ICCJ. Decizia nr. 312/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 312/2014
Dosar nr. 25614/2/2004
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2014
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 664 din 30 iunie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pe capătul de cerere având ca obiect anularea contractelor de vânzare-cumpărare din 5 noiembrie 1996 încheiat între M.V. şi Primăria Municipiului București prin SC H. SA, din 14 noiembrie 1996 încheiat între I.I. şi Primăria Municipiului București prin SC H. SA şi în contradictoriu cu pârâta I.L. și din 15 noiembrie 1996 încheiat între A.M. şi Primăria Municipiului București prin SC H. SA şi, în consecinţă, a respins ca prescris capătul de cerere formulat de reclamanţii P.P.A.D. şi P.P.M. având ca obiect anularea acestor contracte de vânzare-cumpărare.
A admis excepţia autorităţii de lucru judecat pe capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului nelegal al exproprierii imobilului situat în Bucureşti, Bd. A., sector 1 şi, în consecinţă, a respins acest capăt de cerere pentru autoritatea de lucru judecat.
A respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor P.P.A.D. şi P.P.M.
A respins ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat pe capătul doi de cerere.
Împotriva acestei sentinţei au formulat apel atât pârâţii A.M., I.I., I.L. şi M.V., cât şi reclamanţii P.P.A.D. şi P.P.M., iar prin decizia civilă nr. 1 din 27 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat perimată judecarea apelurilor declarate.
Instanța de apel a reținut că, în fapt, judecarea cauzei în apel a fost suspendată de către instanţa de apel prin încheierea de şedinţă din data de 28 iunie 2005, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Pentru a dispune suspendarea cauzei, instanţa de apel a reţinut că dezlegarea pricinei atârnă de existenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, respectiv a Dosarului nr. 8714/2004 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Ulterior, la data de 26 octombrie 2006, apelanţii-reclamanţi au formulat cerere de repunere a cauzei pe rol pentru a se lua act de faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 9156 din 14 noiembrie 2005, a dispus admiterea recursurilor, casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, solicitând totodată menţinerea suspendării judecării apelurilor.
Instanţa de apel, prin încheierea de şedinţă din data de 21 noiembrie 2006 a menţinut măsura suspendării cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1. C. proc. civ., cu motivarea valabilă pentru suspendarea din data de 28 iunie 2005.
Cauza a fost pusă pe rol din oficiu la data de 21 februarie 2013 în cadrul secţiei a III-a civile şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti, însă instanţa a dispus prin încheierea de la acel termen, scoaterea acesteia de pe rol şi înaintarea către secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Primul termen de judecată în cadrul secţiei a VII-a fost stabilit la data de 11 aprilie 2013, când constatându-se că a decedat apelanta-reclamantă P.P.M., s-a dispus introducerea în cauză a moştenitoarei T.I., acordându-se în acest sens termen pentru citarea acesteia la data de 30 mai 2013.
La data de 17 mai 2013 apelantul-reclamant P.P.A.D. a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol.
În ceea ce priveşte soluţionarea dosarului care a determinat suspendarea judecării cererilor de apel, curtea a reţinut că acesta a fost soluţionat irevocabil prin decizia civilă nr. 8018 din 11 decembrie 2008 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În această împrejurare, încetarea cauzei care a provocat suspendarea duce la încetarea suspendării, fiind astfel reglementată de dispoziţiile art. 244 alin. (2) C. proc. civ.:
Or, în aceste condiţii, atât apelanţii-reclamanţi cât şi apelanţii-pârâţi aveau obligaţia să solicite repunerea cauzei pe rol, întrucât motivul pentru care avusese loc suspendarea încetase prin soluţionarea irevocabilă a cauzei ce făcea obiectul dreptului de care atârna în totul sau în parte soluţionarea cererilor de apel.
Motivul care a determinat suspendarea judecării cererilor de apel a încetat la data de 12 decembrie 2008 când a început să curgă termenul de perimare de un an, interval de timp în care niciuna dintre părţile apelante nu a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, ci, dimpotrivă, au formulat mai multe cereri de contestaţie în anulare şi revizuire împotriva deciziei civile nr. 8018 din 11 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Or, în aceste condiţii, devin aplicabile dispoziţii art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Instanţa de apel a suspendat cauza la data de 21 noiembrie 2006, iar aceasta a fost repusă pe rol din oficiu, deşi nu exista o asemenea obligaţie legală, la data de 21 februarie 2013.
