ICCJ. Decizia nr. 3268/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3268/2014
Dosar nr. 20963/325/2009**
Şedinţa publică din 24 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrata pe rolul Judecătoriei Timişoara sub nr. 20963/325/2009, reclamanta SC G.P.G.C. SRL, în contradictoriu cu pârâţii mun. Timişoara-prin primar, Instituţia primarului în reprezentarea Primăriei mun. Timişoara şi Consiliul local al mun. Timişoara, a solicitat să se constate dreptul său de retenţie asupra imobilului situat în Timişoara, înscris în C.F. Timişoara (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. Timişoara), până la plata de către locatorul mun. Timişoara a contravalorii actualizate a investiţiilor pe care Ie-a efectuat la imobil, investiţii evaluate la suma de 16.880.000 lei (echivalentul sumei de 4.000.000 euro).
La termenul din 24 martie 2010, reclamanta a formulat precizare şi completare de acţiune, solicitând instanţei să constate prelungite efectele Contractului de închiriere din 2004 pe durata de timp necesară amortizării investiţiilor efectuate la spaţiul închiriat, să constate dreptul ei de creanţă împotriva mun. Timişoara pentru suma de 12.585.900 lei (echivalentul a sumei de 3.000 euro), reprezentând contravaloarea actualizată a investiţiilor (cheltuieli necesare şi utile), pe care Ie-a efectuat la imobilul închiriat, precum şi să constate dreptul său de retenţie asupra aceluiaşi imobil, până la plata de către locator a sumei menţionate mai sus.
Prin sentinţa civilă nr. 10834 din 16 iunie 2010, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia civilă, reţinând că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., care reglementează competenţa de soluţionare a cererilor în materie civilă al căror obiect depăşeşte suma de 500.000 lei.
Prin încheierea din 26 aprilie 2011, în considerarea naturii juridice a litigiului, cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei comerciale a Tribunalului Timiş.
Totodată, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara sub nr. 26571/325/23 noiembrie 2009, reclamanţii mun. Timişoara-prin primar, Consiliul local al mun. Timişoara şi Primăria mun. Timişoara, în contradictoriu cu pârâta SC G.P.G.C. SRL, au solicitat evacuarea necondiţionată a pârâtei din obiectivul " Ştrand Termal cu construcţii" din Timişoara, înscris în C.F. Timişoara, motivat de lipsa titlului locativ şi plata unei despăgubiri pentru folosinţa obiectivului echivalentă cu cuantumul chiriei lunare, până la data eliberării efective a imobilului.
La 09 aprilie 2010, reclamanţii au depus o precizare de acţiune, prin care au solicitat obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri în sumă de 76.810 lei, reprezentând despăgubiri lunare pentru folosinţa obiectivului" Ştrand Termal cu construcţii", debit acumulat pe perioada 01 decembrie 2009-31 martie 2010, motivat de faptul că pârâta este obligată în baza obligaţiilor contractuale la plata debitului privind folosinţa obiectivului până la data eliberării efective a acestuia.
Reţinând caracterul comercial al litigiului, rezultând dintr-un fapt subiectiv de comerţ, conform art. 4 şi art. 56 C. com. şi faptul că obiectul litigiului constând în evacuarea pârâtei societate comercială este neevaluabil în bani, Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 13924 din 15 septembrie 2010, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia comercială.
Prin încheierea din 27 septembrie 2011 a fost admisă excepţia de conexitate invocată de pârâta SC G.P.G.C. SRL în Dosarul nr. 26571/325/2009 şi în temeiul art. 164 C. proc. civ. s-a dispus conexarea Dosarului nr. 26571/325/2009 la Dosarul nr. 20963/325/2009* al Tribunalului Timiş.
Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 259 PI din 11 aprilie 2014, a admis în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanţi în Dosarul nr. 26571/325/2009; a dispus evacuarea pârâtei SC G.P.G.C. SRL din spaţiul situat în Timişoara, înscris în C.F. Timişoara,; a obligat-o pe pârâta SC G.P.G.C. SRL la plata unor despăgubiri în cuantum egal cu chiria datorată pentru imobilul sus menţionat şi a respins, în rest, acţiunea Municipiului Timişoara, formulată în Dosarul nr. 26571/325/2009; de asemenea, a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC G.P.G.C. SRL în Dosarul nr. 20963/325/2009**; l-a obligat pe pârâtul mun. Timişoara la plata către reclamantă a sumei de 3.428.892 euro, a instituit un drept de retenţie al reclamantei asupra imobilului în litigiu, până la plata sumei sus-menţionate; a respins în rest acţiunea reclamantei SC G.P.G.C. SRL formulată în Dosarul nr. 20963/325/2009** şi a obligat-o la plata sumei de 10 lei către mun. Timişoara, cu titlu de cheltuieli de judecată; totodată, a obligat mun. Timişoara la plata sumei de 839 lei către SC G.P.G.C. SRL, cu acelaşi titlu.
