ICCJ. Decizia nr. 2542/2014. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2542/2014
Dosar nr. 248/46/2014
Şedinţa publică din 02 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 martie 2011, reclamantul Sindicatul S. Argeş, în nume propriu şi pentru membrii de sindicat pe care îi reprezintă, a formulat acţiune, în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Sănătate Publică Argeş, împotriva dispoziţiilor privind reîncadrarea şi stabilirea drepturilor salariale emise de pârâtă, în baza cărora, începând cu data de 1 ianuarie 2011, se stabilesc drepturile salariale (salariu de bază şi sporuri) potrivit Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010 şi Ordinului nr. 42/77/2011, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea acestor dispoziţii şi obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti la nivelul funcţiilor similare în cadrul Direcţiei de Sănătate P ublică Argeş, începând cu data de 1 ianuarie 2011, precum şi Ia plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea de şedinţă din data de 25 ianuarie 2012, instanţa a dispus disjungerea cauzei şi formarea unui dosar pentru fiecare reclamant, membru de sindicat, dosarul de faţă privind reclamanta B.M., precum şi dispoziţia de reîncadrare din 16 februarie 2011, respectiv dispoziţia de stabilire a drepturilor saiariale din data de 16 februarie 2011, emise în temeiul Legilor nr. 284/2010 şi nr. 285/2010.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Sănătăţii, solicitând obligarea acestuia, în eventualitatea admiterii acţiunii principale, la asigurarea fondurilor necesare plăţii drepturilor saiariale, deoarece ministerul este ordonator principal de credite.
Prin sentinţa civilă nr. 43 din data de 0 8 februarie 2012, Tribunalul Argeş a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii şi acţiunea formulată, ca neîntemeiate.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 1582/2012 a Curţii de Apel Piteşti, a fost casată sentinţa civilă pronunţată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.
Primind cauza spre rejudecare, la dosar a fost depusa de către Sindicat o cerere completatoare a acţiunii, prin care a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unor noi dispoziţii de încadrare, pentru reclamanta B.M., referitoare la drepturile saiariale, începând cu data de 1 ianuarie 2011, la nivelul funcţiilor similare din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Argeş, la modificarea în parte a contractului individual de muncă, în ceea ce priveşte drepturile salariale începând cu data de 1 ianuarie 2011 şi la plata diferenţelor de drepturi salariale dintre cele cuvenite şi cele efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflaţie, până la data plăţii efective.
Prin sentinţa nr. 9543 din data de 21 iunie 2013, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins acţiunea completată, formulată de reclamantul Sindicatul S. Argeş, pentru reclamanta-membru de sindicat B.M., ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 664 din data de 24 martie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Sindicatul S. Argeş, pentru reclamanta-membru de sindicat B.M., împotriva sentinţei nr. 9543 din data de 21 iunie 2013 a Tribunalului Argeş.
La data de 24 aprilie 2014, reclamanta Sindicatul S. Argeş a înregistrat la Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, sub nr. 248/46/2014, cerere de revizuire a deciziei nr. 664 din data de 24 martie 2014, întemeiată de prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 52 din data de 31 martie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivare, revizuentul a invocat faptul că, prin decizia civilă nr. 664/2014, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Sindicatul S. Argeş, hotărâre care este potrivnică deciziei civile nr. 14 din data de 7 ianuarie 2014, pronunţată de aceeaşi instanţă de recurs în Dosarul nr. 786/109/2012**, prin care a fost admis recursul reclamantului şi s-a admis în parte acţiunea, fiind modificată dispoziţia din data de 16 februarie 2011, în sensul stabilirii salariului de bază la nivelul celui aflat în plată pentru funcţie similară de personal contractual, în care a fost încadrat contestatorul începând cu data de 1 ianuarie 2011.
Revizuentul a invocat faptul că sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece, în dosarele finalizate prin cele două hotărâri potrivnice indicate, există identitate de obiect, cauză şi părţi.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare în considerarea argumentelor ce succed.
Art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei de drept al cererii, stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de aceiaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.
Prin urmare, textul cuprinde precizarea, în ceea ce priveşte hotărârile care pot face obiectul căii extraordinare de atac, că revizuirea este posibilă numai dacă hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Or, în cauză nu se regăseşte situaţia premisă a textului de lege invocat ca temei juridic al exercitării caii extraordinare de atac, în sensul existenţei triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi, întrucât decizia civilă nr. 14 din data de 7 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, indicată ca fiind cea cu care este potrivnică decizia a cărei revizuire se cere, nu este dată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, ci într-un litigiu diferit, cu privire la o cerere formulată de Sindicatul S. Argeş, ce reprezintă, în baza Legii dialogului social nr. 62/2001, un alt reclamant, numitul M.C. şi în care sunt contestate deciziile de reîncadrare şi respectiv de stabilire a drepturilor salariale emise în favoarea acestuia din urmă, neputând fi astfel primite susţinerile revizuentului privitoare la similitudinea respectivelor cauze.
Prin urmare, respectivele hotărâri au fost pronunţate în pricini diferite, între care nu există identitate de părţi şi nici de obiect.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Totodată, prin reglementarea cuprinsă la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situaţia nesocotirii autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri.
Raportând cererea de revizuire formulată, la cerinţele impuse de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecăţii, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, pentru a fi operant motivul de revizuire reglementat de acest text de lege.
Condiţia ca hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină nu este îndeplinită când hotărârile contradictorii cu fost pronunţate în „cauze similare", după cum se-arată prin însăşi cererea de revizuire.
Chestiunea relevată de revizuentul Sindicatul S. Argeş reprezintă o problemă de practică neunitară a instanţei de recurs în cauză, care nu poate fi rezolvată pe această cale procedurală, aleasă de revizuent, neexistând astfel un motiv legal de revizuire.
Pentru considerentele ce preced, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Sindicatul S. Argeş împotriva deciziei civile nr. 664 din 24 martie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2541/2014. Civil. Conflict de muncă.... | ICCJ. Decizia nr. 2543/2014. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
