ICCJ. Decizia nr. 299/2014. Civil. Recuzare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 299/2014
Dosar nr. 19245/325/2011
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2014
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a fost învestită de către reclamanta D.R. şi pârâţii P.M., P.P.C. cu soluţionarea recursurilor declarate împotriva deciziei civile nr. 333A din 30 aprilie 2014 a Tribunalului Timiş, secţia I civilă, în litigiul având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru apartamentul nr. X din str. B. Timişoara, Dosar nr. 19245/325/2011.
În acest dosar, la data de 8 octombrie 2013, petentul (recurentul-pârât) P.M. a formulat cerere de recuzare a completului de judecată format din doamnele judecător M.L., D.C. şi C.R. de la judecata recursurilor declarate de reclamanta D.R. şi pârâţii P.M. şi P.P.C. împotriva deciziei civile nr. 333/A din 30 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 19245/325/2011, recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timişoara sub numărul de dosar sus-menţionat.
În motivare, petentul a invocat că membrii completului şi-au spus părerea cu privire la fondul cauzei (apartamentul nr. X din Timişoara, str. B.), dispunând inclusiv evacuarea pârâţilor şi cauzându-le, astfel, vătămări şi prejudicii.
Prin completarea la cererea de recuzare, la data de 9 octombrie 2013, petentul a învederat că d-na judecător C.R. şi-a spus părerea cu privire la pricină (respectiv la sus-menţionatul apartament) prin încheierea din Dosarul nr. 801/59/2010, prin decizia civilă nr. 108/A din 17 februarie 2006 în Dosarul nr. 12193/C/2005, în Dosarul nr. 2489/325/2009 şi prin decizia civilă nr. 213/A din 5 martie 2009, provocându-i prejudicii materiale.
A învederat că d-na judecător are interese personale în soluţionarea prezentului recurs, astfel nu s-ar justifica faptul că s-a pronunţat de atâtea ori în legătură cu apartamentul în litigiu şi nici poziţia sa, la termenul din 8 octombrie 2013, de pronunţare asupra excepţiilor invocate.
În dovedire, petentul a depus în copie decizia civilă nr. 213/A din 5 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 2489/325/2008; proces-verbal încheiat de executorul judecătoresc D.D.; decizia civilă nr. 108/A din 7 februarie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 12193/C/2005 de Tribunalul Timiş; încheierea de şedinţă din 9 august 2010 dată în Dosarul nr. 801/59/2010.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 44, art. 45, art. 46, art. 47 din noul C. proc. civ.
Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, la data de 21 octombrie 2013 a respins cererea de recuzare formulată de către petenţi (recurenţii-pârâţi) reţinând că nu sunt motive temeinice pentru admiterea cererii dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., 1865, aplicabil speţei.
La data de 29 octombrie 2013, petenţii P.M. şi P.P.C. au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 281 şi urm. C. proc. civ., îndreptarea, lămurirea şi completarea încheierii din camera de consiliu din 21 octombrie 2013.
Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, la data de 1 noiembrie 2013 a respins cerea de îndreptare, lămurire şi completare a încheierii de şedinţă din 21 octombrie 2013 formulată de petenţi, reţinând că argumentele cererii petenţilor vizează fondul cauzei.
La data de 24 octombrie 2013 petenţii au atacat cu recurs încheierea de şedinţă din data de 21 octombrie 2013, iar la data de 4 noiembrie 2013 au atacat cu recurs încheierea de şedinţă din 1 noiembrie 2013, Înalta Curtea fiind astfel învestită cu soluţionarea căii de atac.
În motivarea recursului, petenţii (recurenţii-pârâţi) au reluat susţinerile din cererea de recuzare, în sensul în care judecătorul C.R. şi ceilalţi membrii ai completului de judecată şi-ar fi spus părerea în mai multe litigii derulate între părţile cauzei. Totodată, au susţinut că prin respingerea cererii de îndreptare eroare materială au fost favorizaţi avocaţii interesaţi de imobil şi li s-a produs un prejudiciu.
La termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2014, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 34 alin. (2) şi art. 281 3 alin. (1) C. proc. civ., pe care o găseşte incidentă speţei pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ. încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai împreună cu fondul.
Potrivit dispoziţiilor art. 2813 alin. (1) C. proc. civ. încheierile pronunţate în temeiul art. 281, 2811, 2812 C. proc. civ. sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea.
Prin urmare, atât timp cât încheierea de recuzare poate fi atacată cu recurs numai o dată cu fondul cauzei, iar hotărârea de îndreptare eroare materială a încheierii de recuzare urmează, în ceea ce priveşte calea de atac, regimul juridic al încheierii de recuzare, în conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate rezultă că nu poate fi primită cererea de recurs formulată de petenţii P.M. şi P.P.C. independent şi anterior pronunţării instanţei de judecată pe fondul cauzei.
În speţă, însă, se reţine că instanţa care a pronunţat cele două încheieri atacate era învestită cu soluţionarea recursurilor formulate de către petenţii (pârâţi) şi intimata (reclamantă) D.R. şi, prin urmare, ca instanţă de recurs, pronunţă o hotărâre irevocabilă.
Având în vedere această împrejurare, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate coroborate cu cele ale art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., întrucât o hotărâre irevocabilă nu poate fi atacată pe această cale.
De altfel, această concluzie decurge şi din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează chiar prin exerciţiul lui, deoarece o altă soluţie ar tinde la ipoteza acceptării unui „recurs la recurs”, situaţie nepermisă de normele de procedură civilă română.
Pentru aceste considerente, recursul va fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţii P.M. şi P.P.C. împotriva încheierilor din Camera de Consiliu din 21 octombrie 2013 şi 01 noiembrie 2013, ambele pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 298/2014. Civil. Actiune în daune delictuale.... | ICCJ. Decizia nr. 300/2014. Civil → |
|---|