Singura cerere de repunere pe rol a cauzei care s-a formulat în intervalul de timp cuprins între data pronunţării deciziei civile nr. 8018 din 11 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi data soluţionării excepţiei perimării a avut loc la data de 17 mai 2013, deci după împlinirea termenului de perimare de un, termen ce s-a împlinit la data de 12 decembrie 2009.
Prin urmare, condiţia cu privire la vina părţilor pentru lăsarea în nelucrare a cererilor de apel este evidentă în acest context, acestea nesolicitând repunerea cauzei pe rol şi continuarea judecăţii, deşi le revenea această obligaţie.
În plus, nu există niciun act de procedură care ar fi trebuit îndeplinit din oficiu în intervalul de timp de un an în care a curs termenul de perimare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat și motivat recurs reclamanţii P.P.A.D. şi T.I.
Prin motivele de recurs, se susține că e nelegală constatarea perimării apelurilor, faţă de momentul până la care suspendarea a fost dispusă şi faţă de lipsa de culpă a reclamanților în nelucrarea dosarului.
Astfel, cauza a fost suspendată „până la soluţionarea litigiului” ce face obiectul Dosarului nr. 152262/3/2006.
Instanţa nu a dispus suspendarea până la soluţionarea irevocabilă a dosarului, ci până la soluţionarea litigiului, or acesta se perpetuează şi în căile extraordinare de atac.
Curtea de apel a dispus verificări ale dosarului şi după rămânerea irevocabilă a litigiului, dar în condiţiile formulării unor căi extraordinare de atac a decis să nu dispună repunerea cauzei pe rol, ceea ce a întărit convingerea reclamanților că măsura suspendării a fost dispusă până la soluţionarea pricinii.
De altfel, nu este exclus ca suspendarea unei cauze să fie dispusă până la soluţionarea chiar a unor căi extraordinare de atac, neexistând nici un temei pentru a interpreta restrictiv dispoziţia de suspendare ca aplicându-se numai până la soluţionarea irevocabilă a dosarului.
Deși motivele de recurs nu cuprind o încadrare în drept, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va încadra criticile formulate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 244 alin. (2) C. proc. civ. și la art. 248 C. proc. civ.
Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea dată la data de 28 iunie 2005, Curtea de Apel București a suspendat judecarea cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1. C. proc. civ., apreciind că dezlegarea pricinei atârnă de existenţa unei drept care face obiectul Dosarului nr. 8714/2004 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Măsura suspendării a fost menținută de instanța de apel, cu aceeași motivare, prin încheierea de la termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2006.
Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata: „când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, în această ipoteză: „Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă”.
Or, pricina care a determinat suspendarea a fost soluționată în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 8018 din 11 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie.
Prin urmare, de la data pronunțării acestei decizii a început să curgă termenul de un an, prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., pentru perimarea apelurilor formulate în cauză și a căror judecată fusese suspendată în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Față de dispoziția expresă cuprinsă în art. 244 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că suspendarea pricinii în cazul prevăzut de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. dăinuie până la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunţată în pricina care a motivat suspendarea, este neîntemeiată susținerea recurenților în sensul că declararea unor căi extraordinare de atac, respectiv a unei contestații în anulare sau revizuiri, ar determina prelungirea intervalului de timp în care operează suspendarea și, pe cale de consecință, ar amâna începerea curgerii termenului de un an pentru perimare.
Prin urmare, cum timp de un an de la pronunțarea deciziei irevocabile în pricina ce a determinat suspendarea, niciuna dintre părți nu a solicitat reluarea judecății, instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a art. 248 C. proc. civ. atunci când a constatat perimarea judecării cererilor de apel formulate în cauză.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii P.P.A.D. şi T.I. împotriva deciziei civile nr. 1 din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 271/2014. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 313/2014. Civil → |
|---|
