ICCJ. Decizia nr. 259/2014. Civil. Drepturi băneşti. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 259/2014
Dosar nr. 4057/1/2013
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2014
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2664 din 8 august 2012, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul U.G.G. împotriva deciziei nr. 2439 din 13 iunie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti.
În considerente s-a reţinut că hotărârea ce constituie obiectul contestaţiei în anulare a fost pronunţată tot într-o contestaţie în anulare formulată împotriva unei decizii dată de Curtea de Apel Ploieşti în soluţionarea unui recurs, fiind vorba de o hotărâre irevocabilă. Prin urmare, a reţinut instanţa, cererea este inadmisibilă, fiind formulată o contestaţie în anulare împotriva unei decizii pronunţate tot într-o contestaţie în anulare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul U.G.G., iar prin decizia nr. 1558 din 21 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, calea de atac a fost respinsă, ca inadmisibilă.
Instanţa de recurs a reţinut în considerentele deciziei că, potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea pronunţată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, întrucât aceasta are un caracter accesoriu, din punct de vedere procedural, în raport de judecata propriu-zisă, în fond sau în recurs.
În speţă, contestaţia în anulare a fost introdusă împotriva unei decizii a curţii de apel pronunţată tot într-o contestaţie în anulare. În aceste condiţii, decizia curţii de apel nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Împotriva deciziei nr. 1558 din 21 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a formulat contestaţie în anulare contestatorul U.G.G., invocând dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare se arată că decizia pronunţată în recurs este rezultatul unei erori întrucât instanţa „nu a reţinut încălcarea C. proc. civ. cu articolele invocate în cererea de recurs”, fiind o „decizie arbitrară în lipsa judecării pe fond a pricinii”. De asemenea, contestatorul invocă drept critici nemulţumirile sale legate de modul de soluţionare a cauzei atât în recurs, cu referire la respingerea cererii de preschimbare a termenului de judecată, cât şi în contestaţia în anulare soluţionată de Curtea de Apel Ploieşti.
Totodată, contestatorul solicită „poziţia instanţei faţă de prevederile din vechiul C. proc. civ.-art. 84 şi noul C. proc. civ. în privinţa inadmisibilităţii, completată cu încălcarea art. 24-art. 27 de competenţă a instanţei ilegal constituite”.
Analizând contestaţia în anulare, prin raportare la criticile invocate de contestator şi la temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Mai întâi, având în vedere că s-a solicitat de către contestator poziţia instanţei faţă de incidenţa în cauză a dispoziţiilor noului C. proc. civ. în privinţa inadmisibilităţii, se constată că acestea nu sunt incidente în cauză.
Potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 din noul C. proc. civ. (art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.), dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, 26 mai 2011, rezultă că dispoziţiile noului C. proc. civ. nu sunt aplicabile cererii de faţă.
În ceea ce priveşte contestaţia în anulare, se reţin următoarele:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se solicită instanţei care a pronunţat hotărârea atacată să îşi desfiinţeze propria hotărâre în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unor greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în partea omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Critica contestatorului, în sensul că în cauză este incident motivul de contestaţie în anulare reglementat de dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., referitor la faptul că, în opinia acestuia dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greşeli materiale, este nefondată.
În realitate, contestatorul este nemulţumit de modul în care a fost soluţionată cererea sa de recurs, respectiv de faptul că acesta a fost respins ca inadmisibil.
Se reţine că, pe calea contestaţiei în anulare, nu se pot valorifica eventualele greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale, contestaţia în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare.
Fiind un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest motiv de contestaţie în anulare legiuitorul a avut în vedere greşelile materiale cu caracter procedural pe care instanţa le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă şi să fie în legătură cu aspectele formale ale judecăţii.
Greşeala materială nu trebuie să fie nici rezultatul modului în care instanţa ar fi înţeles să interpreteze un text de lege sau o probă, pentru că altfel s-ar ajunge, pe o cale ocolită, la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs.
Or, tocmai acest aspect este invocat de contestator, în sensul că greşeala materială a instanţei constă în faptul că a respins cererea sa recurs ca inadmisibilă, fără a intra în cercetarea fondului, pronunţând astfel o decizie arbitrară, în opinia contestatorului.
Având în vedere considerentele expuse, contestaţia în anulare formulată de contestatorul U.G.G. împotriva deciziei nr. 1558 din 21 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul U.G.G. împotriva deciziei nr. 1558 din 21 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 258/2014. Civil. întoarcere executare.... | ICCJ. Decizia nr. 260/2014. Civil. Suspendare executare... → |
|---|
