ICCJ. Decizia nr. 3041/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3041/2014
Dosar nr. 7415/3/2010
Şedinţa publică de la 14 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 20143 din 18 decembrie 2012 Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta A.N.R.S.P.S. A respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere formulat de reclamanta SC E.B. SA în contradictoriu cu pârâta A.N.R.S.P.S. A respins, ca prematur, formulat capătul de cerere îndreptat împotriva pârâtei A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de A.N.R.S.P.S. este neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile art. 1 din H.G. nr. 1380/2009, care stabilesc atribuţiile A.N.R.S.P.S. cu privire la administrarea stocurilor de produse, rezerve de stat.
Pe fondul cauzei, după prezentarea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească o acţiune în îmbogăţirea fără justă-cauză, tribunalul a reţinut că aceste condiţii nu sunt îndeplinite în privinţa acţiunii în restituire formulate de reclamantă.
S-a apreciat că nu este îndeplinită, în speţă, nici condiţia subsidiarităţii acţiunii în restituire, deoarece între reclamantă şi A.N.R.S.P.S. Unitatea Teritorială s-a încheiat contractul de depozit şi prestări servicii din 19 august 2003, ale cărui clauze stipulate în art. 2 şi art. 7 şi printr-o interpretare sistematică a convenţiei în ansamblul său, coroborate cu dispoziţiile legale speciale în materia rezervei de stat, ar putea conduce la soluţionarea litigiului, însă pe tărâm contractual, iar nu printr-o actio de in rem verso.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC E.B. SA.
În motivarea apelului, se arată că instanţa de fond nu a luat act de precizările reclamantei, atât orale cât şi scrise, prin care menţiona că acel contract de custodie nu reprezintă temeiul legal în baza căruia a procedat la preschimbarea calităţii păcurii din rezervoare şi nici H.G. nr. 470/2007.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Decizia nr. 471 din 27 noiembrie 2013, a admis apelul formulat de apelanta reclamantă SC E.B. SA, în contradictoriu cu intimatele pârâte A.N.R.S.P.S. şi A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială.
A schimbat, în tot, sentinţa atacată în sensul că a admis acţiunea.
A obligat pârâtele să plătească reclamantei 151.862,78 lei, cu titlu de despăgubiri.
A obligat intimatele-pârâte la 2.121,12 lei cheltuieli de judecată către apelanta-reclamantă.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, contrar instanţei de fond, că în speţă sunt îndeplinite condiţiile legale pentru intentarea unei acţiuni întemeiate pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză.
Astfel, a constatat instanţa că prin schimbarea sortimentului de păcură ce constituie rezervă de stat, domeniul privat al statului, din care fac parte rezervele de stat, administrate de pârâte (conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 82/1992 rep.) s-a mărit prin dobândirea unui produs superior calitativ, diferenţa de valoare fiind cea constatată de expertul contabil, în mod corelativ, patrimoniul reclamantei s-a diminuat cu aceeaşi valoare, aceasta fiind cea care a realizat schimbul şi a suportat preţul noului produs, legătura între sporirea unui patrimoniu şi diminuarea celuilalt fiind una directă şi evidentă.
S-a apreciat că, sub aspectul condiţiilor juridice ale intentării acţiunii în restituire, prima o constituie absenţa unei cauze legitime a măririi unui patrimoniu în detrimentul patrimoniului unei alte persoane.
Curtea a constatat că şi această condiţie este îndeplinită în speţă, neexistând niciun temei legitim pentru a obliga apelanta-reclamantă să suporte diferenţa de preţ rezultată din preschimbarea sortimentului de păcură reprezentând rezervă da stat, aceasta având doar obligaţia, rezultată din contractul de depozit, de a păstra cantitatea convenită de păcură.
În ceea ce priveşte condiţia subsidiarităţii acţiunii, instanţa a considerat că aceasta excede cadrului convenţional dat de contractul de depozit din 19 august 2003, părţile neavând în vedere o astfel de operaţiune de preschimbare, care a fost impusă ulterior, de necesitatea respectării dispoziţiilor H.G. nr. 470/2007.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs prin cereri separate, pârâtele A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială Bucureşti şi A.N.R.S.P.S.
