ICCJ. Decizia nr. 2790/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2790/2014
Dosar nr. 1657/112/2011
Şedinţa publică de la 30 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1165/F din 19 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosar nr. 1657/112/2011, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul Ocolul Silvic Izvorul Someşului RA Şanţ, împotriva pârâtei Regia Naţională a Pădurilor R., reprezentantă în proces de Direcţia Silvică Suceava şi, în consecinţă:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 402.271 lei, reprezentând sumă necesară împăduririi şi efectuării lucrărilor de întreţinere până la realizarea stării de masiv pentru suprafaţa neregenerată de 82,16 ha, situată în judeţul Suceava (preluată de la Ocolul Silvic Iacobeni şi Ocolul Silvic Cârlibaba).
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei 10.650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei sale că, potrivit art. 12 din Legea nr. 46/2008 - C. silvic, reclamantul administrează fondul forestier proprietate publică a comunei Şanţ. Potrivit art. 136 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - C. silvic - Regia Naţională a Pădurilor - R. plăteşte administratorului sau ocolului silvic care asigură serviciile silvice pentru pădurea retrocedată sumele din fondul de conservare şi regenerare a pădurilor aferente valorii masei lemnoase recoltate prin tăieri rase, definitive sau accidentale, reactualizate la data punerii în posesie, diminuate cu sumele cheltuite pentru regenerare până la data punerii în posesie, după caz şi conform alin. (2) al aceluiaşi articol, sumele prevăzute la alin. (1) se plătesc pentru suprafeţele de pădure neregenerate, indiferent de data punerii în posesie, şi nu pot fi mai mici decât sumele necesare împăduririi şi efectuării lucrărilor de întreţinere până la realizarea stării de masiv, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului cod.
Aşa fiind tribunalul a reţinut că dispoziţiile art. 136 C. silvic sunt incidente în prezenta cauză, în care se solicită obligarea pârâtei la plata sumelor necesare împăduririi şi efectuării lucrărilor de întreţinere până la realizarea stării de masiv, a suprafeţelor retrocedate neregenerate, predate comunei Şanţ, chiar dacă predarea a avut loc la 9 noiembrie 2007, anterior intrării în vigoare a C. silvic, întrucât se prevede expres că aceste sume se plătesc pentru pădurea retrocedată, indiferent de data punerii în posesie, cu menţiunea expresă că pentru retrocedările efectuate anterior intrării în vigoare a legii sumele se plătesc în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii.
Referitor la întinderea suprafeţei neregenerate, pentru care pârâta are obligaţia de a plăti reclamantului, sumele necesare în vederea regenerării tribunalul a reţinut că nici susţinerile reclamantului şi nici ale pârâtei nu sunt întemeiate şi a reţinut ca fiind suprafaţă retrocedat neregenerată, pentru care subzistă obligaţia de plată a sumelor necesare pentru regenerare până la realizarea stării de masiv, suprafaţa indicată în raportul de expertiză silvică întocmit de trei experţi care au concluzionat că din suprafaţa totală predată, la data punerii în posesie era neregenerată suprafaţa de 117,3 ha dar că, din această suprafaţă, a fost regenerată natural suprafaţa de 35,14 ha, astfel că pentru această suprafaţă nu se impune efectuarea de cheltuieli de regenerare iar suprafaţa pentru care se impune efectuarea de cheltuieli pentru regenerare este de 82,16 ha.
Suprafaţa indicată de experţi, de 82,16 ha, este foarte apropiată de cea indicată de pârâtă, de 80,6 ha iar în ce priveşte sumele necesare pentru regenerarea celor 82,16 ha tribunalul a reţinut că suma totală necesară pentru regenerarea acestei suprafeţe până la realizare a stării de masiv este de 402.271 lei aşa cum rezultă din raportul de expertiză completat cu răspunsul la obiecţiuni.
