ICCJ. Decizia nr. 2696/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2696/2014
Dosar nr. 2236/108/2012
Şedinţa publică din 14 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la 6 aprilie 2012 la Tribunalul Arad sub nr. 2236/108/2012, reclamanta B.F. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA, şi a solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 113/167 din 7 octombrie 2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 în privinţa cuantumului despăgubirilor.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 22.981 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, reprezentând despăgubirile cuvenite pentru terenul expropriat de 5289 mp, având nr. cad AA, situat în localitatea Pecica.
A solicitat obligarea pârâtei şi la despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului expropriat şi la plata dobânzii legale calculate asupra diferenţei dintre valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat ce va fi stabilită de instanţă şi suma de 3.771,06 lei, stabilită prin hotărârea contestată, dobândă calculată de la data de 10 ianuarie 2012, când a fost scadentă obligaţia pârâtului de a consemna suma la dispoziţia sa (a reclamantei), şi până la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la 28 aprilie 2010 Guvernul României a emis Hotărârea nr. 416 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Autostrada Nădlac-Arad".
S-a aprobat ca justă despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării de utilitate publică prevăzut la art. 1 suma globală estimată de 63.000 mii lei, alocată de la bugetul de stat.
Respectiva sumă, care ar fi trebuit să acopere despăgubirile pentru toţi cei vizaţi, a lăsat la o parte 251 persoane, printre care şi reclamanta, rămaşi nedespăgubiţi în baza actului normativ respectiv. Pentru cei 251 a fost emisă Hotărârea nr. 488 din 11 mai 2011, care o modifică pe precedenta şi în a cărei anexă apar cele 251 persoane care primesc sume cu aproximativ 70% mai mici decât vecinii lor, despăgubiţi în 2010.
Suma propusă prin H.G. nr. 488/2011 şi Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 nu reprezintă o dreaptă despăgubire, ceea ce încalcă grav dreptul de proprietate privată.
Caracterul de excepţie al instituţiei exproprierii şi condiţiile în care poate opera sunt prevăzute de însăşi Constituţia României. Aceasta prevede la art. 44 alin. (3): "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire".
De asemenea, art. 1 din Legea nr. 33/1994, republicată, prevede: "Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire (...)".
Pe lângă normele naţionale menţionate, este încălcat şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Reclamanta a considerat că valoarea terenului său s-a stabilit în mod corect la suma de 22.981 euro prin expertiza iniţială efectuată în condiţiile legii, respectiv art. 11 alin. (7) din Legea nr. 255/2010 şi art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
În evaluarea respectivă figurează cu o valoare stabilită de 4,35 euro pe mp şi o sumă globală de despăgubire pe toată suprafaţa de 22.981 euro, sumă pe care o solicită reclamanta pârâtului.
Analizând comparativ suma antemenţionată cu suma medie de 0,17 euro pe mp stabilită de către Guvern pentru despăgubirea acordată, reclamanta susţine că terenul său proprietate privată a fost naţionalizat, despăgubirea stabilită prin hotărârea atacată fiind mai puţin decât simbolică.
Despăgubirea propusă prin H.G. nr. 488/2011 şi Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 este discriminatorie, încălcând drepturile fundamentale ale omului şi Constituţia României.
Guvernul României şi comisia locală de aplicare a legii ignoră aceste prevederi din moment ce la interval de câteva luni, pentru o parte dintre cetăţenii de pe acelaşi coridor de expropriere stabileşte anumite despăgubiri şi pentru ceilalţi cu 70% mai mici.
În drept, reclamanta a invocat art. 8 alin. (2), art. 11 alin. (7) şi art. 22 din Legea nr. 255/2010; art. 1 şi 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994; art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (3) din Constituţia României; art. 14 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; Hotărârea din 28 mai 1985 a Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Abdulaziz, Cabales şi Balkardeli.
După efectuarea raportului de expertiză dispus în cauză, reclamanta şi-a majorat pretenţiile constând în despăgubiri pentru terenul expropriat (capătul 2 de cerere) la suma de 24.473 euro sau echivalentul în lei la data plăţii.
