ICCJ. Decizia nr. 2477/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2477/2014
Dosar nr. 1812/96/2008*
Şedinţa publică din 1 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la 7 mai 2007, reclamantul B.S.C. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Miercurea-Ciuc şi Primarul Municipiului Miercurea-Ciuc, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună modificarea, respectiv completarea Dispoziţiei nr. 1152 din 4 aprilie 2007 emisă de primar în soluţionarea notificării N 2062/2001, în sensul rezolvării în întregime a acestei notificări şi cu privire la imobilele cuprinse în CF iniţial nr. AA Jigodin, nr. top. BB şi CC, situate la locul numit "Băile Miercurea-Ciuc" din municipiul Miercurea-Ciuc, respectiv cu privire la construcţiile înscrise în CF nr. DD Jigodin, de sub B2, prin restituirea în natură, sau, dacă acest lucru nu este posibil, să acorde în compensare alte bunuri sau servicii sau să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile reglementate de Legea nr. 10/2001.
Prin Sentinţa civilă nr. 2511 din 4 octombrie 2007 Tribunalul Harghita a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând în considerente că dispoziţia atacată a admis notificarea şi a dispus restituirea unui teren în suprafaţă de 6785 mp cu individualizarea topografică identică celei din notificare. În privinţa construcţiilor pretinse pe calea contestaţiei, acestea nu au fost solicitate prin notificare.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 13/A din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, fiind desfiinţată hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu motivarea că tribunalul nu s-a preocupat de analizarea pretenţiei reclamantului, întrucât din cuprinsul notificării rezulta clar că acesta a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul cu construcţii; în plus, din documentaţia depusă la dosarul cauzei rezultă că terenurile înscrise în CF DD Jigodin sub A+4, 9 şi 10 au fost transcrise în CF AA nou-înfiinţată, în favoarea Statului Român, în aplicarea Decretului nr. 712/1966.
Reluând judecata cauzei, Tribunalul Harghita a pronunţat Sentinţa civilă nr. 574 din 11 martie 2010, prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată.
S-a reţinut, în motivarea soluţiei, caracterul neîntemeiat al contestaţiei, în condiţiile în care reclamantul a cerut, prin notificarea transmisă, doar restituirea imobilului înscris în CF DD Jigodin, abia cu ocazia depunerii obiectivelor la raportul de expertiză pretinzând să fie identificate imobilele de sub nr. top EE, FF şi GG. De asemenea, reclamantul nu a solicitat despăgubiri pentru construcţiile demolate după naţionalizare, aşa încât nu există construcţii care s-ar putea restitui pe seama acestuia.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul, admis prin Decizia civilă nr. 86/A din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş. În consecinţă, a fost schimbată în parte sentinţa menţionată, în sensul că a fost admisă în parte contestaţia şi modificată Dispoziţia nr. 1152 din 3 martie 2007 emisă de Primarul Municipiului Miercurea-Ciuc, stabilindu-se în favoarea reclamantului dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul construcţii înscris în CF nr. DD Jigodin, compus din: restaurant, cămară, pivniţă şi 4 construcţii pentru băi, respectiv: bazin pentru bărbaţi, bazin pentru femei, bazin mixt şi o baie de iarnă. Au fost menţinute celelalte dispoziţii din hotărârea atacată şi obligaţi intimaţii la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia nr. 6815 din 7 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-au admis recursurile declarate de reclamant şi de pârâtul Municipiul Miercurea-Ciuc, s-a casat decizia atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut, de către instanţa de control judiciar, că ambele recursuri au criticat faptul că instanţa de apel nu a lămurit deplin situaţia de fapt a terenurilor cu nr. top. FF, EE şi GG, împrejurare ce a dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale. Instanţa de apel a acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţii despre care părţile susţin că se află pe un teren cuprins într-o altă carte funciară, respectiv CF nr. AA Jigodin, însă referitor la acest teren a omis a soluţiona cererea reclamantului de restituire în natură.
