ICCJ. Decizia nr. 260/2014. Civil. Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 260/2014
Dosar nr. 1770/122/2012
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2014
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 2 august 2013, recurenta SC A. SRL a solicitat suspendarea executării sentinţei civile nr. 180/LM din 20 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, până la soluţionarea recursului declarat împotriva acestei hotărâri.
Prin încheierea de şedinţă din 20 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 1770/122/2012, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 180/LM din 20 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă.
În motivarea soluţiei, curtea a reţinut că recurenta a reiterat, în parte, în cererea de suspendare a executării sentinţei primei instanţe, critici cuprinse în motivele de recurs şi, prin urmare, faptul de a se fi exercitat calea de atac, nu poate justifica, prin el însuşi, suspendarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond, care potrivit dispoziţiilor art. 274 C. muncii, este definitivă şi executorie de drept. Totodată, s-a mai reţinut că nu există niciun indiciu al insolvabilităţii intimatului, aşa cum susţine recurenta, care să fi fost prezentat de aceasta, astfel încât să justifice rezerva sa cu privire la posibilitatea recuperării, în cazul admiterii recursului, a sumei pe care ar achita-o în executarea sentinţei.
Împotriva încheierii de şedinţă din 20 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declarat recurs pârâta SC A. SRL, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi art. 718 alin. (2) şi alin. (3) din noul C. proc. civ. şi solicitând modificarea în tot a încheierii, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării sentinţei civile nr. 180/LM din 20 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, până la soluţionarea recursului declarat împotriva acestei hotărâri.
Examinând recursul, în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Mai întâi, Înalta Curte observă că, potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 din noul C. proc. civ. (art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.), dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, 26 iunie 2012, rezultă că dispoziţiile noului C. proc. civ. nu sunt aplicabile cererii pendinte, chiar dacă recurenta a invocat, ca temei al cererii de recurs, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi art. 718 alin. (2) şi alin. (3).
În ceea ce priveşte recursul declarat în cauză, se constată că acesta este inadmisibil având în vedere următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 300 alin. (2) C. proc. civ. „la cerere, instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1)”.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că „dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi alin. (4) se aplică în mod corespunzător”.
Art. 403 alin. (3) arată că „asupra cererii de suspendare (…) instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat”.
În speţă, recursul declarat de pârâta SC A. SRL vizează soluţia de respingere a cererii de suspendare a executării, soluţie care a fost pronunţată de curtea de apel în recurs.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii”.
Prin urmare, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Din analiza coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că recursul declarat împotriva unei hotărâri irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
În speţă, încheierea de şedinţă din 20 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 1770/122/2012, împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului, a fost pronunţată în soluţionarea unei cereri de suspendare a executării, formulată în cadrul unui dosar de recurs.
Astfel, întrucât stadiul procesual este recursul, iar hotărârea care soluţionează cauza are caracter irevocabil, şi dispoziţia instanţei din încheierea recurată privind respingerea cererii de suspendare a executării îşi însuşeşte acest caracter, urmând soarta hotărârii finale.
Raportat la dispoziţiile legale menţionate anterior şi la considerentele expuse, recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 20 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, va fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC A. SRL împotriva încheierii de şedinţă din 20 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 1770/122/2012.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 259/2014. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 267/2014. Civil → |
|---|
