ICCJ. Decizia nr. 2633/2014. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2633/2014
Dosar nr. 3883/85/2012
Şedinţa publică din 23 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 675/C/2013 pronunţată de Tribunalul Sibiu a fost admisă excepţia tardivităţii contestaţiei în anularea formulată de contestatoarea A.V.A.S. Bucureşti, invocată de intimata A.S.M.C., SC C. SA, fiind respinsă contestaţia în anulare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Sibiu a reţinut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 iunie 2010, reclamanta A.S.M.C., SC C. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. să se constate prescripţia dreptului la acţiune, privind sumele cuprinse în convenţiile din 1995 şi din 1996.
Prin sentinţa nr. 84 din 25 ianuarie 2011, Tribunalul Sibiu a admis acţiunea reclamanţilor şi a constatat prescripţia dreptului la acţiune, privind sumele cuprinse în convenţiile din 1995 şi din 1996.
Împotriva sentinţei nr. 84/2010 a Tribunalului Sibiu a formulat apel reclamanta A.V.A.S., iar prin Decizia comercială nr. 63/2011 a Curţii de Apel Alba lulia a fost respins ca tardiv apelul formulat în cauză.
Reclamanta a atacat cu recurs Decizia nr. 63/2011, iar Înalta Curte prin Decizia nr. 481 din 07 februarie 2012 a respins recursul ca nefondat, această ultimă decizie fiind atacată cu contestaţie în anulare, care a fost respinsă prin Decizia nr. 3325/2012 a instanţei supreme.
Contestatoarea A.V.A.S. Bucureşti a formulat contestaţie în anulare şi a solicitat anularea sentinţei nr. 84/C/2011 a Tribunalului Sibiu.
În cauză s-a constatat că această cale de atac a fost tardiv formulată, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 3, 9 alin. (2) teza a ll-a C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunoştinţă de hotărâre.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea, iar prin Decizia nr. 105 din 22 noiembrie 2013, Curtea de Apel Alba lulia, secţia a ll-a civilă, a respins apelul declarat de contestatoarea A.A.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 675/2013/C pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 3883/85/2012.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, prin sentinţa atacată a fost soluţionată contestaţia în anulare pe cale de excepţie, tribunalul constatând că această contestaţie a fost tardiv formulată, iar din verificările efectuate, Curtea de Apel Alba lulia a constatat că s-a reţinut în mod corect faptul că, prezenta contestaţie în anulare a fost formulată după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de dispoziţiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, contestatoarea A.A.A.S. Bucureşti a declarat recurs, solicitând în principal admiterea recursului, conform dispoziţiilor art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., casarea deciziei atacate, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei nr. 675/C din 17 iunie 2013 şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar în subsidiar, conform dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea în tot a sentinţei, şi în consecinţă admiterea contestaţiei în anulare în temeiul dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi anularea sentinţei nr. 84/2011/C din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Sibiu cu trimiterea cauzej spre rejudecare instanţei competente.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, recurenta consideră că instanţa de apel a interpretat şi aplicat nelegal dispoziţiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., menţinând în mod greşit hotărârea instanţei de fond prin care a fost respinsă contestaţia în anulare, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În acest context, recurenta susţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., se poate constata că această contestaţie poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţa de hotărâre, în cauza A.A.A.S., în mod legal a luat cunoştinţa de hotărârea instanţei de recurs la data de 16 mai 2012, data comunicării si nu de la data redactării acesteia sau de la data comunicării sentinţei de fond, aşa cum în mod nelegal a reţinut instanţa de apel, sens în care se apreciază că, această instanţă a făcut o confuzie între data redactării şi data comunicării acesteia.
În acest sens, recurenta consideră că este îndeplinită şi a doua condiţie prevăzută de dispoziţiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că această contestaţie în anulare a fost formulată în termen de 1 an de la data la care hotărârea a rămas irevocabilă, respectiv prin Decizia nr. 481 din 7 februarie 2012 a Înaltei Curţi.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, recurenta apreciază că instanţa de apel nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra motivului invocat prin care s-a arătat că instanţa de fond a interpretat şi aplicat nelegal dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi a respins contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
În acest sens se arată că, în mod greşit pricina a fost soluţionată în fond de Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin pronunţarea sentinţei nr. 84/2011/C din 25 ianuarie 2011, fiind astfel încălcate norme imperative de competenţă, întrucât litigiul a fost soluţionat de o instanţa necompetentă, având în vedere că aceasta a fost soluţionată în fond de tribunal, în loc de judecătorie, încălcându-se în acest fel prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) şi art. 159 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 10 pct. 1 din acelaşi cod.
Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de contestatoarea A.A.A.S. Bucureşti să fie respins, pentru următoarele considerente:
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată ci; aplicarea greşită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal. -
Din această perspectivă, criticile recurentei referitoare la faptul că în speţă au fost greşit aplicate dispoziţiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., se constată că nu pot fi primite.
Aceasta deoarece, în cauză dispoziţiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ. se referă la hotărârea atacată, respectiv sentinţa nr. 84 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Sibiu, iar nu la Decizia Înaltei Curţi nr. 481 din 7 februarie 2012, astfel cum greşit susţine recurenta, întrucât sentinţa tribunalului a fost comunicată părţilor şi a devenit irevocabilă la data soluţionării recursului, respectiv la 7 februarie 2012 şi cum această hotărâre nu se comunică, ea produce efecte de la data pronunţării, astfel că, faţă de această dată, contestaţia înregistrată la data de 8 iunie 2012 s-a apreciat, în mod corect ca fiind tardivă.
În acest sens, interpretarea dată termenelor imperative prevăzute de lege pentru promovarea căilor extraordinare de atac de către recurentă privind dispoziţiile legale mai sus-evocate, potrivit cărora, instanţa a făcut o confuzie între data redactării şi data comunicării hotărârii, se constată a fi nefondată, urmând a fi respinsă.
În ceea ce priveşte critica adusă prin cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la necompetenţa instanţei, se constată că este nefondată, având în vedere că această chestiune a fost invocată în căile de atac formulate până în prezent, iar prin decizia nr. 481 din 7 februarie 2012 a Înaltei Curţi s-a reţinut că, în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În acest context, susţinerea recurentei, potrivit căreia, soluţia a fost pronunţată de o instanţă de contencios nu poate fi reţinută, întrucât înscrierea din eroare a termenului, „administrativă" în titlul hotărârii nu poate conduce la concluzia că aceasta a fost pronunţată de o instanţă de contencios administrativ, iar faptul că sentinţa poartă indicativul „C", prin care sunt identificate hotărârile pronunţate de instanţa comercială, apelul promovat în cauza da faţă nu era o cale de atac reglementată pentru hotărârile pronunţate în materia contenciosului administrativ.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificare deciziei atacate şi, pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de contestatoarea A.A.A.S Bucureşti va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea A.A.A.S. Bucureşti împotriva Deciziei nr. 105 din 22 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia a ll-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2628/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2634/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