Instanţa de recurs a fixat limitele rejudecării, respectiv verificarea de către instanţa de apel dacă a fost transportată CF nr. HH în CF nr. II Jigodin, dacă terenul cu nr. top. FF, EE şi GG, care s-ar regăsi în anexa la notificare, a constituit obiect al notificării, cum a susţinut reclamantul, iar în caz afirmativ, să se verifice îndeplinirea tuturor condiţiilor de drept substanţial, reglementate de Legea nr. 10/2001, cu privire la calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului, în condiţiile în care entitatea notificată nu s-a pronunţat referitor la acest imobil, considerând că nu a fost învestită.
Reluând judecata, cu referire la limitele fixate prin decizia de casare, Curtea de Apel Târgu Mureş a pronunţat Decizia civilă nr. 102/A din 15 noiembrie 2013, prin care a admis apelul reclamantului, a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a admis în parte contestaţia, a modificat Dispoziţia nr. 1152 din 3 aprilie 2007, emisă de Primarul Municipiului Miercurea-Ciuc şi în consecinţă, a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantului, a imobilelor-construcţii, respectiv bazinul mijlociu C10, bazinul mare C11 şi bazinul mic C16, împreună cu terenul aferent acestora, înscrise în CF nr. AA Jigodin (actualmente CF JJ Jigodin) nr. top. FF, EE, GG, conform raportului de expertiză tehnică, aflat la dosar. A fost stabilit, în favoarea reclamantului, dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul construcţii înscris în CF. nr. DD Jigodin, compus din: restaurant, cămară, pivniţă, identificate prin acelaşi raport de expertiză tehnică.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, prin notificarea transmisă în baza Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat să îi fie restituit imobilul cu construcţii, cuprins în CF nr. DD Jigodin, nr. top. KK, LL, MM şi NN, situat în Băile Miercurea-Ciuc, trecut în mod abuziv în proprietatea Statului în baza Decretului nr. 712/1966 şi art. III din Decretul nr. 218/1960. A menţionat reclamantul că terenul cu construcţii are o suprafaţă de 6790 mp şi a format proprietatea antecesorilor săi H.I., H.V. şi H.E.
Prin Dispoziţia nr. 1152 din 3 aprilie 2007 emisă de primar, s-a admis notificarea şi s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Băile Miercurea-Ciuc, identificat prin CF nr. DD Jigodin, nr. top. NN, LL, MM şi NN în suprafaţă totală de 6.785 mp.
S-a constatat, potrivit rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, că CF nr. DD Jigodin a cuprins iniţial, la nr. de ordine A+4, corpul funciar cu nr. top. EE, cu suprafaţa tabulară de 3.618 mp şi corpul funciar de la nr. de ordine A+10, cu nr. top. FF, cu suprafaţa tabulară de 284 mp. Cele două corpuri funciare au fost transnotate în CF AA Jigodin.
S-a reţinut, evaluându-se probele administrate în cauză, că terenul solicitat prin notificarea reclamantului se referă la nr. topografic EE cu suprafaţa tabulară de 3.618 mp, nr. top. FF cu suprafaţa tabulară de 284 mp, înscrise iniţial în CF DD Jigodin, care au fost transcrise în CF AA şi nr. top. GG cu suprafaţa de 36 mp, înscrise în C.F AA Jigodin. Suprafaţa totală a celor trei corpuri funciare este de 3.938 mp. Din această suprafaţă, cea de 3.918 mp este cuprinsă în CF nr. JJ Miercurea-Ciuc, cu suprafaţa tabulară de 23.375 mp, proprietar tabular fiind Municipiul Miercurea-Ciuc şi reprezentând domeniu public, iar o suprafaţă de 20 mp este situată în afara terenului, intabulat în CF JJ Miercurea-Ciuc.
De asemenea, tot pe situaţia de fapt, s-a stabilit că pe terenul de 3.938 mp sunt edificate construcţii, respectiv: clădirea C2 centrală termică, construită în 1980; construcţia C3 pavilion de lemn şi C4 terasă la pavilionul de lemn, construită în 1980 - construcţie demontabilă; construcţia C5 - vestiare (garderobă) şi depozit, din anul 1980; construcţia C7 şi C9 - din 1971 şi 1980; construcţiile C10 - bazinul mijlociu, C11 - bazinul mare şi bazinul mic C16 sunt construcţii vechi, realizate înainte de naţionalizare. Cu referire la raportul de expertiză, s-a constatat că numai clădirile C7 şi C9 au fost păstrate parţial, dar au suferit transformări periodice prin demolarea aproape totală a zidurilor iniţiale, recompartimentare şi modernizare, au suprafaţa de 360 mp după reamenajările din 1971 şi 1980, mai mult cu 170,43 mp faţă de suprafaţa iniţială, de 190,43 mp, din CF iniţială. Expertul a concluzionat şi că numai 30% din vechea clădire s-a menţinut, iar lucrările ulterioare au avut menirea de a asigura confortul necesar şi respectarea normelor sanitare.
