ICCJ. Decizia nr. 258/2014. Civil. întoarcere executare. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 258/2014
Dosar nr. 3451/1/2013
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2014
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată la Curtea de Apel Iaşi şi declinată, spre competentă soluţionare, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuenţii A.G. şi A.E. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 433 din 12 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Iaşi, pentru contrarietate cu decizia civilă nr. 19 din 12 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi şi cu decizia civilă nr. 1 din 5 ianuarie 2005 a aceleiaşi instanţe, considerând că în cauză sunt întrunite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 3166 din 6 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, cererea de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă, reţinându-se următoarele considerente:
Verificând conţinutul hotărârilor invocate ca fiind contrare, instanţa a constatat că acestea nu sunt pronunţate în acelaşi litigiu, în cauză neexistând identitatea de obiect cerută de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece obiectul cererilor soluţionate prin hotărârile menţionate de revizuenţi este diferit.
Astfel, în timp ce prin deciziile nr. 1 din 5 ianuarie 2005 şi nr. 19 din 12 noiembrie 2004 ale Curţii de Apel Iaşi, s-au soluţionat cereri de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de licitaţie din 5 mai 2003, emis de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare Iaşi, prin decizia nr. 433 din 13 februarie 2012 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, a fost soluţionată o cerere de întoarcere a executării silite, respectiv repunerea contestatorilor A.G. şi A.E. în situaţia anterioară efectuării executării silite în dosarul de executare, reintegrarea lor în imobilul din Iaşi, str. A.S.
Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 12 iunie 2013, A.G. şi A.E. au formulat contestaţie în anulare î mpotriva deciziei nr. 3166 din 6 iunie 2013, pronunţată de instanţa supremă în soluţionarea cererii de revizuire.
În motivarea cererii de contestaţie în anulare se arată că instanţa a omis, din greşeală, să cerceteze şi să se pronunţe pe toate susţinerile şi probele privind admisibilitatea cererii de revizuire, fiind încălcate, astfel, drepturile legale şi constituţionale referitoare la un proces echitabil. Contestatorii nu invocă temeiul juridic pe care își întemeiază calea extraordinară de atac.
Analizând contestaţia în anulare, prin raportare la criticile invocate de contestatori, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se solicită instanţei care a pronunţat hotărârea atacată să îşi desfiinţeze propria hotărâre în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).
Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.
În cauză, contestatorii nu invocă temeiul juridic pe care își întemeiază calea extraordinară de atac şi nici motive concrete care să vizeze decizia contestată, limitându-se a arăta că instanţa a omis, din greşeală, să cerceteze şi să se pronunţe pe toate susţinerile şi probele privind admisibilitatea cererii de revizuire.
Aşa cum s-a arătat anterior, poate constitui obiect al contestaţiei în anulare speciale numai o hotărâre pronunţată în recurs, or, în cauză, hotărârea a cărei retractare se solicită a fost pronunţată în revizuire, situaţie în care dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. nu sunt incidente.
În realitate, contestatorii sunt nemulţumiţi de modul cum a fost soluţionată cererea de revizuire, respectiv de faptul că aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă, însă pe calea contestaţiei în anulare nu se pot valorifica eventualele greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale, contestaţia în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare.
Prin urmare, Înalta Curte constată că cele arătate de contestatori, prin motivele cererii de contestaţie în anulare, nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna din ipotezele art. 317 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele expuse, contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii A.G. şi A.E. împotriva deciziei nr. 3166 din 6 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 257/2014. Civil. Partaj judiciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 259/2014. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