Împotriva acestei decizii, reclamanta SC G.P.G.C. SRL şi pârâţii mun. Timişoara-prin primar, Consiliul local al mun. Timişoara şi Primăria Municipiului Timişoara au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin încheierea din 30 iunie 2014, Curtea de Apel Timişoara, secţia a Il-a civilă, a respins excepţia necompetenţei secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Timiş, invocată de apelanţii-pârâţi, a respins ca neîntemeiată cererea apelanţilor-pârâţi de suspendare a executării sentinţei apelate, dispunând şi restituirea cauţiunii achitate şi a prorogat soluţionarea cererii apelantei-reclamante de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea dosarului în contencios administrativ înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş, în care a fost contestată Hotărârea nr. 71 din 26 februarie 2013 a Consiliului Local al mun. Timişoara, pentru termenul de judecată următor, respectiv 01 septembrie 2014.
Împotriva acestei încheieri, Consiliul Local al mun. Timişoara, primarul Municipiului Timişoara, Primăria mun. Timişoara-prin primar şi mun. Timişoara-prin primar au declarat recurs, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii necompetenţei secţiei a ll-a civilă a Tribunalului Timiş în soluţionarea cauzei şi a admiterii cererii de suspendare a executării sentinţei civile nr. 259/PI din 11 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Timiş, până la soluţionarea cererii de apel, în temeiul art. 280 alin. (1)-(4) C. proc. civ.
La 12 septembrie 2014, intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar la 17 octombrie 2014 a depus la dosar completare la întâmpinare, prin care a invocat excepţiile lipsei de obiect şi de interes a recursului.
Cum în şedinţa publică de la 24 octombrie 2014 excepţia inadmisibilităţii a fost calificată ca fiind o apărare de fond, Înalta Curte, în examinarea acesteia, constată că, aşa cum judicios a apreciat şi intimata-pârâtă, criticile recurenţilor vizând respingerea excepţiei necompetenţei secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Timiş, nu pot face obiectul analizei instanţei în cadrul recursului pendinte.
Aceasta întrucât, în conformitate cu prevederile 158 alin. (2) C. proc. civ., dacă instanţa se declară competentă, cel nemulţumit are la dispoziţie împotriva acestei încheieri calea apelului sau, după caz a recursului. în egală măsură, dacă se consideră că prin respectiva încheiere s-a răspuns unei critici din apel şi că, aşadar, aceasta are caracter de încheiere premergătoare, potrivit dispoziţiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 316 din acelaşi Cod, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate declara recurs decât odată cu fondul.
Prin urmare, această dispoziţie a încheierii recurate putând fi atacată numai odată cu decizia pronunţată în apel, Înalta Curte urmează să se pronunţe numai cu privire la criticile recurenţilor vizând respingerea cererii de suspendare a executării sentinţei civile nr. 259/PI din 11 aprilie 2014 a Tribunalul Timiş, secţia II civilă, în virtutea prevederilor art. 280 alin. (3), coroborate cu prevederile art. 403 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora asupra cererii de suspendare instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat.
Instanţa supremă reaminteşte că excepţia lipsei de obiect a fost respinsă în şedinţa publică de la 24 octombrie 2014, pentru considerentele arătate în practicaua acestei decizii, astfel că, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va lua în examinare cu prioritate excepţia lipsei de interes, asupra căreia reţine următoarele:
Interesul, înţeles ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, constă în folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie legitim, personal, născut şi actual.
În speţă, recurenţii critică încheierea atacată prin prisma faptului că nejustificat instanţa de apel a respins ca neîntemeiată cererea acestora de suspendare a executării sentinţei civile nr. 259/PI din 11 aprilie 2014 a Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, până la soluţionarea apelului.
În speţă, folosul practic urmărit de către recurenţi prin promovarea recursului este acela ca executarea sentinţei menţionate mai sus să fie suspendată până la soluţionarea căii de atac declarată împotriva acesteia, respectiv a apelului.
Înalta Curte constată, însă, că în speţă, prin decizia civilă nr. 702 din 29 septembrie 2014, Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă, a soluţionat apelurile declarate de părţi împotriva sentinţei a cărei executare se urmăreşte a se suspenda.
În aceste condiţii, cum măsura suspendării, dacă ar fi fost găsită întemeiată, ar fi durat doar până la momentul judecării apelului şi cum, la data pronunţării prezentei decizii, apelul a fost soluţionat, folosul practic urmărit de către recurenţi nu mai poate fi realizat. în considerarea celor reţinute mai sus, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes şi, ca o consecinţă a admiterii excepţiei, va respinge recursul ca lipsit de interes.
Având în vedere că recurenţii-pârâţi au căzut în pretenţii, în baza prevederilor art. 274 C. proc. civ., aceştia vor fi obligaţi să plătească intimatei-reclamante SC G.P.G.C. SRL suma de 6.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei de interes.
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurenţii-pârâţi Consiliul local al mun. Timişoara, primarul mun. Timişoara, Primăria mun. Timişoara, prin primar şi mun. Timişoara, prin Primar împotriva încheierii din 30 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 20963/325/2009**.
Obligă recurenţii-pârâţi să plătească intimatei-reclamante SC G.P.G.C. SRL suma de 6200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3267/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3270/2014. Civil → |
|---|