Faţă de această situaţie de fapt, rezultată din probele dosarului, instanţa de apel a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptăţită, calitate care nici nu a mai fost contestată de către partea adversă, cu privire la imobilul menţionat. Cu trimitere la concluziile rapoartelor de expertiză, s-a reţinut că parte din construcţii au fost edificate înainte de naţionalizare şi se pot restitui în natură reclamantului, iar pentru partea de construcţii care au suferit modificări şi adăugiri peste procentul stabilit prin legea specială, reclamantul este îndreptăţit la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
În sensul celor arătate a fost schimbată în tot sentinţa de primă instanţă şi modificată dispoziţia primarului, prin restituirea în natură, în favoarea reclamantului, şi a imobilelor-construcţii, respectiv bazinul mijlociu C10, bazinul mare C11 şi bazinul mic C16, împreună cu terenul aferent acestora, înscrise în CF nr. AA Jigodin, actualmente CF JJ Jigodin, nr. top. FF, EE, GG şi stabilirii în favoarea aceluiaşi reclamant a dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul-construcţii înscris în CF DD Jigodin, compus din restaurant, cămară, pivniţă.
Împotriva deciziei a declarat recurs Municipiul Miercurea-Ciuc, care a formulat următoarele critici:
- Instanţa de apel, la momentul rejudecării, a nesocotit limitele deciziei de casare, deoarece nu a avut în vedere obiectul notificării transmise conform Legii nr. 10/2001, respectiv imobilul identificat prin aceasta. Dimpotrivă, a interpretat notificarea ca şi cum aceasta s-ar fi referit şi la imobilele identificate prin nr. top FF, EE şi GG, evidenţiate în CF nr. AA Jigodin.
În realitate, prin notificarea formulată, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului identificat prin CF nr. DD a localităţii Jigodin, nr. top NN, LL, MM, NN în suprafaţă de 6.790 mp, chiar partea precizând că celelalte numere top (nr. BB - GG) au fost indicate în actele anexate notificării, ceea ce înseamnă că în privinţa lor nu s-a desfăşurat procedura prealabilă.
Aşadar, având în vedere că Notificarea nr. 2062/2001 se referă doar la imobilul identificat prin CF nr. DD Jigodin, nr. top NN, LL, MM, NN în suprafaţă de 6.790 mp, înseamnă că notificarea a fost soluţionată în întregime, fiind legal emisă dispoziţia primarului.
- Hotărârea atacată este nelegală şi pentru că stabileşte dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, deşi acesta fusese abrogat prin art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013, iar singura modalitate în care puteau fi acordate măsurile reparatorii era aceea a compensării prin puncte, faţă de dispoziţiile art. 16, cu referire la art. 41 alin. (5) şi art. 21 din actul normativ anterior menţionat.
În drept, s-a făcut referire la dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi susţinând caracterul legal al deciziei atacate, care a respectat şi a făcut aplicarea îndrumărilor date de instanţa de recurs la momentul rejudecării. Astfel, a fost lămurit obiectul notificării, care a vizat "imobilele cu construcţii", precum şi faptul că pentru identificarea acestora au fost indicate CF nr. DD şi CF nr. AA Jigodin, această din urmă carte funciară conţinând numerele topografice FF - GG.
S-a mai arătat de către intimatul-reclamant, că referirea pe care o face instanţa de apel la dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, atunci când stabileşte măsurile reparatorii, nu înseamnă contestarea sau negarea noii reglementări conţinute de Legea nr. 165/2013, ci doar faptul că interpretarea deciziei instanţei trebuie să se facă în sensul în care să producă efecte juridice, respectiv prin aplicarea noii reglementări în faza executării silite.