Cum pârâta, prin Direcţia Silvică Suceava, a predat reclamantului pentru împădurire un număr 322.000 puieţi din cel total necesar de 377.940 aspect necontestat de reclamant, în valoare de 201.409 lei, această sumă se deduce din suma totală, fiind deja suportată de pârâtă, rezultând suma de 363.889 lei la care se adaugă suma pentru lucrările de întreţinere efectuate de reclamant în anul 2010, de 38.382 lei, totalul fiind 402.271 lei, sumă ce include şi TVA precum şi contribuţiile datorate bugetului de statul şi de asigurări sociale.
În ce priveşte numărul total de intervenţii necesare pentru realizarea stării de masiv, pentru suprafaţa ce trebuie regenerată artificial, tribunalul a reţinut concluziile experţilor ca fiind pertinente întrucât aceştia sunt specialişti în domeniul silvic şi au concluzionat că sunt necesare un număr total de 3 intervenţii, din care una a fost efectuată şi mai sunt necesare încă 2 intervenţii până la realizarea stării de masiv, stare la care se ajunge în timp de 6 - 7 ani de la plantare.
Cu privire la intervenţia de descopleşire din anul 2010, tribunalul a reţinut că în mod corect experţii au luat în calcul sumele indicate de reclamant în devizele de lucrări depuse la dosar cât timp s-au constatat că în mod sigur o intervenţie de descopleşire a fost efectuată de reclamant.
Prin urmare, tribunalul a reţinut că suma totală necesară pentru regenerarea până la realizarea stării de masiv a suprafeţei de 82,16 ha este de 402.271 lei, sumă care trebuie achitată de pârâtă reclamantului, potrivit art. 136 alin. (2) din Legea nr. 46/2008, astfel că acţiunea reclamantului a fost admisă în parte iar pârâta obligată să plătească reclamantului suma de 402.271 lei, reprezentând sumă necesară împăduririi şi efectuării lucrărilor de întreţinere până la realizarea stării de masiv pentru suprafaţa neregenerată de 82,16 ha, situată în judeţul Suceava (preluată de la Ocolul Silvic Iacobeni şi Ocolul Silvic Cârlibaba).
În temeiul art. 274 C. proc. civ. pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma justificată de reclamant ca fiind suportată cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de expert, în cuantum de 6.150 lei achitat şi onorariu de avocat de 4.500 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, pârâta Regia Naţională a Pădurilor - R., prin Direcţia Silvică Suceava.
În cauză a formulat cerere de aderare la apel reclamantul Ocolul Silvic Izvorul Someşului, pentru termenul de judecată din data de 12 septembrie 2013 - primul termen fixat pentru judecarea apelului -, solicitând modificarea sentinţei fondului, în sensul de a obliga pârâta, în principal, la plata sumei de 664.526 lei, iar în subsidiar, la plata sumei de 533.398 lei.
Prin Decizia civilă nr. 35/A din 16 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, apelul a fost admis în parte şi obligată pârâta Regia Naţională a Pădurilor - R. prin Direcţia Silvică Suceava să plătească reclamantului Ocolul Silvic, Izvorul Someşului R.A. Ş. suma de 341.096 lei reprezentând despăgubiri constând în suma necesară pentru împădurirea şi efectuarea lucrărilor de întreţinere până la realizarea stării de masiv pentru suprafaţa neregenerată de 80,6 ha teren, situată în judeţul Suceava. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 5.055,55 lei cheltuieli de judecată parţiale aferente fondului cauzei, proporţional cu pretenţiile admise. A fost menţinută dispoziţia din sentinţă privind admiterea în parte a acţiunii civile.
A fost respinsă cererea de aderare la apel formulată de reclamantul Ocolul Silvic Izvorul Someşului R.A. Ş. împotriva aceleiaşi hotărâri.
