ICCJ. Decizia nr. 2793/2014. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2793/2014
Dosar nr. 1023/1259/2012
Şedinţa publică de la 30 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1094 din 9 septembrie 2013, Tribunalul Specializat Argeş, după ce a conexat la Dosarul nr. 1023/1259/2012 pe cel format sub nr. 5674/85/2012 al Tribunalului Sibiu, a respins acţiunea prin care reclamanta SC M.C.F. SA solicitase ca, în contradictoriu cu pârâţii SC C. prin lichidatori judiciari C.I.T. SPRL Cluj-Napoca şi C.I.T. SPRL Sibiu şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - să se constate că reclamanta este proprietara a trei tabliere cu nr. 1, 2 şi 3, având o masă totală de 900 tone, cu valoarea indicată, la termenul din data de 5 noiembrie 2012, de 5.454.499,07 lei, bunuri executate de reclamantă în baza contractului de execuţie x din 21 iunie 2010, ce au fost folosite la reconstrucţia Podului Feroviar din sectorul Focşani - Putna Seacă.
În motivare, s-a reţinut că, reclamanta având la îndemână o acţiune în realizarea dreptului său, potrivit art. 111 C. proc. civ., acţiunea în constatare este una inadmisibilă.
Acţiunea în constatare nu creează un nou drept în patrimoniul reclamantului, ci confirmă unul preexistent, ori în cauză nu a fost probat un drept de proprietate asupra produselor anterior formulării acţiunii în constatare.
Pârâta SC C. SA a solicitat, cu titlu reconvenţional, suspendarea acţiunii în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, arătând că se află în această procedură.
La rândul său, pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a solicitat, pe cale reconvenţională, a se constata existenţa în favoarea sa a dreptului de proprietate asupra celor trei tabliere, în calitate de beneficiar, în temeiul aceluiaşi contract, invocând transmisiunea proprietăţii la momentul livrării pe şantier, cu chemarea, totodată, în garanţie, a pârâtei SC C. SA prin administratorul său judiciar, pentru a-l garanta pentru evicţiune în ceea ce priveşte stăpânirea bunurilor cumpărate.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională a pârâtului, instanţa a apreciat-o ca inadmisibilă, în considerarea existenţei aceleiaşi posibilităţi de realizare a dreptului.
Împotriva sentinţei, a formulat apel reclamanta SC M.C. SA.
Curtea a solicitat apelantei-reclamante să precizeze dacă exercită posesia asupra bunurilor asupra cărora a formulat acţiunea în constatarea dreptului de proprietate, dacă fiind invocarea drept temei al cererii sale a dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., art. 969 C. civ. de la 1864 şi art. 1270 C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009.
Acestei cereri de precizare nu i s-a răspuns, situaţie în care, Curtea a avut în vedere cererea de apel prin prisma celor arătate în faţa primei instanţe.
Prin Decizia civilă nr. 7 din 14 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a fost respins apelul, ca nefondat, Curtea reţinând următoarele considerente:
Reclamanta pretinde că în baza unui contract de execuţie a realizat şi livrat pârâtei, intrată în procedură de lichidare, un număr de trei tabliere folosite de aceasta şi înglobate în lucrarea executată pentru pârâtul Ministerul Transporturilor, proprietar al reţelei de cale ferată din zona în care lucrarea s-a realizat.
Cererea de chemare în judecată se întemeiază pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. Se arată că unul din cele trei tabliere a fost plătit, mai având de primit preţul celorlalte două şi că există un grafic de execuţie a lucrărilor, de livrare a obiectelor şi de eşalonare a plăţilor, în funcţie de recepţia fiecăruia.
Se mai invocă existenţa unei clauze contractuale ce transferă dreptul de proprietate de la producător la SC C. SA asupra fiecăruia dintre cele trei produse în momentul achitării integrale a facturii preţului acestora.
Cum se poate observa, reţine Curtea, în cauză este vorba despre existenţa unui bun folosit a realizarea unei lucrări mai mari în beneficiul unui anumit proprietar. Ca atare, cele trei tabliere au făcut obiectul încorporării în lucrarea mai mare, aşa încât, în discuţie intră un drept de accesiune în condiţiile art. 488 şi art. 504 şi următoarele C. civ. de la 1864.
Dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., invocate de reclamantă, privesc situaţia în care proprietarul unui bun de sine stătător nu are la îndemână o acţiune în realizarea dreptului său, respectiv în apărarea aceluia dintre elementele ce compun acest drept: usus şi abusus.
Astfel, proprietarul are dreptul de a se bucura liber şi nestingherit de proprietatea sa, de a o folosi şi de a o înstrăina.
