ICCJ. Decizia nr. 2553/2014. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii, obligaţie de a face. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2553/2014
Dosar nr. 12789/3/2014
Şedinţa din camera de consiliu de Ia data de 02 octombrie 2014
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr. 7482/95/2011, reclamantul B.V. a chemat în judecată pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor Bucureşti solicitând ca, prin sentinţa ce va pronunţa, să se dispună modificarea deciziei nr. 1392 din 6 mai 2011, în sensul admiterii contestaţiei împotriva deciziei de pensie nr. 113424 din 27 decembrie 2010, anulării acesteia şi obligării Casei Sectoriale de Pensii a M.A.I. să emită o nouă decizie de pensie în conformitate cu O.U.G. nr. 1/2011 şi a actelor normative subsecvente acesteia (instrucţiuni, ordine, etc).
Prin sentinţa civilă nr. 4603 din 9 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că, în stabilirea competenţei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate, care instituie o competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului pentru contestaţiile împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de pensii, cum este cazul în speţă.
Prin decizia civilă nr. 9301 din data de 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestator împotriva sentinţei civile nr. 4603 din 9 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Gorj.
Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a pronunţat sentinţa civilă nr. 7900 din data de 12 august 2014, în Dosarul nr. 12789/3/2014, prin care şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea primei instanţe sesizate, Tribunalul Gorj şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, la data de 23 decembrie 2010, care a modificat norma de competenţă reglementată de art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care, de altfel, a fost abrogată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speţă, determinarea instanţei competente se face în raport de dispoziţiile în materie ale legii noi, şi anume art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, în temeiul cărora competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale aparţine instanţei de la domiciliul reclamantului.
Instanţa a mai reţinut că normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., iar în temeiul art. 721 C. proc. civ., dispoziţiile codului de procedură civilă reprezintă dreptul comun în materie civilă, aplicându-se şi în materia prevăzută de alte legi, în măsura în care nu cuprind dispoziţii potrivnice.
În consecinţă, raportat de norma de competenţă instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, Tribunalul Bucureşti a stabilit că revine instanţei de la domiciliul reclamantului, în speţă Tribunalul Gorj, competenţa de soluţionare a cauzei.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, şi anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Decizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 8 mai 2011.
Înalta Curte constată că, potrivit art. 156 „Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantid. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtului.
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 8 mai 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare ia competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantur, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediulpârâtul".
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului şi cum reclamantul are domiciliul în Târgu Jiu, judeţul Dolj, instanţa competentă teritorial să judece pricina este Tribunalul Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Gorj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2546/2014. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 2570/2014. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
