ICCJ. Decizia nr. 2826/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2826/2014
Dosar nr. 42196/3/2008*
Şedinţa publică din 22 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţa, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamantul N.Ş.C. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii F.M., S.G.M., F.N., Municipiul Bucureşti prin primar general şi Statul Român prin M.F.P. ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să se constate că imobilul situat în Bucureşti, sector 2, a fost preluat în mod abuziv de Statul Român şi să se dispună obligarea pârâţilor să îi lase în deplină proprietate şi posesie imobilul menţionat, în suprafaţă de 124,78 mp şi 77,53 mp, teren aflat sub construcţie, iar în subsidiar, în cazul în care se va considera că apartamentul este imposibil de restituit în natură, având întâietate titlul cumpărătorului în baza Legii nr. 112/1995, au solicitat să fie obligat Statul Român şi Municipiul Bucureşti să îi achite contravaloarea apartamentului preluat în mod abuziv, pe care a estimat-o provizoriu la suma de 200.000 euro (730.000 lei).
Prin întâmpinare, pârâta F.N. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Prin cererea din 11 februarie 2009 reclamantul a precizat că pârâţi în ceea ce priveşte cererea subsidiară referitoare la plata contravalorii apartamentului sunt Statul Român şi Municipiul Bucureşti.
Prin cererea depusă la data de 25 martie 2009, reclamanţii au solicitat introducerea în cauză şi a pârâţilor F.M. şi S.G.M., precum şi obligarea pârâţilor la plata contravalorii lipsei de folosinţă începând cu data de 07 noiembrie 2008 şi până la predarea imobilului.
Prin încheierea din 01 aprilie 2009, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepţia madmisibilităţii.
Prin sentinţa civilă nr. 719 din 05.2009, pronunţată în Dosarul nr. 42196/3/2008 de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-au admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce priveşte pe pârâţii Municipiul Bucureşti, prin primarul general şi Statul Român, prin M.F.P. şi s~a respins cererea modificată, având ca obiect revendicarea, formulată de reclamantul N.Ş.C. în contradictoriu cu aceşti pârâţi, ca fiind introdusă împotriva unor persoane Iară calitate procesuală pasivă.
S-a admis cererea modificată, având ca obiect revendicarea, formulată de reclamantul N.Ş.C. în contradictoriu cu pârâţii F.N., F.M. şi S.G.M. şi au fost obligaţi aceştia din urmă să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie apartamentul situat în imobilul din Bucureşti, sector 2, în suprafaţă de 124,78 mp, împreună cu suprafaţa de teren de 77,53 mp situată sub construcţie. Totodată, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâţilor F.N., F.M. şi S.G.M. privind cheltuielile de judecată şi s-au disjuns cererile privind plata lipsei de folosinţă şi contravalorii imobilului, acordându-se termen la data de 17 iunie 2009, A3, cu citarea părţilor, fiind format Dosarul nr. 20780/3/2009 a cănii judecată a fost suspendată în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea Dosarului nr. 42196/3/2008 prin încheierea din 25 noiembrie 2009, cauza fiind repusă pe rol la termenul din 7 martie 2012.
Prin Decizia civilă nr. 678/A din 12 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lV-a civilă, a admis apelul formulat de pârâţii S.G.M. şi F.N., a schimbat în parte sentinţa în sensul că a respins acţiunea în revendicare, ca neîntemeiată şi a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Totodată, a trimis spre rejudecare, la aceeaşi instanţă cererea subsidiară formulată de reclamant.
Instanţa de apel a constatat că cele două capete de cerere disjunse au fost formulate în contradictoriu cu Statul Român prin M.F.P. şi Municipiul Bucureşti prin primarul general şi câ se impune trimiterea spre rejudecare având în vedere că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra acestor cereri subsidiare astfel că se impune respectarea dublului grad de jurisdicţie.
Prin Decizia nr. 7805 din 3 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamant.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 17 februarie 2012.
La termenul din 7 martie 2012 s-a ataşat Dosarul nr. 42196/3/2008, reunirea dosarelor fiind determinată de faptul că Dosarul nr. 42196/3/2008 a fost constituit ca urmare a disjungerii ca urmare a deciziei instanţei de apel de trimitere spre rejudecare a cererilor disjunse existând două dosare pentru aceleaşi cereri.
Prin sentinţa civilă nr. 778 din 11 aprilie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Municipiul Bucureşti prin primarul general şi Statul Român prin M.F.P. în ceea ce priveşte cererea formulată de reclamanta N.Ş.C. referitoare la plata contravalorii lipsei de folosinţă şi a respins această cerere ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de reclamant privind obligarea pârâţilor la plata contravalorii apartamentului.
Prin Decizia nr. 376/A din 5 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 778 din 11 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii -pârâţi Statul Român prin M.F.P. şi Municipiul Bucureşti prin primarul general.
La data de 12 decembrie 2012, reclamantul N. (N.) Ş.C. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 376/A din 5 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 42196/3/2008*, fiind fixat termen pentru soluţionare la 22 mai 2013.
Prin încheierea din 22 mai 2013, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
Cauza a fost repusă din oficiu pe rol, prin rezoluţia din 17 septembrie 2014, în vederea discutării perimării cererii de recurs.
Înalta Curte va constata perimat recursul, pentru considerentele care succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas o nelucrare din vina părţii timp de un an.
Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Aşadar, perimarea operează cu condiţia ca, timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 22 mai 2013, stabilit pentru soluţionarea recursului astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că nici una dintre părţi nu a cerut judecarea în lipsă.
În raport de considerentele expuse şi având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care nici una dintre părţile H. nu a solicitat continuarea judecăţii recursului şi că, în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamantul N. (N.) Ş.C. împotriva Deciziei nr. 376/A din 5 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2825/2014. Civil. Recalculare pensie.... | ICCJ. Decizia nr. 2827/2014. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
