ICCJ. Decizia nr. 3259/2014. Civil. Acţiune pauliană / revocatorie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3259/2014
Dosar nr. 2071/84/2010
Şedinţa publică din 24 octombrie 2014
Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea revocatorie înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la 24 octombrie 2008, reclamanta SC C.C.A.T. SRL Ie-a chemat în judecată pe pârâtele SC K.C.C.I. SRL şi SC K.E. SRL, solicitând instanţei, în temeiul art. 975 C. civ., să dispună revocarea (desfiinţarea) contractelor de vânzare-cumpărare din 16 decembrie 2005 şi din 28 decembrie 2005, încheiate între cele două pârâte în frauda intereselor reclamantei şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 9646 din 18 iunie 2009, menţinută prin Decizia comercială nr. 66/R din 19 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu art. 5 şi art. 7 alin. (1) C. proc. civ., a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, în raza căruia se află sediul principal al pârâtei.
Prin încheierea din 22 octombrie 2010, Tribunalului Sălaj, secţia civilă, a dispus, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului de insolvenţă înregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe sub nr. 3278/84/2008, respectiv a Dosarului de insolvenţă asociat nr. 3079/84/2009, ce avea ca obiect cererea în anulare, formulată de lichidatorul judiciar împotriva actelor frauduloase încheiate de debitorul SC K.C.C.I. SRL, în perioada de 3 ani de dinainte de deschiderea procedurii insolvenţei (08 decembrie 2008).
Împotriva acestei încheieri, reclamanta a declarat recurs, care a fost admis prin decizia civilă nr. 1210/15 februarie 2012, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii, reţinând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, motivat de faptul că se urmăreşte readucerea unui bun în patrimoniul debitoarei pentru întregirea masei credale.
La 20 aprilie 2012, după reluarea judecăţii, reclamanta, motivat de faptul că în cadrul Dosarului de insolvenţă asociat nr. 3079/84/2009 s-a constatat caracterul fraudulos al contractului de vânzare-cumpărare din 06 decembrie 2005 faţă de creditori şi incidenţa art. 79-80 din Legea nr. 85/2006, iar în privinţa contractului de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2005 s-a reţinut că anularea acestuia nu este de competenţa judecătorului - sindic, pentru că data la care a fost încheiat nu se plasează în perioada suspectă de 3 ani înaintea deschiderii procedurii insolvenţei, şi-a modificat în totalitate acţiunea.
Astfel, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâţii SC K.C.C.I. SRL, SC K.E. SRL, M.I., M.I., P.S., B.C.R. S.A. Bucureşti şi B.C.R. - Sucursala Judeţului Argeş anularea hotărârii A.G.A. din 15 august 2005, a actului adiţional la actul constitutiv al SC K.C.I.C. SRL, prin care s-a redus capitalul socialal societăţii prin restituirea terenului în suprafaţă de 8.400 mp. situat în com. Domneşti, sat Domneşti, precum şi a încheierii din 21 decembrie 2005, prin care s-a dispus înscrierea în registrul comerţului Ilfov a acestei menţiuni, anularea contractului de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2005 încheiat între M.I., M.l. şi P.S., reprezentanţi de P.S., în calitate de vânzători şi SC KE. SRL în calitate de cumpărător, având ca obiect terenul susmenţionat, anularea actului de dezmembrare a terenului, restabilirea situaţiei anterioare şi obligarea pârâţilor de a readuce în patrimoniul debitoarei SC K.C.C.I. SRL terenul, precum şi constatarea nulităţii absolute a contractelor de ipotecă asupra terenului, accesorii contractului de credit bancar din 13 aprilie 2006, încheiat între SC K.E. SRL, în calitate de „garant ipotecar împrumutat", cu pârâta B.C.R. SA, în calitate de „creditor ipotecar".
La 30 mai 2012, pârâta SC K.C.C.I. SRL, prin lichidator judiciar, a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând anularea actului adiţional la actul său constitutiv autentificat din 16 decembrie 2005 şi a încheierii din 21 decembrie 2005; anularea contractului de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2005, anularea actului de dezmembrare a terenului în suprafaţă de 8.400 mp, restabilirea situaţiei anterioare şi obligarea pârâţilor să aducă în patrimoniul debitoarei bunul înstrăinat, constatând nulitatea absolută a contractelor de ipotecă.
La termenul din 04 octombrie 2012, cauza fiind în pronunţare, instanţa a observat că din eroare „precizarea de acţiune" depusă de reclamantă la dosar pentru termenul din data de 30 mai 2012 nu a fost comunicată pârâtei SC K.E. SRL şi că, raportat la capătul principal de cerere, respectiv constatarea nulităţii absolute a unei hotărâri A.G.A., judecata se desfăşoară în Camera de Consiliu, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990, astfel că a repus cauza pe rol, stabilind un nou termen de judecată pentru reluarea dezbaterilor.