Analizând aspectele deduse judecăţii prin intermediul recursului, Înalta Curte constată prioritar, că, deşi criticile nu sunt încadrate în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., dezvoltarea motivelor, care vizează nesocotirea unei norme procedurale (art. 315 C. proc. civ.), precum şi a unor dispoziţii de drept material conţinute de Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 165/2013 - face posibilă încadrarea acestora în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în cazurile reglementate în art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., dar au caracter nefondat. Astfel:
- Deşi pretinde că la momentul rejudecării, instanţa de apel ar fi nesocotit îndrumările date prin decizia de casare, încălcând aşadar prevederile art. 315 C. proc. civ., în fapt, recurentul nu dezvoltă argumente care să-i sprijine această susţinere.
În realitate, pârâtul-recurent este nemulţumit de concluzia instanţei de apel care a judecat în limitele trasate prin decizia din recurs, tranşând aspectul referitor la obiectul notificării, care învestise entitatea deţinătoare a imobilului.
În acest sens, se constată că instanţa de apel a reţinut corect că premisa de la care trebuie să pornească în soluţionarea căii devolutive de atac este aceea a lămuririi situaţiei de fapt a terenului cu nr. top FF, EE şi GG, în ce măsură a reprezentat obiect al notificării şi dacă, astfel, reclamantul justifică, inclusiv în privinţa acestui imobil, calitatea de persoană îndreptăţită; de asemenea, lămurirea situaţiei de fapt şi în mod corespunzător, a celei juridice, a presupus verificări în legătură cu transferul CF nr. DD Jigodin într-o altă carte funciară, cu nr. AA.
Or, evaluând probele administrate în cauză (rapoarte de expertiză topografică), instanţa de apel a stabilit, pe aceste elemente de fapt ale pricinii, că, iniţial, CF DD Jigodin a cuprins corpul funciar nr. top EE (3.618 mp), corpul funciar cu nr. top FF (284 mp), fiind transcrise apoi în C.F. AA, unde se regăseşte şi nr. top GG (36 mp), iar notificarea a vizat şi toate aceste terenuri.
De asemenea, tot pe baza rapoartelor de expertiză a fost stabilită situaţia construcţiilor de pe terenurile notificate, apreciindu-se asupra măsurilor reparatorii cuvenite în funcţie de starea fizică în prezent a acestora (demolate, transformate, reamenajate, recompartimentate şi modernizate).
În aceste condiţii, susţinerea pârâtului-recurent, în sensul că instanţa de apel ar fi nesocotit îndrumările deciziei de casare, este lipsită de fundament.
În realitate, nemulţumit de concluzia instanţei bazată pe probele dosarului, recurentul doar pretinde o soluţie contrară, respectiv că Notificarea nr. 2062/2001 ar fi vizat numai imobilul identificat prin CF DD, cu nr. top LL, MM, NN.
Raportându-se strict la conţinutul notificării (în care se menţionează imobilul cu construcţii din CF DD, dar este anexată şi cartea funciară AA a localităţii Jigodin), recurentul ignoră faptul că, în demersul de a identifica obiectul notificării, instanţa s-a referit şi la alte elemente probatorii, pe baza cărora a stabilit un anumit conţinut al cărţii funciare respective (şi cu alte nr. topografice), decât cele indicate de către pârât, inclusiv transcrierea respectivei cărţi funciare în alta, cu alt număr.
De altfel, recurentul-pârât însuşi, înaintând instanţei de fond actele care au stat la baza soluţionării notificării, transmite printre documentaţia de identificare şi memoriul tehnic întocmit de expert N.A., memoriu în care se face referire şi la nr. top FF, EE şi GG situate în incinta ştrandului.
- Critica vizând greşita stabilire a măsurilor reparatorii în echivalent pe temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, deşi acestea ar fi trebuit acordate sub forma punctelor compensatorii, aşa cum prevede noua reglementare (Legea nr. 165/2013) intrată în vigoare la data judecăţii apelului, nu se poate constitui într-un aspect de nelegalitate, apt să conducă la admiterea recursului.
Astfel, potrivit art. 21 din Legea nr. 165/2013, stabilirea în concret a măsurilor compensatorii prin puncte este dată în competenţa unui organ administrativ (Secretariatul Comisiei Naţionale), care procedează la evaluare potrivit unei grile notariale, convertind valoarea astfel stabilită în puncte.