I. Recurenta-pârâtă A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială Bucureşti a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului ca nefondat şi menţinerii, ca legală şi temeinică, a sentinţei apelate cu privire la pretenţiile formulate de SC E.B. SA.
Recurenta-pârâtă îşi subsumează criticile motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând faptul că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor privind îmbogăţirea fără justă cauză şi că a omis să se pronunţe asupra excepţiilor invocate prin întâmpinările depuse, respectiv excepţia prematuritatii acţiunii reclamantei SC E.B. SA, aceasta neîndeplinind procedura prealabilă a concilierii directe prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., iar nerealizarea procedurii concilierii directe are ca efect respingerea acţiunii ca prematur introdusă.
În argumentarea criticilor vizând soluţionarea excepţiei prematuritatii recurenta arată următoarele:
Prin adresa din 28 ianuarie 2010 A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială Bucureşti a comunicat faptul că nu există un temei legal care să stea la baza solicitărilor SC E.B. SA şi care să dovedească faptul că există o creanţă certă, lichidă şi exigibilă datorată de către A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială Bucureşti, aceasta neînregistrând nici un debit faţă de reclamantă.
De asemenea, prin adresa din 28 ianuarie 2010 A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială Bucureşti a adus la cunoştinţa reclamantei că adresa sa din 13 ianuarie 2010 nu este însoţită de documentele care stau la baza pretenţiilor solicitate şi că astfel nu sunt întrunite prevederile art. 7201 C. proc. civ. în acest context, se arată, reclamanta nu a transmis documentele care stau la baza pretenţiilor sale, depunând în data de 09 februarie 2010 la Tribunalul Bucureşti cererea de chemare în judecată.
Precizează această recurentă că de la data la care SC E.B. SA a trimis adresa din 13 ianuarie 2010 şi până la data depunerii acţiunii 09 februarie 2010 sunt 28 de zile, inclusiv ziua trimiterii adresei, cât şi ziua depunerii cererii de chemare în judecată şi conchide în sensul că SC E.B. SA nu a respectat prevederile art. 720 C. proc. civ., punctând şi asupra următoarelor aspecte:
- SC E.B. SA prin adresa din 13 ianuarie 2010 nu a comunicat decât pretenţiile sale, însă temeiul legal şi actele doveditoare care stau la baza pretenţiilor nu au fost comunicate către A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritotială Bucureşti conform prevederilor art. 720 alin. (2) C. proc. civ.;
- SC Electrocentrale Bucureşti SA nu a respectat termenul stipulat în art. 7201 alin. (5) C. proc. civ. în acest sens, consideră recurenta că prin instituirea unei proceduri prealabile legiuitorul a condiţionat valorificarea acestui drept de exercitarea sa în cadrul procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
Precizează recurenta că A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială Bucureşti este o Unitate Teritorială cu personalitate juridică şi are calitate de ordonator terţiar de credite, subordonată a A.N.R.S.P.S., aparat central şi că funcţionează în baza Legii nr. 82/1992 privind rezervele de stat, republicată cu modificările şi completările ulterioare cât şi a H.G. nr. 1380/2009 privind înfiinţarea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile A.N.R.S.P.S.
În cadrul celei de-a doua critici recurenta precizează că soluţia pronunţată în apel este rezultatul unei greşite interpretări a contractului încheiat între SC E. SA şi A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială Bucureşti, instanţa neţinând cont de faptul că pentru admisibilitatea acestui tip de acţiune este necesară îndeplinirea anumitor condiţii.
Referindu-se la condiţiile de ordin material şi juridic ale unei acţiuni întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză, recurenta arată că existenţa Contractului de depozit între părţi exclude aplicarea prevederilor art. 992 din vechiul C. civ., făcând trimitere la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Consideră recurenta că apelanta-reclamantă SC E.B. SA nu putea invoca prevederile art. 992 din vechiul C. civ. şi nu putea apela la actio de in rem verso întrucât pretinsa ei însărăcire nu provine dintr-un fapt juridic licit al recurentei A.N.R.S.P.S. şi mai ales pentru că apelanta-reclamantă SC E.B. SA avea la îndemână o acţiune contractuală bazată pe contractul de depozit.
