile pe care le deţine în legătură cu creanţa în cuantum total de 300.000 euro faţă de debitorul promitent P.M.
Pe capătul secund al cererii, reclamanta a arătat că prin notificarea din 12 decembrie 2012 a solicitat pârâtei ca, în cazul refuzului de a încheia antecontractelor şi contractelor în formă autentică, să îi restituie suma de 230.000 euro virată pentru achiziţionarea terenurilor. La data de 24 decembrie 2012, pârâta i-a restituit suma de 100 000 euro.
Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat respingerea primului capăt al cererii şi radierea notării din cartea funciară a antecontractului autentificat din 20 aprilie 2012; de asemenea, a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în raport cu al doilea capăt al cererii.
Prin sentinţa civilă nr. 2871 din 20 iunie 2013, Tribunalul Buzău a respins cererea de pronunţare a hotărârii care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare formulată de reclamanta P.M., în contradictoriu cu pârâta SC C.V. SRL, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei faţă de capătul de cerere privind obligarea la restituirea sumei de 60.000 euro, a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 60.000 euro, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei faţă de capătul de cerere privind restituirea sumei de 170.000 euro, aşa cum a fost redusă prin precizarea la cerere, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea sumei de 170.000 euro ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis cererea reconvenţională şi a dispus radierea din cartea funciară a notării antecontractului de vânzare cumpărare autentificat din 20 aprilie 2012.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat că la data de 20 aprilie 2012 a fost încheiat între părţi antecontractul autentificat la BNP S.S. Buzău, prin care pârâta-reclamantă se obliga să vândă reclamantei-pârâte mai multe suprafeţe de teren situate în comuna Merei, judeţul Buzău, iar aceasta din urmă se obliga să achite preţul total de 300.000 euro în 4 tranşe. În antecontract s-a prevăzut că încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentic se va realiza la data achitării integrale a ultimei tranşe din preţul convenit, dată de la care se va transfera şi dreptul de proprietate asupra terenurilor către reclamanta-pârâtă însă, în acord cu prevederile pactelor comisorii din antecontract, acesta a fost desfiinţat de drept şi fără nici o altă formalitate la data de 20 iulie 2012 din cauza neîndeplinirii de către reclamanta-pârâtă a obligaţiei de plată a celei de-a doua tranşe de preţ.
A reţinut tribunalul că refuzul pârâtei-reclamante (promitent vânzător) nu este unul nejustificat, ci se întemeiază pe desfiinţarea legitimă a antecontractului, ca urmare a neîndeplinirii culpabile de către reclamanta-pârâtă a plăţii, în termenul scadent, a celei de-a doua tranşe a preţului.
Prin decizia nr. 14 din 21 ianuarie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă P.M. împotriva sentinţei nr. 2871 din 20 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Buzău, reţinând, în esenţă, că potrivit art. 1669 alin. (1) C. civ., „când una dintre părţile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză nejustificat să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţare unei hotărâri care să ţină loc de contract”, însă în speţă, contractul nu a fost încheiat din cauza neachitării la scadenţă a ratelor stabilite de comun acord de părţi.
De asemenea, în cauză în mod corect s-a făcut şi aplicarea prevederilor art. 1553 C. civ. privind pactul comisoriu, ale art. 1554 C. civ. privind efectele rezoluţiunii şi ale rezilierii şi, respectiv, ale art. 1522 C. civ. privind punerea în întârziere de către creditor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, la data de 23 ianuarie 2014, în termenul procedural, reclamanta P.M.; declaraţia de recurs a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27 martie 2014, primind termen de judecată la data de 26 septembrie 2014.
Analizând excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat iar neîndeplinirea obligaţiei de plată, până la termenul stabilit, se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii, aceeaşi sancţiune fiind prevăzută şi de art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în situaţia neachitării timbrului judiciar.
În speţă, recurenta-reclamantă a fost legal citată cu menţiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 13.557 RON şi de a depune timbru judiciar în cuantum de 5 RON, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, însă nu s-a conformat.
Se constată, de asemenea, că recurenta-reclamantă nu a contestat modul de stabilire a taxei judiciare de timbru şi nu a solicitat acordarea de ajutor public judiciar cu privire obligaţia de plată a acesteia.
Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile legale invocate, Înalta Curte va anula recursul declarat în cauză, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-reclamantă P.M. împotriva deciziei nr. 14 din 21 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2411/2014. Civil. Prestaţie tabulară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2413/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