Cu privire la motivul de apel, din apelul pârâtei, referitor la excepţia nelegalei timbrări a acţiunii reclamantului Curtea l-a respins reţinând că reclamantul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Cu privire la motivul de apel referitor la incidenţa în cauză a excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, Curtea a reţinut că, în mod legal şi corect, a fost respinsă de către Tribunal excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bistriţa-Năsăud în judecarea prezentei cauze, Direcţia Silvică Suceava acţionând ca o adevărată reprezentanţă a pârâtei apelante în teritoriu. În ceea ce priveşte susţinerea apelantei, conform căreia, în cauză ar fi incidente dispoziţiile art. 13 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a constatat că această susţinere este nefondată, întrucât, aceste dispoziţii legale - şi care prevăd că cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele -, nu se aplică decât în materia cererilor reale imobiliare. Or, în speţă, cererea pendinte nu este una reală imobiliară, ci una personală, având ca obiect pretenţii.
Aşa fiind, în temeiul argumentelor mai sus expuse, Curtea a constatat că şi acest motiv de apel este nefondat.
Cu privire la motivul de apel, referitor la fondul cauzei, respectiv, cu privire la cererea de aderare la apel, Curtea a constatat că susţinerile pârâtei apelante sunt fondate, iar susţinerile reclamantului sunt nefondate, pentru motivele ce urmează a fi expuse:
Prin procesul-verbal încheiat la data de 11 martie 2008, înregistrat la Regia Naţională a Pădurilor - R. - Direcţia Silvică Suceava - Biroul Fond Forestier şi cadastru Forestier, intervenit între Direcţia Silvică Suceava, Comuna Şanţ, reprezentată prin Primar şi Ocolul Silvic Izvorul Someşului, reprezentat prin şef Ocol, s-a statuat în sensul că "din analiza efectuată cu privire la suprafeţele neregenerate, la data punerii în posesie, pornindu-se de la clasa de regenerare existentă la 1 ianuarie 2006, (data intrării în vigoare a amenajamentului silvic), corelată cu lucrările de exploatare şi împăduriri efectuate ulterior, a rezultat o suprafaţă totală de 80,6 ha, din care 14 ha de la Ocolul Silvic Cârlibaba şi 66,6 ha de la Ocolul Silvic Iacobeni", ambele situate în raza de competenţă a Direcţiei Silvice Suceava.
Deşi, prin cererea introductivă de instanţă, reclamantul a susţinut că suprafaţa neregenerată ar fi de 117,3 ha, Curtea a constatat că suprafaţa neregenerată existentă în realitate şi asupra căreia părţile au convenit şi au statuat prin procesul-verbal din 11 martie 2008, este de 80,6 hectare, iar nu de 117,3 hectare.
Concluziile contraexpertizei întocmite în faţa instanţei de fond de experţii C.F., M.R. şi G.A. în sensul că suprafaţa totală neregenerată ar fi de 117,3 ha, nu au fost împărtăşite de către Curte, pe de o parte, având în vedere procesul-verbal din 11 martie 2008, prin care părţile au statuat şi au convenit că suprafaţa neregenerată existentă în realitate, la data punerii în posesie, este de 80,6 ha, iar nu de 117,3 hectare, iar pe de altă parte, motivat pe faptul că, aşa cum au arătat cei trei experţi în considerentele raportului de expertiză, suprafaţa neregenerată nu a fost efectiv măsurată în teren de către experţi, ci a fost calculată făcându-se "media ponderată (ponderea) a suprafeţelor regenerate natural şi a suprafeţelor regenerate artificial şi a celor ce urmează a fi regenerate", prin calcularea mediei datelor menţionate în tabelul inserat în cuprinsul considerentelor expertizei.
Pe cale de consecinţă, Curtea a constatat că suprafaţa neregenerată existentă în realitate este de 80,6 ha, conform procesului-verbal din 11 martie 2008.
Prin expertiza întocmită de experţi s-a arătat că valoarea celor 322.000 puieţi, livraţi de Direcţia Silvică Suceava, este în sumă de 201.409 lei, valoare care se impune a fi scăzută din totalul devizului de împăduriri necesar regenerării.
