ICCJ. Decizia nr. 3296/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3296/2014
Dosar nr. 3060/1/2014
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 5953 din 13 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a constatat perimat recursul declarat de pârâtul T.V.M. împotriva Deciziei nr. 460 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 27 august 2014, cerere trimisă prin poştă la data de 25 august 2014, contestatorul T.V.M. formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 5953 din 13 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Învestită astfel cu soluţionarea contestaţiei în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va analiza, cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii cererii, invocată din oficiu, constatând următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 319 alin. (2) C. proc. civ.: "Contestaţia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".
Textul citat face distincţie între hotărârile judecătoreşti după modul în care sunt supuse sau nu executării silite, în raport de această distincţie fiind stabilite termene diferite de formulare a contestaţiei în anulare.
În ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, adică acele hotărâri judecătoreşti care nu cuprind în dispozitivul lor dispoziţii susceptibile a fi puse în executare, legiuitorul stabileşte un termen obiectiv şi altul subiectiv, în raport de care calculează termenul de formulare a contestaţiei în anulare. Astfel, termenul subiectiv este cel de 15 zile şi se aplică atunci când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, iar cel obiectiv este cel de un an şi devine incident atunci când nu se poate stabili data la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărârea judecătorească.
În cauză, obiectul contestaţiei în anulare îl reprezintă Decizia nr. 5953 din 13 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, şi de proprietate intelectuală, prin care s-a constatat perimată o cerere de recurs, fiind vorba, aşadar, despre o hotărâre irevocabilă, care nu se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită, deoarece nu cuprinde dispoziţii susceptibile de executare silită.
Prin urmare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., care prevăd că împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Întrucât nu s-a făcut dovada datei la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, termenul de formulare a contestaţiei în anulare este cel de un an, care curge de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, respectiv 13 septembrie 2011.
Potrivit art. 101 alin. (3) C. proc. civ., "Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare", astfel că termenul de formulare a contestaţiei în anulare s-a împlinit la data de 13 septembrie 2012.
Prezenta contestaţie în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27 august 2014 şi trimisă prin poştă la data de 25 august 2014, fiind depăşit, astfel, termenul legal de declarare a contestaţiei, motiv pentru care intervine sancţiunea decăderii din dreptul de a formula această cale de atac, sancţiune prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care arată că: "Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".
Deoarece nu a fost invocată o astfel de împrejurare, iar termenul legal pentru declararea căii extraordinare de atac de retractare a contestaţiei în anulare a fost depăşit, se va respinge cererea, ca tardiv formulată.
Având în vedere considerentele expuse, contestaţia în anulare va fi respinsă ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.V.M. împotriva Deciziei nr. 5953 din 13 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3295/2014. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3297/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
