ICCJ. Decizia nr. 2912/2014. Civil. Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Suspendare executare hotărâre arbitrală. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2912/2014
Dosar nr. 2001/2/2013
Şedinţa publică din 7 octombrie 2014
Asupra încheierii de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa arbitrală nr. 13 din 28 ianuarie 2013, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis în parte acţiunea arbitrală, astfel cum a fost formulată de reclamanta SC M.B. SRL, fiind obligată pârâta SC B.U. SRL la plata sumei de 2.790.470,82 lei, cu titlu de preţ şi la 368.057,50 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, precum şi la 166.112,75 lei, cu titlu de cheltuieli de arbitrare.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC B.U. SRL a formulat acţiune în anularea sentinţei arbitrale nr. 13 din 28 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
Ulterior, prin Sentinţa civilă nr. 42 din 24 aprilie 2013 a admis acţiunea în anulare formulată de reclamanta SC B.U. SRL, a anulat sentinţa arbitrală atacată şi a fixat termen pentru evocarea fondului la data de 23 septembrie 2013, fiind respinsă cererea de suspendare a executării sentinţei arbitrale ca fiind rămasă fără obiect şi s-a dispus restituirea către reclamantă a cauţiunii depusă la dosarul cauzei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin încheierea din 6 ianuarie 2014 a dispus, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind pe reclamanta SC M.B. SRL, prin lichidator judiciar SP J. SPRL şi pe pârâta SC B.U. SRL, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei ce face obiectul dosarului nr. 1130/1285/2012/a5* al Tribunalului Specializat Cluj.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut din considerentele încheierii din 10 decembrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 1130/1285/2012/a5* al Tribunalului Specializat Cluj că la acest moment, contestaţia formulată de pârâta de SC B.U. SRL împotriva tabelului preliminar al creanţelor asupra debitoarei SC M.B. SRL nu a fost soluţionată în primă instanţă, fiind necesară administrarea de probe şi având în vedere necesitatea administrării ca probă a hotărârilor ce urmează a fi pronunţate, s-a apreciat că soluţia ce va fi pronunţată în prezenta cauză depinde de modul de soluţionare a contestaţiei ce formează obiectul Dosarul nr. 1130/1285/2012/a5*.
Împotriva acestei încheieri, reclamanta SC M.B. SRL prin lichidator SP J. SPRL a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru continuarea judecăţii.
Criticile aduse încheierii atacate se referă în esenţă la faptul că în mod eronat, instanţa a interpretat faptul că în considerentele Sentinţei civile nr. 42 din 24 aprilie 2013 s-a reţinut necesitatea administrării de probe noi, ce constau în hotărârile judecătoreşti ce urmează a fi pronunţate în soluţionarea contestaţiei formulate de SC B.U. SRL împotriva tabelului preliminar de creanţe asupra debitoarei SC M.B. SRL, în Dosarul de insolvenţă nr. 1130/1285/2012/a5*.
În acest sens, reclamanta arată că prin Sentinţa civilă nr. 42 din 24 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în temeiul art. 366 alin. (1) C. proc. civ. a admis acţiunea în anulare formulată de petenta SC B.U. SRL, în contradictoriu cu intimata SC M.B. SRL, împotriva sentinţei arbitrale nr. 13 din 28 ianuarie 2013 şi a încheierii din 28 iulie 2011 pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, dispunându-se anularea acestora.
Mai susţine recurenta că, în considerentele acestei sentinţe, instanţa a apreciat că se impune administrarea de noi probe, aspect ce implică şi verificarea modului de soluţionare al contestaţiei formulate de SC B.U. SRL împotriva tabelului preliminar de creanţe asupra debitoarei SC M.B. SRL în Dosarul de insolvenţă nr. 1130/1285/2012/a5*, inclusiv dacă s-a pronunţat o soluţie irevocabilă în acest sens, iar faptul că instanţa a dispus suspendarea cauzei în considerarea acestei situaţii, se apreciază ca fiind nelegală măsura aplicată, în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Analizând încheierea atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi va fi admis în considerarea următoarelor argumente:
Referitor la criticile aduse încheierii atacate, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate cu privire la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care prevăd că, instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Astfel, suspendarea judecăţii este un incident procedural ce determină sistarea temporară a judecăţii, aceasta devenind facultativă, iar nu obligatorie, în măsura în care prin textul de lege evocat s-a prevăzut că instanţa poate suspenda judecata, doar în condiţiile în care există o altă cauză de a cărei soluţionare depinde soluţionarea cauzei ce se cere a fi suspendată, iar măsura dispusă de instanţă presupune o analiză temeinic motivată a intereselor şi drepturilor părţilor prin prisma interesului soluţionării cauzei.
În speţă, Înalta Curte, verificând considerentele încheierii atacate, constată că aceasta cuprinde sumar argumentele în sprijinul soluţiei adoptate, nefiind analizate şi motivate ipotezele avute în vedere de legiuitor la edictarea art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru ca suspendarea judecării cauzei să fie o măsură legală şi temeinică.
Din această perspectivă, se constată că în motivarea încheierii atacate, instanţa nu a avut în vedere considerentele Sentinţei civile nr. 42 din 24 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în care s-a reţinut ca şi motiv de desfiinţare a sentinţei arbitrale nr. 13 din 28 ianuarie 2013 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, faptul că tribunalul arbitrai nu a soluţionat litigiul în temeiul contractului de antrepriză şi a normelor de drept aplicabile, astfel că atunci când instanţa a apreciat necesitatea administrării de probe noi, se referea la administrarea probelor privitoare la condiţiile răspunderii civile contractuale, pentru că acestea nu au fost administrate, întrucât Tribunalul arbitral a soluţionat litigiul în echitate.
În acest context, verificarea modulului de soluţionare al contestaţiei formulată de SC B.U. SRL împotriva tabelului preliminar de creanţe asupra debitoarei SC M.B. SRL, în dosarul de insolvenţă nu se poate interpreta în sensul că, în speţă se impune suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea irevocabilă a acestei contestaţii.
Aceasta, în condiţiile în care, acţiunea în pretenţii a fost iniţiată la 13 octombrie 2009 la Tribunalul Arbitrai, iar contestaţia petentei SC B.U. SRL împotriva tabelului preliminar de creanţe asupra debitoarei SC M.B. SRL a fost formulată la 23 noiembrie 2012, deci la 3 ani de la data introducerii acţiunii în pretenţii, astfel că din această împrejurare nu poate fi reţinut faptul că, dezlegarea prezentei pricini atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul judecăţii în dosarul de insolvenţă.
Pe de altă parte este eronat argumentul reţinut prin încheierea recurată în sensul că în sentinţa pronunţată conform art. 366 alin. (1) C. proc. civ. s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat obligativitatea administrării acestor probe, iar pentru respectarea acestui principiu se impune suspendarea soluţionării cauzei.
Conform considerentelor Sentinţei nr. 42/2013, instanţa a apreciat că se impune verificarea modului de soluţionare a contestaţiei formulate de SC B.U. SRL împotriva tabelului preliminar al creanţelor.
Or, o astfel de verificare nu reprezintă un motiv justificat pentru suspendarea cauzei conform art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ci dimpotrivă, aplicarea acestei măsuri împiedică tocmai administrarea probei considerate utile cauzei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta SC M.B. SRL prin lichidator SP J. SPRL, va casa încheierea atacată şi va dispune trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC M.B. SRL prin lichidator SP J. SPRL împotriva încheierii din 6 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pe care o casează şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2910/2014. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 2913/2014. Civil. Alte cereri. Recurs → |
|---|