Din suplimentul de expertiză întocmit în faţa instanţei de apel rezultă faptul că cheltuielile pentru regenerarea, respectiv, pentru împădurirea artificială a suprafeţei de 80,6 ha, menţionată în procesul-verbal din 11 martie 2008, cuprind şi valoarea puieţilor, care sunt necesari acestei suprafeţe, respectiv, contravaloarea puieţilor livraţi de Direcţia Silvică Suceava se impune a fi scăzută din valoarea lucrărilor de împădurire necesare pentru suprafaţa menţionată în procesul-verbal din 11 martie 2008.
Dacă pentru suprafaţa de 117,3 ha experţii au calculat o sumă de 402.271 lei, necesară pentru efectuarea lucrărilor de regenerare artificială, prin efectuarea unui calcul matematic elementar, se ajunge la concluzia conform căreia, pentru suprafaţa de 80,6 ha neregenerată, sumele necesare pentru efectuarea lucrărilor de împădurire artificială ar fi de 394.632,94 lei, din această sumă urmând să fie scăzută suma de 201.409 lei ce reprezintă contravaloarea celor 322.000 puieţi livraţi de Direcţia Silvică Suceava, rezultând în final suma de 193.223,94 lei, sumă care reprezintă contravaloarea lucrărilor necesară pentru regenerarea artificială a suprafeţei de 80,6 ha, şi la care ar urma să se adauge sumele de 12.285 lei, reţinute de experţi ca reprezentând cheltuieli efectuate cu împăduriri în anul 2010, respectiv, de 38.382 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu degajări în anul 2010. În final, suma totală a despăgubirilor la care ar fi îndreptăţit reclamantul, cu titlu de cheltuieli reprezentând valoarea totală a lucrărilor de regenerare (împădurire) artificială, este de 243.890,94 lei.
Însă, Curtea a constatat că pârâta apelantă, prin apelul pe care l-a formulat, a arătat că este de acord cu plata sumei de 341.096 lei, cu acest titlu. Pe cale de consecinţă, în virtutea principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, şi a dispoziţiilor art. 129 alin. final C. proc. civ., Curtea a constatat că pârâta apelantă poate fi obligată la plata sumei de 341.096 lei, cu titlu de cheltuieli reprezentând valoarea totală a lucrărilor de regenerare (împădurire) artificială.
Aşa fiind, în temeiul considerentelor anterior expuse, Curtea a constatat că acest motiv de apel, din apelul pârâtei, este fondat, iar cererea de aderare la apel formulată de reclamant este nefondată.
Cu privire la motivul de apel, din apelul pârâtei, referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată, stabilite prin hotărârea fondului, Curtea a reţinut că, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, însă, art. 276 C. proc. civ. prevede că atunci când pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate numai în parte, instanţa va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, în virtutea acestor dispoziţii legale, dacă pretenţiile unei părţi au fost încuviinţate numai în parte, instanţa poate acorda cheltuielile de judecată cuvenite doar proporţional cu pretenţiile admise, adică în limita a ceea ce s-a admis părţii care a câştigat procesul.
În speţă, cheltuielile de judecată ocazionate reclamantului cu judecarea în fond a cauzei au fost în sumă totală de 10.650 lei, din care 6.150 lei reprezentând onorariu expertiză, iar 4.500 lei, reprezentând onorariu avocaţial.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 718.546,90 lei.
Din această sumă, prin hotărârea fondului s-au acordat reclamantului despăgubiri în sumă de 402.271 lei, ceea ce înseamnă că pretenţiile reclamantului au fost admise în proporţie de 55,98%.
Pe cale de consecinţă, reclamantul era îndreptăţit la a obţine obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată proporţional cu pretenţiile admise, adică 55,98% din 10.650 lei, respectiv, obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată în sumă de 5.961,87 lei.
Însă, în raport de soluţia de admitere în parte a apelului pârâtei, şi de schimbare a hotărâri fondului, sub aspectul cuantumului pretenţiilor acordate reclamantului, de 341.096 lei, în loc de 402.271 lei, Curtea a constatat că, în aceste condiţii, pretenţiile reclamantului au fost admise în proporţie de 47,47%, astfel încât, reclamantul este îndreptăţit la a-i fi acordate cheltuieli de judecată aferente fondului cauzei proporţional cu pretenţiile admise, adică 47,47% din suma de 10.650 lei, respectiv, suma de 5.055,55 lei.