În cazul de faţă, însă, nu este în discuţie un drept de proprietate clasic ocrotit de dispoziţiile art. 480 C. civ., părţile cauzei încheind, pe rând, între ele, contracte în vederea realizării unui bun finit în patrimoniul Ministerului Transporturilor.
Acesta, ca autoritate publică, a contractat realizarea unui tronson de cale ferată cu cea de a doua pârâtă, cale ferată ce este proprietatea ministerului.
În vederea executării contractului, pârâta a încheiat, la rândul său, un contract de furnizare cu reclamanta pentru cele trei tabliere.
În derularea raporturilor părţilor, tablierele au fost deja încorporate în lucrarea finală, niciun moment reclamanta nepretinzând că ar mai deţine bunurile.
Ceea ce se pretinde, însă, este o neexecutare conformă a contractului, respectiv neplata valorii livrării efectuate.
Într-o asemenea situaţie, reclamanta are la îndemână o acţiune în realizare, fie în sensul de a-şi recupera bunurilor, în măsura în care desprinderea acestora din lucrarea finală nu ar avea drept efect distrugerea ei, fie în cel al urmăririi realizării dreptului său contractual asupra preţului, aşa cum a fost el stabilit cu executantul lucrării.
De aceea, în mod corect instanţa a reţinut a nu putea fi primită acţiunea în constatarea calităţii de proprietar, ea fiind una subsidiară celei în realizare.
Împotriva Deciziei civile nr. 7 din 14 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a declarat recurs recurenta-reclamantă SC M.C. SA Piteşti, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei dată în apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor accesiunii imobiliare prevăzute de art. 580 Noul C. civ. reţinând că în mod corect a reţinut prima instanţă că nu putea fi primită acţiunea în constatare.
Arată recurenta că nu avea posibilitatea promovării unei acţiuni în realizarea dreptului deoarece materialele au fost folosite la lucrările ce au făcut obiectul contractului de execuţie lucrări iar transferul dreptului de proprietate nu a operat către intimatul chemat în garanţie deoarece acesta din urmă nu a efectuat plăţile.
Înalta Curte, examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce succed.
Recurenta-reclamantă şi-a motivat recursul pe dispoziţiile art. 3049 C. proc. civ., greşita aplicare şi interpretare a legii, respectiv a prevederilor art. 111 C. proc. civ.
Potrivit art. 111 C. proc. civ.: "Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Înalta Curte constată că reclamanta recurentă a învestit instanţa de fond cu o acţiune în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., solicitând să se constate prin hotărâre judecătorească că este proprietara a trei bunuri executate de aceasta în baza contractului de execuţie x din 21 iunie 2010, ce au fost folosite la reconstrucţia Podului Feroviar din sectorul Focşani - Putna Seacă.
Pe calea deschisă de art. 111 C. proc. civ. reclamanta poate solicita să se constate existenţa sau inexistenţa unui drept, ca regulă. Partea nu are însă acces la această cale dacă poate cere realizarea dreptului, cererea în constatare, în acest caz, neputând fi primită potrivit legii.
În speţă, astfel cum în mod corect au reţinut instanţele, reclamanta putea cere realizarea dreptului, după caz, pe calea unei acţiuni în executarea sau neexecutarea contractului, în daune contractuale sau în reziliere ori în executarea unor obligaţii de a face generate de contractul de execuţie lucrări, pe care şi-a întemeiat acţiunea în constatare.
Drept urmare, constatarea învestirii cu o acţiune în temeiul art. 111 C. proc. civ. atrage pentru instanţă obligaţia verificării dacă cererea poate fi primită sau dacă ea nu poate fi primită, caz în care sancţiunea inclusă în ipoteza normei este inadmisibilitatea, verificare pe care instanţele au făcut-o, ele procedând la respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
În ceea ce priveşte critica referitoare la aplicarea greşită de către instanţă a dispoziţiilor accesiunii imobiliare prevăzute de art. 580 Noul C. civ., Înalta Curte, reţine că aceste dispoziţii, pe de o parte nu sunt aplicabile în cauză faţă de data încheierii contractului de execuţie x din 21 iunie 2010 care atrage aplicabilitatea C. civ. de la 1864 potrivit principiului tempus regit actum, iar pe de altă parte, trimiterile instanţei la materia accesiunii imobiliare nu au fost determinante asupra soluţiei pronunţate întrucât, astfel cum s-a arătat mai sus, instanţa a verificat întrunirea condiţiilor de promovare a acţiunii în constatare şi a reţinut inadmisibilitatea acesteia din perspectiva neîndeplinirii acestora.
Înalta Curte, constatând că în mod legal instanţele au procedat la respingerea acţiunii în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., ca inadmisibilă, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC M.C. SA Piteşti împotriva Deciziei civile nr. 7 din 14 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2792/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2794/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
