ICCJ. Decizia nr. 3264/2014. Civil. Excludere asociat. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3264/2014
Dosar nr. 2372/98/2012
Şedinţa publică din 24 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa la 26 iunie 2012, reclamanţii L.L.F., P.I.I., L.L.J.I. şi E.B.A. i-au chemat în judecată pe pârâţii D.V. şi SC D. SRL, solicitând excluderea pârâtului din SC D. SRL, atragerea răspunderii acestuia, în calitate de administrator al societăţii, pentru prejudiciul cauzat în perioada exercitării mandatului şi stabilirea structurii participării la capitalul social al asociaţilor rămaşi în urma excluderii pârâtului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea precizatoare depusă la dosar la 18 decembrie 2012, reclamanţii au arătat că solicită obligarea pârâtului la acoperirea prejudiciului cauzat societăţii, în sumă de 98.904,28 lei şi 22.025 euro, ca urmare a acţiunilor acestuia întreprinse în calitate de administrator.
Pârâtul D.V. a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând respingerea acţiunii formulate de reclamanţi, retragerea sa din SC D. SRL şi determinarea valorii drepturilor ce i se cuvin în raport cu cele 20 de părţi sociale pe care le deţine în societate.
La 12 februarie 2013, Tribunalul a pronunţat în cauză o hotărâre parţială - sentinţa civilă nr. 731/F din 12 februarie 2013 - prin care, în temeiul art. 270 C. proc. civ., a admis cererea pârâtului-reclamant D.V. privind retragerea acestuia din calitatea de asociat al SC D. SRL şi a luat act că acesta s-a retras din societatea comercială; a admis cererea formulată de reclamanţii-pârâţi privind stabilirea participării acestora la capitalul social al societăţii, ca urmare a retragerii asociatului D.V. şi a stabilit structura participării reclamanţilor la capitalul social după cum urmează: L.L.F. - 67 părţi sociale, reprezentând 33,5% din capitalul social; P.I.I. - 46 părţi sociale reprezentând 23% din capitalul social; L.L.J.I. - 67 părţi sociale, reprezentând 33,5% din capitalul social şi E.B.A. -20 părţi sociale, reprezentând 10% din capitalul social.
În soluţionarea capătului de cerere din cererea principală având ca obiect angajarea răspunderii pârâtului pentru prejudiciul adus societăţii şi a capătului de cerere din cererea reconvenţională privind drepturile ce se cuvin pârâtului ca urmare a retragerii din societate, Tribunalul Ialomiţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 2122/F din 09 iulie 2013, prin care a admis în parte cererea principală formulată de reclamanţii L.L.F., P.I.I., L.L.J.I. şi E.B.A., în contradictoriu cu pârâţii D.V. şi SC D. SRL, l-a obligat pe pârât la plata către pârâtă a sumei de 541 lei reprezentând despăgubiri şi la predarea următoarelor bunuri sau contravaloarea lor: un telefon mobil - 249,53 lei, un telefon mobil - 286,64 lei; a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâtul D.V. privind stabilirea drepturilor ce i se cuvin pentru părţile sale sociale ca urmare a retragerii din societate.
Împotriva sentinţei civile nr. 2122/F din 09 iulie 2013, D.V. a declarat apel, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Prin Decizia nr. 35 din 20 ianuarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca nefondat apelul şi l-a obligat pe apelant la plata către intimata SC D. SRL a sumei de 2.160 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat.
Împotriva acestei decizii, D.V. a declarat recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
La termenul de judecată din 24 octombrie 2014, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a invocat din oficiu excepţia netimbrării recursului.
Astfel, luând în examinare, cu prioritate, chestiunea timbrajului, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 1 şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată, completată şi rectificată, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.
Pe de altă parte, O.G. nr. 32/1995 a instituit obligaţia aplicării şi a timbrului judiciar, în cazurile în care se percepe taxa judiciară de timbru.
În conformitate cu prevederile alin. (1) al art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că, în măsura în care taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Art. 20 alin. (3) din lege statuează că neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
În speţă, recurentul a fost citat cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei (fila 8).
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligaţiei de timbrare până la termenul de judecată stabilit în cauză, respectiv 24 octombrie 2014 şi că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-pârât D.V. împotriva Deciziei nr. 35/2014 din 20 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3263/2014. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3266/2014. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