Prin sentinţa civilă nr. 469/C din 2 noiembrie 2012, Tribunalul Sălaj, secţia civilă, a admis acţiunea precizată şi cererea de intervenţie în interes propriu şi a constatat nulitatea absolută a Hotărârii A.G.A. nr. 18 din 15 august 2005 în ce priveşte reducerea de capital social al SC K.C.C.I. SRL, de la suma de 1.850.280 lei la suma de 2.500 lei, prin restituirea integrală a sumei de 1.570.530 lei (reprezentând 84,882% din capital) către acţionarul majoritar K.G. şi aprobarea retragerii acestuia din societate, fără participare la pierderi, restituirea sumei de 54.710 lei către acţionarul minoritar M.V., din totalul sumei de 55.510 lei, precum şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 8.400 mp, situat în com. Domneşti, sat Domneşti către acţionarii minoritari M.I., M.I. şi P.S.; a constatat nulitatea absolută a actului juridic subsecvent intitulat „Act adiţional la actul constitutiv al SC K.C.C.I. SA" şi a dispus revenirea la situaţia anterioară înscrierii în Registrul Comerţului Ilfov a acestei menţiuni, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2005, a constatat nulitatea absolută a contractelor de ipotecă accesorii contractului de credit bancar din 13 aprilie 2006, încheiat între pârâta SC KE. SRL, în calitate de „garant ipotecar împrumutat" şi pârâta B.C.R. S.A., în calitate de „creditor ipotecar", prin care s-a instituit câte o ipotecă de rangul I, II şi III asupra imobilului arătat, în favoarea pârâtei B.C.R. S.A.; a dispus aducerea imobilului arătat în patrimoniul pârâtei SC K.C.C.I. SRL şi restabilirea situaţiei anterioare în C.F. şi i-a obligat pe pârâţii SC KE. SRL, M.l. şi M.I. să plătească reclamantei SC C.C.A.T. SRL suma de 81,95 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că acţiunea iniţială formulată de reclamantă împotriva pârâtelor, având ca obiect revocarea (desfiinţarea) contractelor de vânzare-cumpărare din 16 decembrie 2005 şi din 28 decembrie 2005 intervenite între cele două pârâte în frauda intereselor sale, a fost paralizată ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei uneia dintre ele, respectiv SC K.C.C.I. SRL., astfel că reclamanta a fost nevoită saşi modifice acţiunea, în una întemeiată pe dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, pentru constatarea nulităţii absolute a Hotărârii A.G.A. nr. 18 din 15 august 2005, care a deschis posibilitatea înstrăinării frauduloase a terenului litigios în favoarea pârâtei SC K.E. SRL de către asociaţii pârâţi.
În continuare, tribunalul a evocat prevederile art. 61 şi art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, subliniind că, dacă legea nu prevede posibilitatea acţionarului unei societăţi de a alege între cele două căi de atac prevăzute de textele de lege sus-menţionate, creditorii sociali pot în schimb să introducă acţiune în nulitatea hotărârii adunării generale ori opoziţie, prin care să ceară repararea prejudiciului suferit.
Totodată, a reţinut că, raportat la prevederile art. 207 şi art. 208 din Legea nr. 31/1990, creditorii ale căror creanţe nu au devenit scadente, însă sunt constatate printr-un titlu anterior publicării hotărârii de reducere a capitalului social, au deschisă şi calea acţiunii în anulare prevăzută de art. 132 alin. (3) din acelaşi act normativ, dacă prin acestea au fost eludate dispoziţii legale imperative, cum ar fi frauda la lege ce conduce la nulitate absolută.
În acest context, tribunalul a apreciat că din conţinutul probelor administrate în cauză, precum şi în Dosarul nr. 3079/84/2009, rezultă intenţia frauduloasă determinată de relaţiile de rudenie şi de interese dintre părţi, de coparticiparea acestora la capitalul social şi la conducerea ambelor societăţi, graba întocmirii contractelor de vânzare-cumpărare, preţul insuficient sau fictiv al bunurilor înstrăinate şi cunoaşterea stării de insolvenţă a debitoarei.
Totodată, prima instanţă a reţinut că au fost încălcate în mod flagrant dispoziţiile art. 207 şi art. 208 din Legea nr. 31/1990, dispoziţii de interes public, menite să protejeze nu doar pe acţionari, ci şi creditorii, care stabilesc condiţiile în care poate fi redus capitalul social, nerespectarea lor atrăgând nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. şi, pe cale de consecinţă, a actelor subsecvente.
Împotriva acestei sentinţe, pârâţii SC KE. SRL, M.l. şi M.I. au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 13/A/C din 28 ianuarie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, învestită ca urmare a admiterii cererii de strămutare prin încheierea nr. 2892 din 26 septembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 3318/1/2013, a admis apelurile, a schimbat sentinţa atacată, iar pe fond a respins acţiunea modificată şi precizată şi cererea de intervenţie în interes propriu şi a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâţilor suma de 28.086 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că pretinsa fraudă săvârşită de pârâta debitoare prin adoptarea hotărârii A.G.A. şi a actului adiţional criticate, de scoatere din patrimoniu a unui bun în beneficiul pârâţilor persoane fizice nu se află în sfera ocrotirii interesului public, pentru ca reclamantei să-i fie permisă acţiunea în nulitate absolută a acestor acte.