Prin Sentinţa civilă nr. 2048 din 26 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2236/108/2012, Tribunalul Arad a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta B.F. împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, prin C.N.A.D.N.R. SA.
A dispus anularea în parte a Hotărârii de despăgubiri nr. 113/167 din 7 octombrie 2011, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010, şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 21.191 euro, reprezentând valoare redobândire, şi suma de 1.059 lei, reprezentând taxe redobândire, respectiv un total de 22.250 euro sau echivalentul în lei la data plăţii potrivit cursului de schimb al B.N.R., cu dobândă legală calculată asupra diferenţei dintre valoarea despăgubirii stabilită de instanţă şi suma de 3.771,06 lei stabilită prin hotărârea emisă de Comisie, începând cu data de 10 ianuarie 2012 până la data plăţii efective.
A obligat pârâtul la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 113/167 din 7 octombrie 2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamant a suprafeţei de 5.289 mp din terenul situat în localitatea Pecica, jud. Arad, având număr cadastral AA, fiindu-i acordată, în echivalent, o despăgubire în sumă de 3.771,06 lei.
Reclamanta contestă această hotărâre, susţinând că suma oferită de expropriator este derizorie atât faţă de valoarea de circulaţie a terenurilor, cât şi faţă de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamantei se grefează pe dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, conform cărora expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termenul general de prescripţie.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr. 255/2010 - se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantului, instanţa a procedat conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, numind o comisie de trei experţi, din care unul desemnat de instanţă şi câte unul nominalizat de persoana expropriată, respectiv de către pârâtul expropriator.
Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulaţie a suprafeţei de 5.289 mp, este de 93.191 lei, echivalentul a 21.191 euro.
Raportul de expertiză a fost semnat cu observaţii de către expertul M.B., care consideră că raportul de expertiză nu tratează corect abordarea prin piaţă.
Experţii au arătat că pentru estimarea valorii de piaţă se utilizează două metode, metoda comparaţiilor de piaţă şi metoda randament, iar după aplicarea celor două metode, în baza reconcilierii rezultatelor, se estimează rezultatul final. Instanţa a apreciat că suma de 21.191 euro pentru o parcelă 5.289 mp, un teren agricol situat în extravilanul unei localităţi, este o valoare reală şi corectă de despăgubire şi a obligat pârâtul la plata acestei sume în favoarea reclamanţilor.
Din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii terenul ar fi fost însămânţat ori cultivat şi că, urmare a exproprierii, reclamanta nu ar mai fi putut să culeagă recolta adică roadele muncii depuse. Rezultă, însă, că dacă terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat îşi are fundamentare legală, iar potrivit raportului de expertiză daunele ar fi 16.833 lei, respectiv 3.282 euro.
Nu se justifică acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a interdicţiei de construire pe lăţimea benzii de siguranţă şi protecţie, atâta timp cât terenul expropriat a fost teren agricol, iar reclamantul nu a făcut dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care anterior exproprierii să fi schimbat categoria de folosinţă a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcţii.
Împotriva Sentinţei civile nr. 2048 din 26 iunie 2013 a Tribunalului Arad a declarat recurs în termenul legal pârâtul Statul Român, prin M.T.I., prin C.N.A.D.N.R. SA - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara.
La primul termen de judecată din 20 noiembrie 2013, din oficiu, în baza art. 282 alin. (1) C. proc. civ., faţă de valoarea obiectului litigiului, care depăşeşte suma de 100.000 lei, instanţa a pus în discuţie natura juridică a căii de atac, pe care a calificat-o în apel.
În motivarea apelului pârâtului, s-a susţinut că despăgubirea propusă reclamantei pentru terenul expropriat se compune din valoarea reală a terenului şi din prejudiciul cauzat prin expropriere.
Preţul de piaţă stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect. De altfel, datele cuprinse în raportul de evaluare întocmit de SC E. SRL sunt în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare îi sunt susţinute şi de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în zonă.
În prezent, cadrul legal în materie de expropriere îl reprezintă Legea nr. 255/2010. Conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 255/2010, expropriatorul are obligaţia de a aproba prin hotărâre de Guvern şi lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, aşa cum rezultă din evidenţele unităţilor administrativ-teritoriale.