Precizează că instanţa de fond a apreciat în mod corect faptul că în speţa de faţă lipsesc atât condiţiile materiale, cât şi condiţiile juridice pentru promovarea unei actio de in rem verso, atât timp cât acest fapt juridic a fost determinat de cauză licită, respectiv de punerea în aplicare a unei dispoziţii legale şi a unei autorizaţii de funcţionare a C.E.T., în speţă, condiţii impuse de H.G. nr. 470/2007.
Recurenta arată că potrivit art. 7 alin. (1) din Contractul de depozit şi prestări de servicii din 2003, depozitarul nu putea dispune sub nicio formă de stocul de păcură rezervă de stat în depozit fără permisiunea expresă, scrisă a deponentului A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială. Or, aşa cum se precizează în adresa din 28 ianuarie 2010 - probă neavută în vedere de instanţa de apel -, deponentul A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială nu a transmis către apelanta-reclamantă SC E.B. SA nicio dispoziţie scrisă de modificare (cantitativă şi/sau calitativă) a stocului de păcură rezervă de stat păstrat în depozit custodie la S.E. Constanţa a SC E.B. SA.
Se arată că potrivit art. 7 alin. (6) din Contractul de depozit stocul rezervă de stat se împrospătează în fluxul de aprovizionare-desfacere al depozitarului SC E.B. SA, deoarece produsul se afla depozitat în amestec cu produsul de acelaşi fel al depozitarului, între cele două părţi existând Contractul de depozit şi prestări servicii din 2003, încheiat conform reglementărilor în vigoare, inclusiv conform H.G. nr. 499/1993 privind constituirea stocului rezervă naţională de păcură pentru nevoile de iarnă ale sistemului energetic naţional.
Precizează recurenta-pârâtă că, procedând la preschimbarea stocului de păcură prin folosirea bunului depozitat fără a avea acest drept, apelanta-reclamantă SC E.B. SA a încălcat atât clauzele contractuale şi legale, cât şi principiul de drept prevăzut de art. 969 din vechiul C. civ. potrivit căruia „Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, că trecând peste prevederile legale C. civ. şi din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de apel a considerat că această operaţiune este perfect legală dacă a existat un acord de principiu fără a reţine condiţionarea expresă solicitată de deponentul A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială. Or, se arată, legea conţine dispoziţii imperative şi de strictă interpretare. Consideră această recurentă că aprecierea de către instanţa de apel a adresei februarie 06 februarie 2007 ca reprezentând un acord suficient pentru a produce efecte juridice este contrar legii, adăugând drepturi şi obligaţii contractuale inexistente atât în sarcina deponentului cât şi a depozitarului SC E.B. SA.
În continuare recurenta-pârâtă punctează asupra următoarelor aspecte:
- Instanţa de apel trebuia să observe că prin adresa 06 februarie 2007, condiţia necesară pentru a fi de acord cu această preschimbare era încheierea unei note de negociere între părţi.
- În fapt, depozitarul SC E.B. SA a beneficiat de folosirea întregii cantităţi de păcură depozitate, ca un bun fungibil şi consumptibil, fără plata către stat, prin A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială Bucureşti a vreunei sume pentru acest combustibil imperios necesar în procesul său de producţie.
- Bunul nu a fost păstrat în interesul A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială Bucureşti ca cel ce predă, ci a fost păstrat în interesul SC E.B. SA, ca cel ce a primit. Dat fiind interesul major al SC E.B. SA în utilizarea/folosirea bunului depozitat conform autorizaţiei obţinute, aceasta a avut interes evident în reîntregirea stocului aflat în depozitul său la parametrii doriţi de ea.