Ca atare, la fel ca în reglementarea Legii nr. 247/2005, care organizase procedura restituirii în două etape - una judiciară, în cadrul căreia se aprecia asupra calităţii de persoană îndreptăţită şi una administrativă, în cadrul căreia se stabileau în concret măsurile reparatorii de către o Comisie Centrală - noul act normativ păstrează această distincţie, în condiţiile în care întreaga procedură a determinării punctelor se desfăşoară în faţa Secretariatului Comisiei Naţionale.
Astfel fiind, nu se poate susţine nelegalitatea deciziei din apel pentru că nu a stabilit măsura compensatorie prin puncte, câtă vreme acestea se determină în concret într-o etapă ulterioară procedurii jurisdicţionale.
În acelaşi timp, dispoziţia instanţei de apreciere asupra măsurii reparatorii prin echivalent cu trimitere la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 - ca normă de drept material care a guvernat materia dedusă judecăţii până la momentul soluţionării cauzei în apel, intervenită, oricum, după mai multe cicluri procesuale - nu poate reprezenta un aspect de nelegalitate a soluţiei pronunţate.
Aceasta, întrucât relevantă în economia speţei, este stabilirea imposibilităţii restituirii în natură a unei părţi din imobil şi acordarea măsurii reparatorii în echivalent, a cărei convertire în măsură compensatorie în puncte ţine, oricum, de faza executării hotărârii (iar nu de legalitatea măsurii).
În acest sens, sub aspectul menţionat, se constată că, potrivit art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 "obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21".
Rezultă că legiuitorul a avut în vedere lipsirea de efectul autorităţii de lucru judecat a hotărârilor irevocabile care stabileau un anumit conţinut al măsurilor reparatorii, înlocuindu-le cu cele prevăzute de noua reglementare.
Pentru identitate de raţiune (mutatis mutandis), o asemenea convertire a măsurilor reparatorii se va realiza în temeiul art. 41 cu referire la art. 21 din Legea nr. 165/2013 şi în situaţia hotărârilor devenite irevocabile ulterior, ca în speţă.
Pe acest aspect, în mod corect a arătat intimatul-reclamant că decizia instanţei de apel trebuie înţeleasă în sensul în care ea este susceptibilă de executare (producătoare de efecte juridice), împrejurarea că dispozitivul hotărârii face referire la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 neputând semnifica faptul că dispoziţiile Legii nr. 165/2013 nu se vor aplica în executarea deciziei.
Ca atare, criticile recurentului-pârât, vizând greşita înlăturare a incidenţei Legii nr. 165/2013, nu se circumscriu vreunui aspect de nelegalitate al soluţiei adoptate, întrucât, în realitate, vizează împrejurări care ţin de faza executării silite - respectiv, de convertire a măsurii reparatorii prin echivalent în măsura compensatorie prin puncte - şi de procedura administrativă în faţa Secretariatului Comisiei Naţionale (de evaluare în concret şi stabilire a punctelor compensatorii).
În sprijinul acestei concluzii, potrivit căreia aplicarea unei norme legale noi proceselor în curs trebuie făcută în aşa fel încât să nu strice echilibrul procesual al părţilor, sunt şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 269 din 7 mai 2014, care s-a pronunţat asupra neconstituţionalităţii unor texte din Legea nr. 165/2013 (publicată în M. Of. nr. 513/9.07.2014).
Potrivit deciziei instanţei de contencios constituţional, "în condiţiile în care un nou text de lege devine aplicabil proceselor în curs de desfăşurare, riscul apariţiei unui dezechilibru procesual între părţile din litigiu trebuie înlăturat de instanţele de judecată printr-o interpretare a acestuia în respectul exigenţelor impuse de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prin art. 6 care consacră dreptul la un proces echitabil, în conformitate cu art. 20 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte" (parag. 27).
În speţă, eficienţa deciziei instanţei de apel din perspectiva noilor dispoziţii legale va fi dată în faza executării silite, unde măsura reparatorie în echivalent se va concretiza în măsura compensatorie prin puncte.
Pentru toate aceste considerente, criticile formulate de către recurent au fost găsite nefondate, recursul urmând a fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Municipiul Miercurea-Ciuc şi Primarul Municipiului Miercurea-Ciuc împotriva Deciziei nr. 102/A din 15 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
Obligă pe recurenţi la 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant B.S.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2476/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2478/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
