ICCJ. Decizia nr. 2824/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2824/2014
Dosar nr. 11977/105/2011/al
Şedinţa publică din 22 octombrie 2014
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 11977/2011, reclamanţii A.D.T., G.O.N. şi B.F. au chemat în judecată pe pârâta SC G.F.R. SA, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Deciziei nr. 68/4640 din 25 noiembrie 2011 emisă de pârâtă, obligarea acesteia la reintegrarea reclamanţilor în postul avut anterior emiterii deciziei atacate, cu consecinţa menţinerii salariului reclamanţilor avut anterior emiterii deciziei atacate precum şi obligarea la plata către reclamanţi a diferenţei dintre salariul avut anterior şi cel stabilit prin decizia atacată, de la data de 11 decembrie 2011 stabilită prin decizie, până la zi, cu dobânzile aferente până la data plăţii efective.
La termenul din 01 octombrie 2012, reclamantul A.D. şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat anularea Deciziei nr. 68/4640 din 25 noiembrie 2011 emisă de pârâtă, obligarea acesteia la plata către reclamant a diferenţei dintre salariul avut anterior si cel stabilit prin decizia atacată, de la data de 11 decembrie 2011, stabilită prin decizie, până la 01 martie 2012, cu dobânzile aferente până la data plăţii efective renunţând la celelalte capete de cerere, având în vedere ca începând cu data de 01 martie 2012, contractul individual de munca ale reclamantului s-a modificat prin acordul părţilor prin semnarea unui act adiţional.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 4868 din 11 octombrie 2012, a respins acţiunea precizată, ca neîntemeiată.
Prin Decizia nr. 132 din 22 ianuarie 2013, Curtea de Apei Ploieşti, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A.D., T.l. şi B.F. împotriva sentinţei civile nr. 4868 din 11 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 17 decembrie 2013 sub nr. 11977/105/2011/al, revizuientul B.F. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 132 din 22 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
În motivarea cererii revizuientul a arătat a formulat cerere prin care a solicitat anularea deciziei emise de SC G.F.R. SA şi acordarea unor drepturi salariaie contractuale.
A mai precizat revizuentul că şi restul salariaţilor intimatei, în alte dosare, s-au adresat Tribunalului Prahova, în "cauze ce au avut acelaşi obiect".
A învederat revizuientul că i-a fost respinsă cererea modificată şi precizată, prin decizia atacată, iar altor colegi de muncă - salariaţi ai aceleiaşi intimate - le-au fost admise cererile, acţiuni ce au format obiectul altor dosare pe rolul aceleiaşi instanţe, soluţionate de către alte complete de judecată.
A menţionat revizuientul că de această situaţie - hotărâri potrivnice - a avut cunoştinţă la începutul lunii decembrie 2013.
Astfel, a aflat de hotărârile irevocabile în Dosarul nr. 11824/105/2011, Decizia C.A. Ploieşti nr. 2526 din 1 octombrie 2013; Dosarul nr. 11832/105/2011, Decizia C.A. Ploieşti nr. 2495 din 1 octombrie 2013, prin care colegii săi, au câştigat procesele cu pârâta.
Revizuientul a precizat că înţelege să-şi întemeieze cererea pe prevederile vechiului Cod de procedură civilă şi anume dispoziţiile art. 322 pct. 7, în sensul că "există hotărâri definitive potrivnice. în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate" şi art. 322 pct. 5 din acelaşi cod "după pronunţare s-au descoperit înscrisuri doveditoare.".
Referitor la dispoziţiile ce privesc „aceeaşi pricina, revizuientul a arătat că obiectul pricinii de faţă, este identic cu cel formulat de către ceilalţi colegi de muncă, respectiv anularea deciziei unilateral emisă de pârâtă şi acordarea drepturilor salariale contractuale, încălcate.
Cu privire la „aceleaşi persoane şi aceeaşi calitate", revizuientul a arătat că, atât acesta, în prezenta cauză, cât şi colegii de muncă din alte dosare, urmează a fi identificaţi drept „aceleaşi persoane", nu ca persoane fizice, ci în calitatea lor de salariaţi ai pârâtei, la fel ca ceilalţi colegi, salariaţi ai aceleiaşi pârâte, ce au câştigat irevocabil dreptul cerut (obiectul cauzelor fiind identic) şi el şi colegii de muncă având calitatea de reclamanţi, iar pârâtă fiind SC G.F.R. SA.
Concluzionând, a arătat că, în opinia sa, este un caz atipic de revizuire şi a solicitat a se reţine că, la fel ca şi restul colegilor săi, reprezintă „aceleaşi persoane", ca pârâta a avut în toate cauzele aceeaşi calitate iar obiectul acţiunii este acelaşi în toate cauzele invocate.
Pentru motivele arătat, revizuientul a solicitat, în conformitate cu art. 324 pct. 4 C. proc. civ., schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii introductive şi completate.
Prin Decizia nr. 1239 din 15 mai 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, şi-a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 132 din 22 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, formulată de revizuientul B.F., în privinţa cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în raport de cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 11977/105/2011/al, la data de 02 iunie 2014, fiind fixat termen pentru soluţionare la 22 octombrie 2014.
La termenul din 22 octombrie 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu excepţiile tardivităţii şi, respectiv, inadmisibiiităţii cererii de revizuire.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, faţă de caracterul său absolut şi peremptoriu, Înalta Curte urmează a o respinge, ca tardiv formulată, pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs, după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2), termenul se va socoti de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Legea sancţionează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legai atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
În speţă, revizuientul, invocând art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a formulat cererea de revizuire a Deciziei nr. 132 din 22 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, (pronunţată în soluţionarea unui recurs într-o cauză având ca obiect conflict de muncă) la data de 17 decembrie 2013 (data ştampilei de înregistrare a cererii de revizuire pe rolul Curţii de Apei Ploieşti), mult după împlinirea termenului de o lună, prevăzut de art, art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., data pronunţării deciziei a cărei revizuire o cere fiind data de 22 ianuarie 2013.
Susţinerile revizuientui ui, în cadrul dezbaterilor orale referitoare la excepţia tardivităţii cererii de revizuire, în sensul că cererea de revizuire nu este tardivă întrucât nu i-a fost comunicată decizia împotriva căreia a formulat cererea de revizuire nu pot fi primite. Faptul că decizia a cărei revizuire o cere nu i-a fost comunicată nu se circumscrie unei împrejurări mai presus de voinţa sa, care să-l fi împiedicat să formuleze cererea de revizuire în termenul defîpt de lege, cu atât mai mult cu cât legea statuează că, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (2), termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti de pronunţarea ultimei hotărâri, şi nu de la comunicarea acesteia.
Înalta Curte, având în vedere temeiurile expuse, va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire, soluţie în raport de care nu se mai impune examinarea excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuientul B.F. împotriva Deciziei nr. 132 din 22 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. 11977/105/2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2823/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2825/2014. Civil. Recalculare pensie.... → |
|---|