- Instanţa de apel a reţinut faptul că „reclamanta a afirmat că păcura din stocul rezervă de stat se află în amestec cu propriile sale rezerve şi este folosită în permanenţă în procesul său de producţie, aşadar şi în propriul său beneficiu". Instanţa de apel a reţinut că apelanta SC E.B. SA „a fost nevoită ca păcura pe care a achiziţionat-o în vederea folosirii să fie cea dispusă prin noile prevederi legale".
- A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială Bucureşti nu a impus acest fapt. Mai mult, se arată, în considerente instanţa de apel a reţinut că SC E.B. SA „apelanta-reclamantă a fost nevoită să preschimbe stocul de păcură aflat în rezervoarele sale, inclusiv păcura rezervă de stat".
- Instanţa de apel a reţinut că „preschimbarea s-a efectuat cu acordul pârâtei" cu condiţia clară arătată „că suportarea diferenţei de preţ urmează a se realiza, în urma unei negocieri între părţi".
- Negocierea este imperios necesară întrucât produsul a fost preschimbat conform noilor prevederi legale în beneficiul A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială Bucureşti, dar a fost folosit (atât înainte cât şi după anul 2007) exclusiv în interesul SC E.B. SA.
În cadrul operaţiunii/obligaţiei contractuale de preschimbare SC E.B. SA a beneficiat fără plată de o cantitate substanţială de păcură exclusiv în interes propriu.
- În fapt, SC E.B. SA a beneficiat de o facilitate asimilată unui împrumut de consumaţie fără „să-i incumbe vreo obligaţie în acest sens".
- SC E.B. SA a uzat de un bun fungibil fără să imobilizeze fonduri sau să se împrumute de la o bancă comercială pentru cumpărarea întregii cantităţi. Societatea a utilizat gratuit stocul, iar creşterea de valoare sau calitate inerentă trebuia să facă obiectul negocierii solicitate.
- SC E.B. SA a folosit păcura strict în propriul interes, a produs energie electrică ori termică, a obţinut profit, a profitat de capitalul circulant al altei persoane juridice (A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială Bucureşti) pe care îl avea în depozitare, iar în final cere o diferenţă de preţ injustă, întrucât beneficiile pe care Ie-a avut SC E.B. SA raportate la creşterea de valoare sunt net superioare.
Consideră recurenta că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că preschimbarea păcurii s-a realizat în temeiul H. G. nr. 470/2007 privind limitarea conţinutului de sulf din combustibilii lichizi, cu modificările şi completările ulterioare, fără a avea în vedere că acţiunea întemeiată pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză are un caracter subsidiar, cel păgubit având dreptul la o astfel de acţiune numai atunci când el nu are şi nici nu a avut o altă cale de drept, nicio altă acţiune în justiţie pentru realizarea dreptului.
Arată recurenta că dovada că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru promovarea unei astfel de acţiuni aspect ce rezultă şi din faptul că apelanta-reclamantă a obţinut din partea Ministerului Mediului autorizarea de a utiliza păcură cu un conţinut de sulf între 1% şi 3% în perioada 01 ianuarie 2007 şi 31 martie 2007, cu obligaţia corelativă de a respecta încărcările critice din zonele de amplasament al instalaţiilor mari de ardere.
II. Recurenta-pârâtă A.N.R.S.P.S. solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului ca nefondat şi menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 20143 din 18 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă.
Consideră că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor privind îmbogăţirea fără justă cauză, fiind incident motivul de nelegalitate reglementat de art 304pct. 9 din vechiul C. proc. civ., pentru următoarele motive:
Recurenta-pârâtă îşi subsumează criticile motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Arată că A.N.R.S.P.S. este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, având calitatea de ordonator secundar de credite, în subordinea Ministerului Afacerilor Interne.
O primă critică vizează faptul că instanţa de apel, admiţând apelul şi schimbând în tot sentinţa atacată, a omis să se pronunţe asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.S.P.S., apreciind că A.N.R.S.P.S. - administraţie centrală nu are calitatea de debitor în raport cu SC E.B. SA, cu care nu a desfăşurat relaţii contractuale.