Prin H.G. nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanşarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării "Autostrada Nădlac - Arad", precum şi suma globală estimată cu titlu de despăgubire în valoare de 63.000 mii lei, sumă rezultată din raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere. Suma de 63.000 mii lei, aprobată prin H.G. nr. 416/2010, a fost suplimentată cu suma de 17.500 mii lei prin H.G. nr. 1248/2010.
Raportul de evaluare a imobilelor a fost întocmit şi cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, aşa cum sunt ele prevăzute de Legea nr. 33/1994, adică preţul la care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel şi contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul exproprierii.
Raportul de evaluare a fost întocmit în vederea evaluării terenului expropriat, bazându-se pe principiile exproprierii pentru cauză de utilitate publică, reglementate de legislaţia în vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimată conform prevederilor Legii nr. 255/2010 şi Legii nr. 33/1994 şi conform standardului internaţional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor.
Această valoare specială este mai mare decât o valoare de piaţă. În urma raportului de evaluare întocmit, proprietarii terenurilor sunt obligaţi să vândă, iar cumpărătorul este, la rândul său, obligat să cumpere, amândoi fiind condiţionaţi de proiectul de utilitate publică în cauză, şi anume "Construcţia Autostrăzii Nădlac-Arad, pe teritoriul administrativ al jud. Arad".
Pentru termenul din 20 noiembrie 2013 au formulat cerere de introducere în cauză numiţii B.S.F. şi B.Z.E., cu motivarea că reclamanta B.F., mama lor, a decedat la 10 mai 2012, ei având calitatea de moştenitori legali conform certificatului de moştenitor din 6 septembrie 2012, pe care l-au ataşat cererii.
Prin Încheierea din 20 noiembrie 2013, instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de reclamanţi, a moştenitorilor reclamantei decedate.
Prin Decizia nr. 40 din 2 aprilie 2014, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. SA - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara şi a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi l-a obligat pe pârât la plata în favoarea acestora a sumei de 19.569 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea terenului expropriat.
S-a respins cererea reclamanţilor pentru despăgubiri constând în lipsa de folosinţă a terenului expropriat.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că prin raportul de expertiză efectuat în faţa primei instanţe s-a prezentat o variantă bazată pe metoda comparaţiei preţurilor de piaţă, însă au fost luate în considerare, în mod eronat, oferte de vânzare, iar nu preţul din tranzacţii având ca obiect terenuri similare cu cel expropriat.
S-a considerat de către instanţa de apel că varianta propusă prin raportul de expertiză şi validată de prima instanţă încalcă dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994.
În conformitate cu aceste dispoziţii legale, instanţa de apel a dispus efectuarea unui raport suplimentar de expertiză prin care să se calculeze despăgubirile cuvenite reclamantei pentru terenul expropriat prin metoda comparaţiei directe cu tranzacţii ale unor terenuri similare celui expropriat.
Utilizându-se această metodă, s-a concluzionat că terenul expropriat are o valoare de 19.569 euro, la care părţile nu au formulat obiecţiuni în condiţiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte despăgubirile calculate de experţi pentru daune suplimentare, respectiv pentru dobândirea altui teren, pentru lipsa veniturilor pe un an, pentru scăderea valorii parcelelor rămase şi pentru interdicţia de a construi pe lăţimea benzii de siguranţă, instanţa de apel a constatat că nu se impune acordarea acestora.
Astfel, s-a reţinut că prin acţiune reclamanta B.F. a solicitat despăgubiri care să reprezinte valoarea reală a semnului expropriat şi despăgubiri pentru lipsa de folosinţă, nedovedind, însă, că acest teren ar fi fost cultivat anterior exproprierii, fără a se mai putea beneficia de recolta din anul exproprierii şi nici că ar fi fost împiedicată să folosească terenul anterior exproprierii.
Prin urmare, s-a apreciat că nu s-a dovedit un prejudiciu, respectivul capăt de cerere fiind neîntemeiat.