În această situaţie, este instituită de lege procedura contencioasă a opoziţiei ce se depune la registrul comerţului în termen de 2 luni de la publicarea hotărârii sau a actului adiţional modificator în M. Of., urmând a fi trimisă, după menţionarea în registru, spre soluţionare instanţei competente, respectiv tribunalului de la sediul societăţii.
Astfel, curtea de apel a reţinut că, faţă de omisiunea reclamantei creditoare de a exercita acţiunea prevăzută de lege, actul de reducere a capitalului nu mai poate fi cenzurat, producând deja efecte juridice definitive, opozabile terţilor prin înscrierea acestei menţiuni în registrul comerţului, după cum nu mai există posibilitatea de a ataca încheierea judecătorului delegat.
Totodată, instanţa de apel a reţinut că, faţă de soluţia preconizată în privinţa actelor de mai sus, se impune aceeaşi concluzie şi referitor la anularea contractului de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2005.
Împotriva acestei decizii, SC C.C.A.T. SRL şi SC K.C.C.I. SRL, prin lichidator S.P. I. Ipurl Zalău au declarat recurs, ambele recursuri fiind întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin memoriul său de recurs, recurenta-reclamantă SC C.C.A.T. SRL a arătat că, potrivit principiului disponibilităţii, a înţeles să formuleze cerere de intervenţie în interes propriu, alegând, astfel, să stea în această calitate în proces, însă instanţa de apel a fost în eroare cu privire la susţinerile sale, rezultând astfel o greşită aplicare a legii.
Recurentâ-pârâtă SC K.C.C.I. SRL, prin lichidator S.P. I. Ipurl Zalău, în susţinerea motivului de recurs invocat, a arătat că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că tribunalul s-a pronunţat plus petita, obligând la restituirea unor sume către acţionari, subliniind că, în realitate, prima instanţă nu a dispus restituirea unor sume, ci a reţinut prin dispozitiv nulitatea absolută a hotărârii AGA care avea ca obiect reducerea capitalului social al societăţii şi restituirile aferente către acţionari.
A mai arătat că reducerea capitalului social s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 207 şi 208 din Legea nr. 31/1990 şi cu rea-credinţă, fapt ce atrage nulitatea absolută a actelor prin care s-a realizat această operaţiune.
În final, recurenta-pârâtă a susţinut că atât creditorii sociali, cât şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea adunării generale pot ataca această hotărâre pe calea acţiunii în anulare reglementată de art. 132 din Legea nr. 31/1990, însă numai dacă invocă motive de nulitate absolută.
În schimb, creditorii sociali pot introduce fie acţiune în nulitatea hotărârii A.G.A., fie opoziţie în temeiul art. 61 din Legea nr. 31/1990, prin care cer repararea prejudiciului suferit, fără a le putea introduce însă pe amândouă în aceeaşi cauză.
În şedinţa publică de la 24 octombrie 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ..
Înalta Curte, luând în examinare, cu prioritate, motivul de recurs de ordine publică invocat din oficiu, reţine următoarele:
Conform prevederilor art. 725 alin. (3) C. proc. civ., hotărârile sunt supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate.
În speţă, prin sentinţa civilă nr. 469/C din 2 noiembrie 2012 Tribunalul Sălaj, secţia civilă, a admis acţiunea precizată formulată de SC C.C.A.T. SRL şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC K.C.C.I. SRL şi a constatat nulitatea absolută a Hotărârii A.G.A. nr. 18 din 15 august 2005 în ce priveşte reducerea de capital social al SC K.C.C.I. SRL, precum şi a actelor subsecvente acesteia.
Potrivit art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la data pronunţării sus-menţionatei sentinţe, respectiv 02 noiembrie 2012, hotărârea judecătorească pronunţată în cererile de chemare în judecată prin care se atacă o hotărâre A.G.A. este supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
În raport de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că sentinţa civilă nr. 469/C din 2 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia civilă, era supusă numai recursului.
Potrivit art. 304 pct. 1 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.
Totodată, conform art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel. Cum Decizia nr. 13/A/C din 28 ianuarie 2014 a fost pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în complet format din 2 judecători, motivul de casare invocat din oficiu se dovedeşte a fi fondat, motiv pentru care Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă SC C.C.A.T. SRL şi de recurenta-pârâtă SC K.C.C.I. SRL, prin lichidator S.P. I. Ipurl Zalău, va casa decizia atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare în compunerea prevăzută de lege pentru soluţionarea recursurilor.
Cu ocazia rejudecării, această instanţă va avea în vedere şi celelalte critici expuse în memoriile de recurs, precum şi toate apărările şi excepţiile invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă SC C.C.A.T. SRL şi de recurenta-pârâtă SC K.C.C.I. SRL, prin lichidator S.P.I. Ipurl Zalău împotriva Deciziei nr. 13/A/C din 28 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare în compunerea prevăzută de lege pentru soluţionarea recursurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3256/2014. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 3260/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