Nu a fost împărtăşită susţinerea pârâtei apelante, în sensul că instanţa de fond trebuia să dispună compensarea în întregime a cheltuielilor de judecată ale părţilor, aferente judecării în fond a cauzei, având în vedere, pe de o parte, că apărările pârâtei nu au condus la respingerea acţiunii reclamantului - contraexpertiza suportată de către pârâtă fiind dispusă tocmai în considerarea acestor apărări -, iar pe de altă parte, că cheltuielile de judecată ale reclamantului nu au constat doar în onorariul pentru expertiză, ci şi în onorariul avocaţial.
Pe cale de consecinţă, nu se poate vorbi despre o compensare a datoriilor reciproce - constând în sumele reprezentând cheltuieli de judecată -ale părţilor, în sensul pretins de pârâta apelantă.
Drept urmare, pentru argumentele anterior precizate, Curtea a constatat că şi acest motiv din apelul pârâtei, în limitele celor anterior arătate, este fondat.
Împotriva Deciziei civile nr. 35/A din 16 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a formulat recurs recurentul-reclamant Ocolul Silvic Izvorul Someşului R.A solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de aderare la apel, a respingerii apelului declarat de pârâta apelantă şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în apel reprezentând onorariu de avocat.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul reclamant arată că instanţa a interpretat greşit actele juridice deduse judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora iar hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor legale ce reglementează modul de regenerare a pădurilor.
Recurentul invocă faptul că nu au fost aplicate dispoziţiile legale imperative ale C. silvic, instanţa stabilind că suprafaţa care trebuie regenerată nu este de 117,3 ha, cum în mod ştiinţific stabilesc cei trei experţi, ci consideră că suprafaţa care trebuie regenerată este doar cea menţionată într-un proces-verbal preliminar încheiat în data de 11 martie 2008. Instanţa de apel a scăzut de două ori valoarea puieţilor şi nu a acordat cheltuielile de judecată în cuantumul solicitat.
Recurentul prezintă calcule cu sumele pe care se consideră îndreptăţit să le primească şi arată faptul că instanţa, aplicând greşit legea, nu a obligat pârâta să le plătească.
Înalta Curte, examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate, reţine incidenţa în cauză a art. 3021 lit. c), C. proc. civ.
Prin cererea de recurs se solicită casarea deciziei atacate în temeiul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 din C. proc. civ. poate fi invocat în situaţia când, instanţa, interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Motivul de recurs reglementat prin art. 304 pct. 9 poate fi invocat în situaţia când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Obiect al recursului de faţă îl formează decizia instanţei de apel însă recurentul, deşi a indicat drept temeiuri ale cererii art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., a făcut referiri doar la situaţia de fapt şi modul de interpretare a probelor, a prezentat calcule matematice însă nu a dezvoltat critici de nelegalitate ale deciziei atacate care să poată fi apreciate din perspectiva acestor motive de recurs, iar susţinerile nu permit nici încadrarea în vreunul din celelalte motive de nelegalitate reglementate de art. 304 C. proc. civ.
În realitate, prin cererea formulată recurentul s-a limitat numai în a-şi exprima nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată în cauză de instanţa de apel, prin urmare, criticile formulate se situează în afara limitelor de verificare impuse de art. 304 C. proc. civ. instanţei de recurs şi care au ca obiect numai legalitatea hotărârii atacate iar nu netemeinicia acesteia.
Drept urmare, Înalta Curte, va constata nulitatea cererii de recurs în raport de dispoziţiile art. 3021 lit. c) raportat la art. 304 C. proc. civ. partea introductivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant Ocolul Silvic Izvorul Someşului R.A. împotriva Deciziei civile nr. 35/A din 16 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în temeiul art. 302 ind. 1, alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2789/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2791/2014. Civil → |
|---|
