ICCJ. Decizia nr. 2680/2014. Civil. Constatare nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2680/2014
Dosar nr. 5086/62/2013
Şedinţa publică din 24 septembrie 2014
Deliberând asupra cererii de recurs de faţă, din actele şi lucrările dosarului, a constatat următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 139/2013 pronunţată de Tribunalul Braşov a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâta SC E. SA.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C.C. - U.N.C.C. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, reprezentat legal de M.F.P., reprezentat convenţional de D.G.F.P. a jud. Braşov, Statul Român, prin Ministerul Economiei şi SC E. SA.
A obligat reclamanta să achite pârâtei SC E. SA suma de 15.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Partea reclamantă a demarat, la data de 13 februarie 2002, procedura instituită de Legea nr. 10/2001 ce reglementează situaţia juridică a imobilelor ce au fost preluat în mod abuziv de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1998, pentru a obţine restituirea imobilului cu destinaţia de teren în suprafaţă de 14.506, 56 mp, împreună cu construcţiile aflate pe acesta, situat în com. Săcele, jud. Braşov, sens în care a înregistrat pe rolul Primăriei Săcele o notificare.
În speţă, tribunalul a reţinut că, cererea de constatare a nulităţii absolute a contractului de donaţie încheiat pentru imobilul în litigiu a fost formulată de partea reclamantă cu depăşirea termenului imperativ instituit de prevederile legale mai sus redate, respectiv, doar la data de17 ianuarie 2013.
De asemenea, tribunalului a reţinut că, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile art. 19 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, pe care I-am analizat anterior, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Conform evidenţelor de carte funciară, contractul de donaţie încheiat pentru imobilul în litigiu a fost făcut public prin înscrierea acestuia în cartea funciară în temeiul încheierii pe care chiar partea reclamantă a indicat-o în cuprinsul cererii pe care a promovat-o şi pe care a ataşat-o acestei cereri, astfel că această parte putea să afle de existenţa acestui contract prin consultarea evidenţelor de carte funciară şi să promoveze acţiunea în nulitatea acestuia, în termenul instituit de art. 45 din Legea nr. 10/2001, calculat de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta cu atât mai mult cu cât a declanşat în data de 13 februarie 2002 procedura specială instituită de acest act normativ, cu scopul de a obţine restituirea bunului imobil ce a trecut în patrimoniul statului în temeiul acest act juridic.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat apel de apelanta C.C. - U.N.C.C. Bucureşti criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel sentinţa este criticată pentru obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 15.000 lei deşi în cauză nu s-a acordat decât un singur termen de judecată, nefiind dezbătut fondul, ci numai excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
Prin Decizia civilă nr. 7/Ap din 15 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis apelul declarat de apelanta C.C. - U.N.C.C. împotriva sentinţei civile nr. 139/2013 pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a fost obligată reclamanta să achite pârâtei suma de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, în loc de 15.000 lei cum s-a reţinut în sentinţa atacată.
S-au păstrat restul dispoziţiilor din sentinţa atacată.
S-a reţinut că Tribunalul Braşov, a soluţionat cauza la primul termen de judecată în analiza excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, obligând totodată pe reclamantă la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 15.000 lei.
În raport de activitatea prestată de avocatul părţii, precum şi de numărul de termene menţionate mai sus, instanţa a apreciat că este mare cuantumul onorariului, astfel că va proceda la reducerea acestuia, la suma de 5.000 lei.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, pârâta a declarat recurs.
În susţinerea recursului, recurenta arată, în esenţă, că instanţa de apel nu putea să îi micşoreze onorariul dat de prima instanţă, care în opinia sa era pe măsura valorii litigiului. Mai ales, că intimata nu s-a opus când a solicitat cheltuielile de judecată, aşa încât consideră că instanţa de apel nu putea să îi micşoreze onorariul de avocat. Invocă art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate şi reţine nemotivarea în drept a acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. pentru următoarele considerente:
Din analizarea criticilor formulate de reclamant, circumscrise dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea nu respecte exigenţele mai sus arătate, motiv pentru care, legiuitorul a prevăzut sancţiunea nulităţii cererii de recurs, în considerarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Practic, aşa cum se poate observa, prin criticile formulate de recurentă acestea nu sunt motive de nelegalitate, nu arată în constă nelegalitatea hotărârii atacate.
Cum criticile formulate nu pot fi încadrate în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1 -9 C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs, situaţie în care se va aplica sancţiunea nulităţii recursului.
În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de recurs şi dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC E. SA - Braşov împotriva Deciziei civile nr. 7/Ap din 15 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2679/2014. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2681/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
