ICCJ. Decizia nr. 2543/2014. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2543/2014
Dosar nr. 445/33/2014
Şedinţa publică din 02 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;
Prin decizia civilă nr. 4650 din data de 13 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 2303/112/2010* a fost admis recursul declarat de pârâtul Primarul Oraşului Sîngeorz Băi împotriva sentinţei civile nr. 1561/F din 24 septembrie 2012 a Tribunalului BIstriţa-Năsăud, pe care a modificat-o, în tot, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanţii P.V.T., T.G.F. şi O.E., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Oraşului Sângeorz Băi, având ca obiect Legea nr. 10/2001 şi a admis cererea de intervenţie accesorie, formulată de intervenienta G.E., în favoarea pârâtului Primarul Oraşului Sângeorz Băi.
Prin cererea de revizuire formulată la data de 10 ianuarie 2014, înregistrată sub nr. 445/33/2014 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, astfel cum aceasta a fost precizată la data de 5 februarie 2014, respectiv la 11 martie 2014, revizuientul P.V.T. a solicitat să se constate că au fost pronunţate hotărâri, definitive potrivnice în Dosarul nr. 381/107/2006 al Curţii de Apel Alba lulia şi Dosarul nr. 2303/112/2010* al Curţii de Apel Cluj, decizia civilă nr. 4650 din 13 decembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj fiind potrivnică deciziei civile nr. 261 din 18 mai 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, invocând, în drept, dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, revizuentul a solicitat schimbarea deciziei nr. 4650 din 13 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj-Napoca şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii formulate de către Primăria Oraşului Sângeorz Băi, arătând că motivarea revizuirii o va depune după momentul comunicării deciziei atacate.
Ulterior, prin precizările depuse la data de 5 februarie 2014 şi respectiv la 11 martie 2014, revizuentul a motivat că prin sentinţa civilă nr. 1561/2012, a fost admisă acţiunea formulată împotriva Dispoziţiei nr. 85 din data de 8 februarie 2012, emisă de pârâtul Oraşul Sângeorz Băi şi a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziţie prin care să se stabilească calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor imobile situate în Oraşul Sângeorz Băi, sentinţa fiind modificată prin decizia civilă nr. 4650 din data de 13 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în sensul respingerii, ca nefondată, a acţiunii promovate.
Revizuentul invocă faptul că decizia civilă nr. 4650 din data de 13 decembrie 2013 este potrivnică deciziei civile nr. 261 din 18 mai 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, pronunţată în Dosarul nr. 381/107/2006, prin care s-a respins, cu caracter irevocabil, acţiunea promovată de intimata G.E., în contradictoriu cu pârâţii P.V.T.R., T.G. F. şi O.E., având ca obiect anularea actelor de donaţie nr. 31 şi nr. 32 din data de 13 martie 1948, încheiate între numita V.G. şi pârâţii P.V.T.R. şi O.E., precum şi a încheierilor de intabulare din CF AA Alba lulia şi CF BB Bărăbanţ, cu restabilirea situaţiei anterioare, precum şi constatarea calităţii de unică moştenitoare a defunctei V.G.
Prin încheierea civilă nr. 737 din data de 3 aprilie 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motivat de faptul că cererea de revizuire, întemeiată de prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., trebuie introdusă, potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., la instanţa mai mare în grad faţă de instanţele care au pronunţat hotărâri potrivnice.
Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii motivării cererii de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 324 alin. (1) Iit. a) teza a II-a C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi curge de la data de pronunţării ultimei hotărâri.
Înalta Curte constată că, în cauză, hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată la data de 13 decembrie 2013, cererea de revizuire fiind promovată, prin corespondenţă, la data de 10 ianuarie 2014.
În consecinţă, văzând şi dispoziţiile art. 101 C. proc. civ., termenul prevăzut de dispoziţiile art. 324 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 13 ianuarie 2014, revizuirea fiind promovată în termen.
Faptul că motivele cererii de revizuire au fost depuse ulterior expirării termenului prevăzut de dispoziţiile art. 324 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. civ., la 5 februarie 2014 şi respectiv la 11 martie 2014, nu atrage după sine constatarea tardivităţii motivării cererii de revizuire şi nici anularea cererii de revizuire.
Astfel, Înalta Curte reţine că prevederile C. proc. civ. adoptată în anul 1965 nu reglementează sancţiunea tardivităţii sau a nulităţii pentru ipoteza depunerii motivelor de revizuire dincolo de termenul legal de declarare a căii de atac.
În plus, având în vedere principiul interpretării restrictive a normelor ce reglementează sancţiuni, nu pot să fie aplicate prin analogie, la ipoteza analizată, prevederile art. 302 alin. (1) lit. c) şi 303 alin. (1) ce reglementează numai sancţiunea nulităţii recursului pentru situaţia nedepunerii în termen a motivelor de recurs.
Pentru aceste motive, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondată, excepţia tardivităţii motivării cererii de revizuire.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare în considerarea argumentelor ce succed:
Art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei de drept al cererii, stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.
Prin urmare, textul cuprinde precizarea, în ceea ce priveşte hotărârile care pot face obiectul căii extraordinare de atac, că revizuirea este posibilă numai dacă hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Or, în cauză nu se regăseşte situaţia premisă a textului de lege invocat ca temei juridic al exercitării căii extraordinare de atac, în sensul existenţei triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi, întrucât decizia civilă nr. 261 din 18 mai 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, indicată ca fiind cea cu care este potrivnică decizia a cărei revizuire se cere, nu este dată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, ci într-un litigiu diferit, cu privire la o cerere formulată de intimata G.E., intervenientă în cauza de faţă, în contradictoriu cu pârâţii P.V.T.R., T.G.F. şi O.E., prin care a solicitat anularea unor acte de donaţie, încheiate între numita V.G. şi pârâţii P.V.T.R. şi O.E., precum şi a intabulărilor aferente, cu restabilirea situaţiei anterioare, precum şi constatarea calităţii de unică moştenitoare a defunctei V.G., neputând fi astfel primite susţinerile revizuentului privitoare ia similitudinea respectivelor cauze.
Prin urmare, respectivele hotărâri au fost pronunţate în pricini diferite, între care nu există identitate de obiect, nici de cauză sau de persoane.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Totodată, prin reglementarea cuprinsă la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situaţia nesocotirii autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri.
Raportând cererea de revizuire formulată, la cerinţele impuse de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecăţii, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, pentru a fi operant motivul de revizuire reglementat de acest text de lege.
Condiţia ca hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină nu este îndeplinită când hotărârile contradictorii cu fost pronunţate în „cauze similare", după cum se arată prin însăşi cererea de revizuire.
Pentru considerentele ce preced, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. potrivit cărora partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, Înalta Curte urmează a obliga revizuentul Ia plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în sumă de 1.612 RON, către intimata G.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii motivării cererii de revizuire.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul P.V.T. împotriva deciziei civile nr. 4650/R din 13 decembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Obligă revizuentul la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1.612 RON, către intimata G.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2542/2014. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 2546/2014. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