Raportându-se la art. 1 alin. (4) din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, republicată, cu modificările, şi completările ulterioare, la art. 10 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 1380/2009privind înfiinţarea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile A.N.R.S.P.S., cu modificările ulterioare, recurenta apreciază că instanţa de apel, reţinând cauza spre rejudecare, trebuia să se pronunţe şi sub acest aspect.
Cea de-a doua critică de nelegalitate vizează faptul că în soluţionarea cauzei, instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că pentru admisibilitatea acestui tip de acţiune este necesară îndeplinirea condiţiilor legale ce vizează îmbogăţirea fără justă cauză, din acest punct de vedere soluţia pronunţată în apel fiind rezultatul unei greşite interpretări a Contractului de depozit şi prestări de servicii din 19 august 2003 încheiat între SC E. SA şi Unitatea Teritorială.
Argumentaţia adusă în fundamentarea acestei critici este identică cu cea prezentată de recurenta-pârâtă A.N.R.S.P.S. - Bucureşti, astfel că nu va mai fi redată.
Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursurile sunt nefondate pentru motivele ce se vor arăta:
I. Excepţia prematurităţii invocată de pârâta A.N.R.S.P.S. - Bucureşti a fost soluţionată prin încheierea de la 2 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a Vl-a comercială, aceasta fiind susceptibilă de a fi apelată odată cu hotărârea dată asupra fondului cauzei.
Întrucât recurenta-pârâtă A.N.R.S.P.S. - Bucureşti nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva acestei încheieri, această critică nu poate forma, omisso medio, obiectul controlului de legalitate în prezentul recurs, soluţia pronunţată cu privire la această excepţie intrând în autoritate de lucru judecat.
II. În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de A.N.R.S.P.S., este de reţinut că aceasta este susţinută în totalitate de argumente ce supun spre analiză caracterul convenţional al raporturilor juridice dintre părţile litigante. Or, limitele judecăţii în apel au purtat asupra temeiului juridic al cererii, respectiv îmbogăţirea fără justă cauză şi nu obligaţii născute în temeiul contractului de depozit din 19 august.
Criticile comune vizând interpretarea greşită de către instanţa de apel a contractului încheiat între SC E. SA şi A.N.R.S.P.S. - Bucureşti fără a ţine cont de neîndeplinirea în speţă a condiţiilor de admisibilitate a acţiunii întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză li se va răspunde în cadrul unui considerent comun, acestea fiind susţinute de aceeaşi argumentaţie.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 82 coroborat cu art. 112 şi urm. C. proc. civ. şi pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză.
Astfel, în limitele învestirii, în aplicarea principiului disponibilităţii, instanţa de fond şi mai apoi instanţa de apel, în cadrul fixat de limitele judecăţii, au avut a se pronunţa asupra existenţei în speţă a condiţiilor materiale şi juridice necesare pentru promovarea unui atare demers judiciar.
Opţiunea intimatei-reclamante pentru promovarea acestui tip de acţiune s-a justificat prin aceea că în contractul de depozit din 2003 părţile nu conveniseră asupra obligativităţii unei eventuale operaţiuni de preschimbare, acţiunea întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză fiind astfel singurul remediu judiciar aflat la îndemâna intimatei-reclamante, în vederea recuperării diferenţelor de preţ.
Instanţa de apel a făcut o pertinentă analiză a condiţiilor materiale şi juridice specifice acţiunii prin raportare la modul în care s-au derulat raporturile juridice dintre părţi şi la probatoriul administrat reţinând în mod corect că art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 470/2007 nu reglementează obligaţia intimatei-reclamante de a preschimba calitativ stocul de păcură din rezerva de stat şi nici pe aceea de a suporta costul acesteia.
Criticile aduse de recurentele-pârâte deciziei atacate sub acest aspect se raportează la componenta contractuală a raporturilor juridice dintre părţi, aspect neexaminat de instanţă, date fiind limitele judecăţii.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată prin prisma criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de recurentele-pârâte A.N.R.S.P.S. şi A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială împotriva Deciziei nr. 471 din 27 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 14 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3008/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3049/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