În ceea ce priveşte celelalte despăgubiri pentru daune suplimentare, cuprinse în completarea la raportul de expertiză, instanţa de apel a considerat că nu se impune examinarea acestora, în condiţiile în care nu au fost solicitate prin acţiune.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. SA - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâtul a susţinut că preţul de piaţă stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect, datele cuprinse în raportul întocmit de SC E. SRL fiind conforme dispoziţiilor Legii nr. 255/2010 şi susţinute de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în zonă.
Pârâtul recurent a învederat că raportul de evaluare menţionat a stabilit valoarea de despăgubire estimată conform prevederilor Legii nr. 255/2010 şi ale Legii nr. 33/1994 şi, conform standardului IVS 1, reprezintă o valoare specială compusă din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
S-a arătat că această valoare specială este mai mare decât o valoare de piaţă care reprezintă "suma estimată pentru care o proprietate poate fi schimbată la data evaluării între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte acţionează în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângeri".
Intimaţii B.S.F. şi B.Z.O. au formulat întâmpinare prin care au solicitat să se constate nulitatea recursului conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că acesta nu este motivat legal, să se respingă această cale de atac ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant al pârâtei, iar pe fond să se respingă recursul.
Examinând cu prioritate excepţiile invocate de intimaţi, conform art. 137 C. proc. civ., Curtea urmează să constate că acestea sunt nefondate şi, în consecinţă, să le respingă.
Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a persoanei care a declarat recursul nu poate fi primită.
Astfel, recursul a fost declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. SA - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, fiind semnat de avocat, în baza împuternicirii date de C.N.A.D.N.R. pentru dosarul de apel.
Prin urmare, sunt incidente dispoziţiile art. 69 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora avocatul poate exercita, în numele părţii, orice cale de atac împotriva hotărârii.
Cererea de recurs nu poate fi considerată ca fiind făcută de o persoană fără calitate întrucât actul de procedură săvârşit de avocat (cererea de recurs) nu trebuia ratificat de parte, cât timp exerciţiul actului s-a întemeiat pe o împuternicire izvorâtă din lege - art. 69 alin. (2) C. proc. civ.
Excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare conform art. 306 C. proc. civ. este, de asemenea, nefondată.
Recurentul pârât a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, deşi nu a indicat concret dispoziţiile legale pretins încălcate de instanţa de apel, din dezvoltarea criticilor aduse deciziei atacate rezultă că solicită omologarea raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire, efectuat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 255/2010 şi ale Legii nr. 33/1994 şi a reglementărilor Standardelor Internaţionale de Evaluare de către expertul ANEVAR, ing. G.N.. Prin urmare, se va constata că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 306 C. proc. civ.
Examinând criticile invocate de recurentul pârât, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Suplimentul la raportul de expertiză efectuat în apel a stabilit un cuantum al despăgubirilor la un nivel apropiat de valoarea despăgubirilor constatată iniţial de către C.N.A.D.N.R. prin expertul evaluator ANEVAR.
Această expertiză s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 33/1994 şi ale Legii nr. 255/2010, în condiţiile în care prin H.G. nr. 488/2011 s-a stabilit o valoare a despăgubirilor pentru un mp de teren de 0,17 euro/mp, despre care instanţa de apel a reţinut că nu poate reprezenta o justă şi prealabilă despăgubire.
Despăgubirea propusă intimaţilor prin H.G. nr. 488/2011 şi Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 este discriminatorie (având în vedere H.G. nr. 416/2010 care a stabilit preţul de 4 euro/mp pentru terenuri din aceeaşi zonă) şi încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Ca atare, se va constata că instanţa de apel a procedat corect omologând raportul de expertiză tehnică judiciară suplimentar semnat de cei trei experţi, la care pârâtul nu a formulat obiecţiuni, raport efectuat cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, ce a stabilit o valoare de piaţă pentru 1 mp de teren din aceeaşi categorie cu cel expropriat de 3,70 euro.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că recursul este nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţiile nulităţii recursului şi a lipsei calităţii de reprezentant a C.N.A.D.N.R., invocate de intimaţii-reclamanţi B.Z.E. şi B.S.F.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor - C.N.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 40 din 2 aprilie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 2695/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2698/2014. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
